Uncategorized

Sunt sigur că unii dintre voi o să vă confruntaţi cu referinţe la el în diverse discuţii cu creaţionişti, deci să o vă prezint reţeta:
1) Se ia un prezentator trecut de vreme cu o voce nazală şi monotonă (Ben Stein)
2) Se iau obişnuitele aberaţii creaţioniste (cu toţii le cunoaştem prea bine, din păcate..)
3) Se amestecă cu teoria conspiraţiei despre presupusa persecuţie a “creation scientists” de către mediul academic dogmatic, pro-Darwin.
4) *something magical happens*
5) Jesus comes and kicks the shit out of Evilutionists.

Te-ai fi gândit că s-au făcut deja de rahat fiindcă au furat animaţiile şi melodia “Imagine” (de Lennon), iar scenariul pare luat de pe Fundies Say The Darndest Things, dar mai urmează!

a) Poveştile prezentate au fost atât de mult alterate încât nu mai au nicio bază în realitate.
Sursa: The Truth behind the Fiction
b) Există numeroase cazuri în care consensul academic a fost răsturnat de către cercetători solitari ce au reuşit să aducă dovezi noi.
Sursa: Challenging Science
c) Anti-Defamation League, organizaţia evreiască ce luptă împotriva anti-semitismului a emis un comunicat de presă prin care îi acuză pe creatorii filmului de folosirea ilicită a Holocaustului în justificarea ID-ului. Ei resping orice legătură între Evoluţionism şi Holocaust.
Sursa: Anti-Evolution Film Misappropriates the Holocaust
d) National Review publică un articol prin care atacă atitudinea retrogradă şi barbară a farsei numită Intelligent Design şi în special a filmului Expelled.
Sursa: The Creationist War On Western Civilization

Vezi şi: Creaţionism şi berze

Modalitatea prin care ID-ioţii vor să-şi introducă aberaţiile în sala de clasă e un viol asupra ştiinţei şi raţiunii.
Ca o teorie ştiinţifică să fie acceptată în manuale ea trebuie să îndeplinească anumite criterii, or ID nici măcar nu e o teorie ştiinţifică (n-are dovezi şi nu-i falsifiabilă: cum demonstrezi că n-a fost vorba de un creator, dacă n-a fost?).
Ei spun în schimb “predaţi ambele teorii”.
Ce-ar fi să predăm “ambele” teorii şi în cazul alchimiei, astrologiei, vrăjitoriei, homeopatiei şi a istoriei fără Holocaust?

aprilie 30, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | atee, atei, Ateism, ateist, ateiste, ateisti, ateu, darwin, darwinism, dawkins, evolutionism, Evoluţie, Expelled | 2 Comentarii

Evoluţia – şi pentru credincioşi

Unul din motivele pentru care credinciosii resping Evoluţia e dezinformarea practicată de preoţii şi pastorii lor care îi informează că trebuie să fii ateu ca să o accepţi, iar cum ateu = “dihor fără suflet”, go figure.

Îl încurajez pe credinciosul credincios să citească următorul articol (click pe imagine).

Evolution “is more consistent with belief in a personal god than intelligent design. If God has designed organisms, he has a lot to account for.”

Consider, he said, that at least 20 percent of pregnancies are known to end in spontaneous abortion. If that results from divinely inspired anatomy, Dr. Ayala said, “God is the greatest abortionist of them all.”

Or consider, he said, the “sadism” in parasites that live by devouring their hosts, or the mating habits of insects like female midges, tiny flies that fertilize their eggs by consuming their mates’ genitals, along with all their other parts.

Ceea ce-i enervează cu adevărat pe predicatorii demagogi e că evoluţia a ucis argumentul din design, oferind legitimitate deplină poziţiei naturaliste. Asta n-ar trebui să-i îndepărteze pe credincioşii care chiar sunt interesaţi de cunoaştere.

Evoluţia nu demonstrează şi nu invalidează existenţa zeilor (n-are treabă cu asta) ci doar îi ajută pe oameni – atei şi religioşi deopotrivă – să înţeleagă mai bine lumea în care trăiesc.
A o nega doar fiindcă o dezaprobi nu e doar ridicol ci arată şi lipsă de respect faţă de sine. Respingând realitatea fără ca măcar s-o cunoşti îţi cenzurezi raţiunea şi îţi îngrădeşti mintea!

aprilie 30, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | atee, atei, Ateism, ateist, ateiste, ateisti, ateu, darwin, darwinism, dawkins, evolutionism, Evoluţie | Niciun comentariu până acum.

Confuzii Creaţioniste

Sunt nevoit să adaug primul amendament la Evolution FAQ, fiindcă creaţioniştii au mari confuzii (că doar de-aia sunt creaţionişti, nu?:)).
Hai să clarificăm câteva dintre ele:

(1) Creaţioniştii spun: “Nu exista suficiente fosile.”
Pe lângă că creaţioniştii nu sunt avizaţi să spună câte fosile ar trebui să fie (vezi Evolution FAQ, punctul 5), sunt sigur că n-au aflat de chestia asta:

Only about one bone in a billion, it is thought, ever becomes fossilized. If that is so, it means that the complete fossil legacy of all the Americans alive today—that’s 270 million people with 206 bones each—will only be about fifty bones, one quarter of a complete skeleton. That’s not to say of course that any of these bones will actually be found. Bearing in mind that they can be buried anywhere within an area of slightly over 3.6 million square miles, little of which will ever be turned over, much less examined, it would be something of a miracle if they were. Fossils are in every sense vanishingly rare.

In order to become a fossil, several things must happen. First, you must die in the right place. Only about 15 percent of rocks can preserve fossils, so it’s no good keeling over on a future site of granite. In practical terms the deceased must become buried in sediment, where it can leave an impression, like a leaf in wet mud, or decompose without exposure to oxygen, permitting the molecules in its bones and hard parts (and very occasionally softer parts) to be replaced by dissolved minerals, creating a petrified copy of the original. Then as the sediments in which the fossil lies are carelessly pressed and folded and pushed about by Earth’s processes, the fossil must somehow maintain an identifiable shape.

Finally, but above all, after tens of millions or perhaps hundreds of millions of years hidden away, it must be found and recognized as something worth keeping.

A Short History of Nearly Everything – Bill Bryson

(2) Creaţioniştii spun: “Evoluţia nu aduce informaţie în genom.”
- E vorba de o vagă definire a termenului “informaţie”.
- Ei la ce se referă când spun informaţie? Poate se referă la numărul de gene din ADN, poate la altceva. În orice caz, nu se referă la ceea ce se referă evoluţioniştii când vorbesc de informaţia codată de genom, altfer n-ar mai avea confuzii.

Cand are loc o mutatie, aceasta introduce zgomot, deci tinde sa degradeze informatia existenta. Dar priviti ce se intampla in momentul in care mutatia este transmisa mai departe unui urmas. Mutatia respectiva inceteaza sa mai constituie zgomot. Ea poarta o unitate mica de informatie. Poarta o mica eticheta pe care scrie “aceasta este o mutatie non-fatala”. Prezenta acestei mutatii la urmas este o piesa noua de informatie creata. In timp, populatia isi construieste o LIBRARIE de mutatii non-fatale. Aceasta constituie o vasta acumulare de informatie noua.

Deeci… aduce!

(3) Creaţioniştii spun: “Mutaţiile sunt întotdeauna dăunătoare.”
- Lor nu le e clar ce sunt alea mutaţii şi îşi imaginează şoareci cu urechi pe spate, oameni cu ochi în ceafă, etc. Mutaţie înseamnă modificare, nu stricare!
- Termenul “anomalie” e unul peiorativ care nu se aplică situaţiei de faţă. Nu se ştie apriori dacă o mutaţie e benefică, dăunătoare sau neutră. Asta se stabileşte în funcţie de rezultatul pe care îl dă în fenotip.
- Când zicem mutaţii vorbim de mici variaţii în trăsăturile existente: inimi mai puternice (sau mai slabe), oase mai tari (sau mai casante), creiere mai mari (sau mai mici), etc.
- Cel mai banal exemplu de mutaţie benefică e rezistenţa bacteriilor la antibiotice, dar sunt atât de multe chiar la noi în ogradă! Vacile sunt selectate pentru mai mult lapte, oile sunt pentru mai multă lână, câinii pentru diverse calităţi. Diferenţele astea sunt produse de mutaţii! (Chiar dacă în acest caz selecţia e artificială).
Vezi şi: http://www.talkorigins.org/indexcc/CB/CB101.html

O altă neclaritate ce însoţeşte punctul 3 e credinţa că animalul e perfect aşa cum e.
Evoluţionismul spune că rezultatele selecţiei naturale sunt sub-optime (deci nu perfecte, doar aproximative), dar cum creaţioniştii nu acceptă evoluţia o să abordez problema pe înţelesul tuturor dând nişte exemple:
- un om predispus la boli cardiace ar beneficia enorm de o mutaţie care ar i-ar dezactiva respectivele gene.
- un om care e intolerant la lactoză ar beneficia şi el de mutaţii care i-ar permite să digere laptele.
- o gazelă care aleargă mai repede ar fi avantajată în faţa celorlalte gazele când sunt fugărite de prădători prin savanele din Africa.
Observăm aşadar că departe de a strica organismele, mutaţiile au numeroase ocazii să îmbunătăţească indivizii. Există mereu loc de îmbunătăţiri, iar acele îmbunătăţiri care ajută individul să-şi transmită genele mai departe vor fi favorizate.

(4) Creaţioniştii adoră să citeze şi să creadă pe cuvânt opinia unor cercetători necunoscuţi (care nu au nici măcar pagini de wiki şi a căror muncă reprezintă un mic procent din domeniu), dar ignoră restul 99.99% din literatura de specialitate unde zice altceva. De ce oare?
- Ei aleg ce zic 2 savanţi în favoarea celorlalţi 10.000 care îi contrazic. De ce oare?
- Nu e vorba de argumente aici: creaţioniştii nu verifică “argumentele” idolilor lor (şi nici nu recunosc că greşesc atunci când sunt confruntaţi cu infomaţii reale).
- Răspunsul e banal de simplu şi vine din psihologia umană: îi aleg pe cei 2 în schimbul celor 10.000 fiindcă cei 2 le susţin punctul de vedre, iar ceilalţi nu. Ăsta nu-i un argument împotriva creaţionismului, e doar o explicaţie a atitudinii oricărui creaţionist sau teorist al conspiraţiei de a ignora toate faptele.

aprilie 30, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | atee, atei, Ateism, ateist, ateiste, ateisti, ateu, darwin, darwinism, dawkins, evolutionism, Evoluţie | Niciun comentariu până acum.

Efectul Forer

Dazeloop descrie Efectul Forer/Barnum pe cazul astrologiei şi spune următoarele:

Efectul Barnum – se refera la faptul ca o descriere generala despre cineva, descriere care s-ar potrivi pentru oricine, ar putea convinge un individ ca este personala, el cautand sa adapteze datele oferite, situatiei lui.
Acest efect a trezit si interesul psihologilor si primul a fost renumitul Forer care a executat un experiment în care unui grup de 39 de studenti li s-a dat cate o descriere personala. Chiar daca ei credeau ca descrierile lor sunt diferite acestea erau de fapt identice. Studentii au fost rugati sa noteze acuratetea descrierilor pe o scara de la 1 la 5. Din cei 39 de studenti doar 5 l-au notat sub 4 si nimeni sub 2, media fiind 4,3.

Efectul Forer – tendinta de a descrie detaliat particularitati ale personalitatii ca si cum ar fi specifice unei anumite persoane cand de fapt prin generalitatea lor se potrivesc mai la mai multe.

Deci da, atunci când ţi se pare că horoscopul sau intuiţia vrăjitoarei (ce cauţi la vrăjitoare, totuşi?:P) e extraordinar de exactă, e de fapt vorba doar de banalul Efect Forer.

“Predicţiile” lui Nostradamus sau predicţiile din biblie/alte cărţi sfinte, etc sunt şi ele în aceeaşi situaţie.
Sunt suficient de vagi încât să poţi citi orice vrei acolo după ce ştii deja ce trebuie să cauţi, însă nu suficient de precise încât să nimereşti dinainte.
Vorba lui Penn, ca ceva să fie predicţie, trebuie făcută înainte ca evenimentul să aibă loc, nu după.

Dacă întâmplător o interpretare a unei predicţii nimereşte, asta poate fi o simplă consecinţă a legii numerelor mari, selectată însă prin selecţie observaţională.

Departe de a fi miracole, aceste întâmplări sunt doar instanţe ale Efectului Forer.

Iată un alt efect similar Efectului Forer, pareidolia, însă de data asta generealizarea are loc în percepţie, nu în interpretare.
- Chipul lui Cristos apărut pe pietre (de fapt e ceva care doar sugereaza un cap uman).
- Semnul crucii apărut în buşteni
- Fecioara Maria apărută peste tot! Cât de greu trebuie să cauţi să dai în natură peste silueta atribuită maicii domnului?

Nu e ceva particular creştin.
- unii vor vedea nori în formă de animale
- anticii au văzut stele în formă de personaje mitice (constelaţiile)
- musulmanii văd numele lui Allah pe unde apucă (în limba arabă arată ca o linie şerpuită, cam ca toate cuvintele lor ). Serios, cât de greu e să găseşti linii şerpuite?

aprilie 30, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | creier, fallacies, fallacy, gandire, logica, minte, Raţiune | Niciun comentariu până acum.

Selecţia observaţională

Ce-i aia selecţie observaţională?
E o particularitate a minţii omeneşti prin care se bagă mult mai mult în seamă evenimentele extraordinare, deci excepţiile (coincidenţele, ex: vindecările în urma unor ritualuri) decât regulile (ex: faptul că multe alte persoane tratate cu aceeaşi metodă magică nu s-au vindecat).

Care-i problema cu ea?
Păăăăi, problema e destul de evidentă: selectând (de cele mai multe ori inconştient) doar acele informaţii care îţi convin, rămâi cu o imagine distorsionată asupra realităţii.

Poţi ajunge să decazi de la gândire raţională la gândire magică, şi să crezi în noţiuni gen noroc/ghinion, în false minuni (vindecări la Lourdes, tratamente naturiste, homeopatie), în pseudoştiinţe (astrologie), etc.
Dacă asta nu ţi se pare o problemă, atunci ai o problemă! *

Un exemplu amuzant întâlnit recent e al unui amic care avea nişte “semne” pe piele în poziţii asemănătoare poziţiilor celor 3 mari piramide din Giza. Asta, credea el, e un semn divin…
Dar cine a spus că anumite evenimente rare (ex: aranjarea semnelor în respectiva conformaţie) n-au voie să aibă loc?
Sunt rare, da, sunt coincidenţe, dar nu sunt cenzurate de natură, de fapt legea numerelor mari le obligă să apară eventual!
Unele evenimente rare au o însemnătate specială pentru observatorul uman, dar asta nu înseamnă că apariţia unui eveniment semnificativ pentru om e altceva decât o banalitate pentru Univers.

*Desigur, poţi aplica un Pariul al lui Pascal (trage-n tufiş că nu ştii de unde sare iepurele), nu te împiedică nimeni, însă dacă întâmplător găseşti un iepure mort când tragi orbeşte, nu te lăuda cu poveşti vânătoreşti
Eu personal n-aş apela nici în situaţii de criză (boli incurabile) la metode fantomă (medicină alternativă, rugăciune).

aprilie 30, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | creier, fallacies, fallacy, gandire, logica, minte, Raţiune | Niciun comentariu până acum.

Non causa pro causa

Non causa pro causa e o eroare de gândire/argumentare ce se referă la confundarea corelaţiei cu cauzalitatea.

Ce anume înseamnă asta?
Doar pentru că între două evenimente există o relaţie de corelaţie (au avut/au loc împreună) nu înseamnă că ele sunt legate de o relaţie de cauzalitate (unul trebuie neapărat să îi urmeze celuilalt, sau unul este cauza celuilalt).

Repeat after me: corelaţia nu implică în mod necesar cauzalitate.

Indiferent cât de mare e corelaţia, ea nu implică o cauzalitate.

Această plagă a gândirii e sursa interpretărilor greşite, gen:
- superstiţii (am purtat medalionul fermecat şi am ştiut la examen, deci medalionul aduce noroc. Fals!)
- vindecări miraculoase (omul s-a rugat şi s-a vindecat, deci rugăciunile l-au vindecat. Fals!)
- acuzatii nefondate (Hitler avea mustaţă şi a omorât milioane de evrei, deci mustaţa provoacă holocausturi. Fals!)
- interpretări eronate ale datelor (o corelaţie în tabele a creşterii debitului Dunării şi creşterea ratei suicidului nu implică şi cauzalitate, adică nu demonstrează că oamenii se sinucid fiindcă a crescut Dunărea).

Exemplele de la ultimele două liniuţe ar putea părea amuzante şi evidente, însă înlocuiţi mustaţă cu evoluţionism, Dunărea cu salarii şi o să descoperiţi “argumente” creaţioniste şi marxiste.
Cool trick, nu?:)

Vestea bună e că odată ce devii conştient de diferenţa corelaţie-cauzalitate, o să fii mereu atent să nu le confunzi pe cele două.
Vestea şi mai bună e că există o metodă prin care poţi demonstra cauzalitatea (dacă există): metoda ştiinţifică .. adică din corelaţie extrapolezi o ipoteză falsificabilă ce face predicţii verificabile şi purcezi să faci experimente.

Fii raţional! Nu confunda corelaţia cu cauzalitatea.

aprilie 30, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | creier, fallacies, fallacy, gandire, logica, minte, Raţiune | Niciun comentariu până acum.

Nu rezultă

“Nu rezultă” aka “does not follow” aka “Non Sequitur” este o modalitate eronată de argumentare, caracterizată prin faptul că concluzia nu reiese din premisele prezentate.

Diferenţa dintre non sequitur şi non causa pro causa e că în cazul lui non sequitur, cele două părţi ale expresiei pot foarte uşor să fie alese arbitrar, fără ca măcar să existe o legătură între ele!

Cele mai comune exemple:

- “Am văzut nişte lumini pe cer azi noapte, deci există civilizaţii extraterestre care ne vizitează”
- “Complexitatea vieţii e uimitoare, deci ea a fost creată de dumnezeu”
- “Persoana X s-a vindecat miraculos după tratamentele magice, deci rugăciunile/homeopatia/etc funcţionează”.

Pune orice altceva în concluzie şi propoziţia rămâne la fel de “adevărată”.
Asta-i din cauză că propoziţia e nonfalsifiabilă, adică e imposibil să îţi imaginezi o situaţie în care ar fi falsă. Fiind nonfalsifiabilă, ea de fapt nu spune nimic şi asta e problema…
Nu-i nici măcar un sofism. E “not even wrong”.

aprilie 30, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | creier, fallacies, fallacy, gandire, logica, minte, Raţiune | Niciun comentariu până acum.

Potenţa Evoluţiei

Zice creaţionistul: evoluţia nu putea sa dea naştere complexităţii pe care o vedem astăzi în natură sau inteligenţei.

Îi răspunde unul care gândeşte: niciun om nu este în măsură să spună ceea ce poate şi nu poate natura să realizeze, cu atât mai mult un non-expert cum eşti tu.
Singura autoritate valabilă în ştiinţă e experimentul, care spune următoarele:

Under the control of a computer at The Scripps Research Institute, a population of billions of genes morphed through 500 cycles of forced adaptation to emerge as molecules that could grow faster and faster on a continually dwindling source of chemical fuel-a feat that researchers describe as an example of “Darwinian evolution on a chip.”

The super molecules that resulted, a species of RNA enzyme, were produced in about 70 hours using an automated tool that is about the size of a compact disc, according to the study published in the April issue of PLoS Biology. The Scripps Research investigators who designed the device note that the findings provide an example of the Darwinian principle of selective pressure at work, seen in real time.

“This is evolution at the level of molecules as a fact, not a theory,” says the study’s senior investigator, Gerald Joyce, Scripps Research professor in the Departments of Chemistry and Molecular Biology. “This is what it looks like when a computer controls conditions that push molecules to adapt in order to thrive–survival of the fittest on the smallest scale possible.”

The evolved enzymes that resulted exhibited a new set of 11 mutations that improved their ability to survive under substrate-starvation conditions by 90-fold, compared to the starting molecules.

http://www.geneticstimes.com/Research/Scientists_Automate_Molecular_Evolution.asp

Evoluţia este deci, extrem de potentă.

Argumentaţia credinciosului nu este doar ştiinţă de slabă calitate (ignoranţa nu-i un argument), este şi teologie de ultima speţă (neştiinţa nu-i o dovadă). Arată că credinţa lui se bazează pe ceea ce NU ştie, mai degrabă decât pe ceea ce ştie. Ce credinţă şubredă, similară cu cea în zeii din antichitate, (interesanţi dar morţi), cărora le erau atribuite fenomene naturale!

aprilie 30, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | darwin, darwinism, evolutionism, Evoluţie | Niciun comentariu până acum.

Plăcerea de a trăi

O să murim şi asta ne face norocoşi. Majoritatea oamenilor n-o să moară fiindcă n-o să se nască vreodată. Numărul oamenilor care puteau fi în locul meu aici, dar care nu vor vedea lumina zilei depăşeşte numărul grăunţelor de nisip din Sahara. Eu şi cu tine suntem aici, în banalitatea noastră, în ciuda acestor şanse uluitoare.

Prezentul se deplasează din trecut spre viitor ca un reflector de-a lungul imensităţii timpului. Tot ce-i în spatele reflectorului este în întuneric, întunericul trecutului mort. Tot ce-i în faţa reflectorului este în întunericul viitorului necunoscut. Şansele ca secolul în care trăieşti tu să fie cel iluminat de reflector sunt aceleaşi cu şansele ca un bănuţ aruncat la întâmplare, să cadă deasupra unei anume furnici ce se deplasează undeva între San Francisco şi New York.

Suntem norocoşi că trăim şi aşadar trebuie să apreciem viaţa. Viaţa e preţioasă. N-o să mai primim alta. Asta e. N-o irosi! Deschide-ţi ochii, deschide-ţi urechile. Preţuieşte experienţele pe care le ai şi nu-ţi pierde timpul gândindu-te la o viitoare viaţă inexistentă de după ce eşti mort. Încearcă să faci cât de mult bine poţi altora, acum. Încearcă să-ţi trăieşti viaţa din plin în timpul care ţi-a mai rămas.

–
Asta vrea Dawkins să i se citească la serviciul funerar. Inspiring!

aprilie 30, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | atee, atei, Ateism, ateist, ateiste, ateisti, ateu, darwin, darwinism, dawkins, evolutionism, Evoluţie | Niciun comentariu până acum.

Evolution FAQ

Am constatat că oamenii au mari nelămuriri în ceea ce priveşte unele din punctele importante ale Evoluţionismului, aşa că voi adresa acum pe cât pot eu mai bine şi mai clar unele din ideile cele mai dificile.
Postul se bazează mult pe linkuri care vor clarifica aspectele discutate acolo unde sunt folosite.

Acest post e o sinteză a tuturor posturilor importante despre Evoluţie de până acum (perfecţionarea lui Lămuriri despre evoluţie) + câteva idei importante în plus cu care voi începe chiar acum:

(1) Unde se produce “ruptura” dintre două specii?
- Problema aici e una de definiţii. Cei care neagă că evoluţia duce la schimbarea speciei folosesc o definiţie fantastică a termenului, în care animalele sunt îngrădite de o vrajă magică pe care n-o pot trece.
- Nu scrie niciunde în ADN că acel cod va produce un câine sau un om. ADN-ul e doar o reţetă (te poţi gândi la una de prăjituri) în care ingredientele sunt alimentele, iar rezultatele sunt organismele.
- Modificări în reţetă duc la modificări în organism, însă nu există niciun punct de graniţă care să spună “aici se termină şoarecii şi încep câinii”, sau ceva de genu’.
- Nu există “rupturi” între specii. Evoluţia e un proces continuu (mai rapid sau mai lent). Putem vorbi de specii diferite în momentul în care distanţa genetică parcursă de 2 populaţii ce provin dintr-o altă populaţie (strămoşul comun) e atât de mare încât membrii celor două nu se mai pot reproduce cu succes între ei, în condiţii naturale.
- Termenul “specie” este definit de populaţiile de organisme pe care îl denumeşte, însă el nu poate impune nicio limitare naturii. Cuvântul acela e o idealizare a realităţii care e relevantă pentru om dar nu pentru natură.
- Vezi şi: Existenţialism.

(2) Cum funcţionează evoluţia?
- Specia e mult mai dinamică decât îşi pot creaţioniştii imagina. Evoluţia nu înseamnă că se trezesc într-o bună zi toate maimuţele şi zic “a trecut destul timp de maimuţăreli, e momentul să evoluăm în om”. Nicidecum!
- În evoluţia umană, de exemplu, indivizii cu creiere mai mari şi care au putut să-şi folosească degetele mai eficient au fost favorizaţi în înmulţire, iar copiii lor (mai mulţi sau mai abili decât ai celor prosti şi împiedicaţi) au avut sansa sa le foloseasca chiar mai bine decât au făcut-o ei şi tot aşa…
- În timp, populaţia cu minţi agere şi mâini abile a acumulat atâtea modificări genetice încât ADN-ul lor nu mai era deloc compatibil (sau doar parţial compatibil) cu verii lor care au evoluat separat.
- Evoluţia trebuie înţeleasă la nivel de populaţii. Nu există un individ unic care se naşte ca făcând parte din altă specie. Evoluţia nu spune că un cimpanzeu a dat naştere unui bebeluş uman… ba din contră! Mama cimpanzeu a dat naştere la ceva foarte asemănător cu ea, insă nu perfect asemănător
- Ereditatea (“ce se naşte din pisică, şoareci mănâncă”) e un element important al evoluţiei. Doar aşa se ascumulează mutaţiile benefice în decursul generaţiilor: dacă sunt transmise mai departe cumva. Departe de a fi o problemă, ereditatea e un element de bază în evoluţionism!

(3) Ce anume dirijează evoluţia?
- Evoluţia nu descrie o scară a perfecţiunii pe care se chinuie să urce animalele. Evoluţia descrie un spaţiu N-dimensional de posibilităţi (unde dimensiunile sunt combinaţii genetice) prin care populaţiile se “deplasează”.
- Oamenii au evoluat dintr-o primată mai păroasă, însă acel strămoş putea să evolueze oricum. Nu există nimic în natură care să spună că omul trebuia să apară sau că strămoşul era nevoit să evolueze în ceea ce numim astăzi om.
- Evoluţia nu e o tendinţă a naturii de a crea fiinţa supremă. Evoluţia priveşte fiinţele vii ca soluţii aproximative (deci sub-optime) ale genelor la reproducerea într-un anumit mediu. Când mediul se schimbă, fostele soluţii bune devin soluţii mai-puţin-bune, iar acum favorizate sunt genele care produc indivizi mai potriviţi noului mediu.
Asta dirijează evoluţia.

(4) De ce există încă maimuţe? De ce n-au dispărut speciile vechi?
- Evoluţia nu spune că toţi indivizii dintr-o specie trebuie să evolueze. Evoluţia spune că atunci când au loc presiuni (schimbări) in mediu, vor fi favorizaţi acei indivizi dintr-o populaţie care se potrivesc mai bine noilor condiţii (în orice populaţie există o anumită variabilitate). Indivizii din alte populaţii înrudite pot bine-mersi să ocupe acelaşi areal în spaţiul posibilităţilor genetice atâta vreme cât mediul lor nu se schimbă (deci soluţia existentă la condiţiile de mediu e bună).
- Întrebarea “de ce mai există încă maimuţe” e un nonsens.
- Evoluţia nu avea de ce să oblige populaţiile de primate care sunt potrivite mediului lor să se schimbe.
- Evoluţia nu spune că maimuţele tind spre om.
- Evoluţia nu spune că omul e mai bun sau mai rău decât alte organisme. Oamenii sunt doar o altă zonă din spaţiul posibilităţilor genetice, o soluţie a genelor la mediul în care trăiesc populaţiile.

(5) Arhiva fosilieră e incompletă, mai mulţi oameni de ştiinţă au afirmat asta, ba chiar Steven Jay Gould a inventat teoria “Echilibrului Punctat” pentru a scăpa Evoluţia de golurile din arhivă.
- P resupusa deficienţă a arhivei fosiliere e unul din cele mai răspândite mituri creaţioniste. Ei privesc doar partea goală a paharului, nu partea plină, care se umple din ce în ce mai mult, şi, mai important, se umple într-un mod consistent.
- Un alt fapt neglijat de creaţionişti e că evoluţionismul ar fi valabil chiar şi fără dovezi fosile! Orice dovadă fosilă doar adaugă credibilităţii evoluţiei, nu scade!
- Procesul de fosilizare e unul extrem de rar şi improbabil, deci avem noroc că le avem şi pe astea!
- Creaţioniştii spun “ar trebui să fie N fosile”, unde N e un număr foarte mare, mai mare decât numărul fosilelor existente. Cine sunt ei ca să îi spună naturii câte fosile ar fi trebuit să lase în urmă?
- Creaţioniştii nici măcar nu le cunosc pe cele existente! Mulţi cred că există o singură fosilă, a păsării-reptilă Archaeopteryx.
- Despre Steven J. Gould, creaţioniştii vor face deseori apelul la autoritatea sa, însă se observă dublul standard: când cred că un citat scos din context din partea unui om de ştiinţă le susţine punctul de vedere, atunci ce zice omul de ştiinţă e literă de lege! Când îi contrazice, respectivul e rău intenţionat, dogmatic, încuiat şi nu ezită să-l compare cu dictatorii totalitari.
- Gould a descris prin teoria Echilibrului Punctat scenarii în care o mare parte dintr-o populaţie a dispărut în urma schimbărilor de mediu, lăsând ca locul ocupat de ei să fie acaparat de o populaţie de nişă din aceeaşi specie ce a supravieţuit schimbărilor. Aparent, arhiva fosilieră ar fi indicat că evoluţia s-a produs brusc (magic) când de fapt realitatea e banal de simplu de înţeles.
- Chiar oamenii au fost în această situaţie acum 70.000 de ani.
- Gould: “The history of life is a story of massive removal followed by differentiation within a few surviving stocks, not the tale of steadily increasing excellence, complexity and diversity.”

(6) Probabilitatea ca hazardul să producă viaţa aşa cum e ea astăzi e infimă.
- Din nou se practică acel dublu standard. Oamenii de ştiinţă sunt crezuţi pe cuvânt când le spun că probablitatea ca lumea să fie aşa cum este ea e extrem de mică, însă sunt ignoraţi atunci când explică de ce e aşa.
- Nu, Evoluţia nu se referă la apariţia vieţii, ci doar descrie ce a făcut viaţa din momentul în care a apărut (indiferent de modul cum a apărut).
- Nu, Evoluţia nu e ghidată doar de hazard. Mutaţiile sunt ghidate de hazard, însă ce se întâmplă de la mutaţii încolo e o presiune constantă asupra populaţiei din partea mediului – deci NU hazard.
- Da, probabilitatea ca viaţa să fi evoluat astfel e extrem de mică, însă nu spune nimeni că universul trebuia să evolueze FIX aşa. Orice stare ar fi avut universul în prezent, probabilitatea era la fel de mică (chiar dacă rezultatele nu erau la fel de spectaculoase, şi în loc de oameni erau doar nişte roci pe-aici).
- Vezi: Realitatea, numerele mari şi creaţioniştii şi Dumnezeul golurilor, care explică de ce “Dumnezeu” nu-i deloc un răspuns folositor şi onest la marile întrebări. E un non-răspuns.

(7) Mutaţiile aleatorii nu ar putea duce la viaţă inteligentă.
- Asta nu-i o dovadă, e doar o afirmaţie ce exprimă o opinie oarecare. E un “argument” din neconvingere personală. Doar pentru că oamenii nu pot să accepte anumite noţiuni nu înseamnă că e o problemă cu acele noţiuni, ba din contră, problema e a oamenilor.
- Pentru mai multe erori de argumentare, vezi secţiunea Fallacies
- Ce anume e aşa de special la inteligenţa umană? De unde provine ea? Inteligenţa e un rezultat al activităţii creierului, care nu-i altceva decât o reţea neuronală biologică. Pe măsură ce creşte complexitatea reţelei în organisme, observăm o creştere a inteligenţei, de la amfibieni, la reptile, la mamifere primitive la primate. Omul de ce ar fi exclus?
- Cei care contestă posibilitatea evoluţiei inteligenţei prin selecţia naturală, de regulă duc lipsă atât de cunoştinţe în evoluţie, genetică şi biologie evoluţionistă, cât şi de cunoştinţe în neuroştiinţe, anatomie şi psihologie.
- O altă variantă a argumentului din genetică spune că toate mutaţiile sunt dăunătoare. În realitate, mutaţiile pot fi şi benefice şi dăunătoare şi neutre (majoritatea).

(8) Legea a 2-a a termodinamicii contrazice evoluţia
- Fals, vezi Legea a 2-a a termodinamicii

(9) Evoluţia e un proces ce durează milioane de ani, deci el nu poate fi demonstrat ştiinţific.
- Fals, vezi Moving the goalposts

(10) Totalitarismul secolului 20 s-a bazat pe Darwinism
- Fals, vezi Evoluţie vs Eugenie şi linkurile de acolo

(11) Darwinismul e o teorie depăşită
- Non sequitur/straw-man, vezi Nu sunt Darwinist

(12) Evoluţia e o ideologie care îndeamnă oamenii să fie egoişti şi să îşi dea în cap unii altora.
- Evoluţia nu e o ideologie, e o descriere a realităţii.
- Dacă creaţioniştii au tendinţa să dea în cap altor oameni fără un dictator cosmic care să îi supravegheze sau fără promisiunea vieţii eterne, asta spune mai multe despre creaţionişti decât despre evoluţie. Problema e doar a creaţioniştilor.
- Evoluţia nu oferă un model de moralitate dar nici nu pretinde vreodată că ar oferi. Vestea bună e că moralitatea nu e dată de sistemele morale, ci mai degrabă sistemele morale sunt formulate în funcţie de moralitatea înnăscută a oamenilor (culmea, explicată de Evoluţie).
- Evoluţia nu pretinde a fi o filosofie de viaţă. Evoluţia pretinde a fi o descriere aproximativă a realităţii, iar dacă principiile morale pe care te bazezi îţi spun “să nu minţi” sau “să nu fii ipocrit” , ai face bine s-o accepţi, după cum spune chiar un sfânt creştin, Augustin.

(13) E nevoie să fii ateu ca să accepţi evoluţia?
- Nu. Există mulţi oameni de ştiinţă evoluţionişti care sunt şi credincioşi.
- Ken Miller e unul dintre ei, care a şi apărat Evoluţia în procesul din Dover.
- Theodosius Dobzhansky, antropologist ortodox din Rusia afirma: “nimic din Biologie n-are sens decât în lumina evoluţiei”.

(14) Evoluţionismul e doar o teorie, nu o ştiinţă, pentru care nu există dovezi.
- Evoluţionismul nu-i doar o teorie, în acelaşi mod în care teoria cuantică nu-i doar o teorie.
- Evoluţionismul e susţinut de dovezi numeroase şi consistente 1, 2, 3, 4.
- Evoluţionismul e o teorie ştiinţifică consistentă cu toate celelalte ştiinţe.
- A se face diferenţa între faptul evoluţiei (faptul demonstrat atât în practică cât şi matematic, cum că procesele descrise de selecţia naturală chiar funcţionează) şi istoria vieţii pe Pământ.
Avem două seturi de date:
a) Evoluţia funcţionează
b) Dovezile genetice, geologice, etc, despre trecutul vieţii pe planeta noastră sunt consistente cu descrierea evoluţionistă.
Concluzia cea mai onestă pe care o putem trage conform Briciului lui Occam e să acceptăm evoluţia (desigur, fiind deschişi mereu la dovezi contrarii, cu condiţia să fie dovezi reale)

(15) De ce să se promoveze doar evoluţia? De ce să nu se predea controversa?
- S-ar preda cu inimă deschisă controversa evoluţionismului în ştiinţă dacă chiar ar exista aşa ceva. Care controversă? Între Evoluţionism şi celelalte variante variante propuse drept “controverse”, doar Evoluţionismul e o teorie ştiinţifică susţinută de fapte.
- “Controversa” e de fapt e o manevră a unora care vor să evite modul ştiinţific de promovare a ideilor. În ştiinţă controversele se rezolvă prin aducerea de dovezi, dar ei n-au aşa ceva. Au doar o teorie a conspiraţiei şi o agendă politico-religioasă în spate.
- Majoritatea oamenilor religioşi din occident ce ocupă poziţii respectabile în bisericile lor acceptă evoluţia speciilor prin selecţie naturală (NU “designul inteligent”), între care e de menţionat Biserica Catolică.
- Numărul oamenilor de ştiinţă care resping evoluţionismul e infim, comparat cu cei care îl acceptă. E amuzant cum se agaţă creaţioniştii de puţinii pe care îi au dar îi resping condescendent pe restul. Dublul standard e la el acasă. Dublul standard se aplică şi în cazul a ceea ce creaţioniştii cred că-s dovezi ştiinţifice pro-creaţie. Când ei cred că ştiinţa susţine creaţia, atunci ştiinţa deţine adevărul absolut, dar când o contrazice, atunci ştiinţa e malefică şi e doar o teorie.
- Puterea unei teorii ştiinţifice e dată de raportul: răspunsuri/presupuneri. Evoluţia oferă răspunsuri la întreaga evoluţie a vieţii şi cere foarte puţine presupuneri. Creaţionismul nu oferă niciun răspuns (nu poţi face nicio predicţie pe baza lui) dar cere postularea unui univers paralel, spiritual/supranatural (în cazul creaţionismului religios) sau a unei specii extraterestre care să fi apărut ea întâi prin selecţie naturală şi apoi să ne fi plantat pe noi (cazul creaţionismului OZN-ist).

aprilie 30, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | darwin, darwinism, evolutionism, Evoluţie | Niciun comentariu până acum.

Esenţialism

Esentialismul este o modalitate a gândirii magice de a interpreta lumea, şi anume credinţa că obiectele din jur au o proprietate supranaturală, fundamentală şi eternă – esenţa.
Să exemplific în geometria euclidiană: triunghiurile, indiferent de formă sau mărime rămân tot triunghiuri.

Dacă în interpretarea naivă a geometriei (clasificarea conceptelor, atenţie, nu a formelor în sine, cum ar fi de exemplu desene de forme) conceptul rămâne încă valabil, el eşuează lamentabil la clasificarea obiectelor din lumea reală.
Să zicem că măgarul are esenţă de măgar, iar calul are esenţă de cal. Catârul ce esenţă are atunci?

“Esenţa” (reprezentantul) e o simplă etichetă mentală a realităţii (reprezentatul) şi eşti în mare eroare dacă le confunzi.

Am constatat că această confuzie dintre reprezentant şi reprezentat este unul din motivele cele mai comune pentru care oamenii resping evoluţia.
Zic ei: “câinii tot câini nasc”.
Da, câinii tot câini nasc, dar dacă te uiţi de unde ai plecat şi unde ai ajuns, după suficient timp constaţi că sunt alt tip de câini şi asta e toată ideea.

Homo sapiens nu-i decât un alt tip de homo habilis, care nu-i decât un alt tip de homo erectus şi tot aşa până la bacterii and beyond!
Evoluţia nu susţine că părinţii vor da vreodată naştere la urmaşi ce se disting de ei prin ceva remarcabil, ci susţine că diferenţele alea aparent banale între părinţi şi copii se vor acumula în timp (unde timp = multe, multe generaţii) datorită selecţiei naturale şi vor deveni din ce în ce mai vizibile.

Nu scrie niciunde în ADN că acel cod va produce un câine sau un om. ADN-ul e doar o reţetă (similară cu una de prăjituri) în care ingredientele sunt alimentele, iar rezultatele sunt organismele.
Modificări în reţetă duc la modificări în organism, însă nu există niciun punct de graniţă care să spună “aici se termină şoarecii şi încep câinii”, sau ceva de genu’.

Omul, cu experienţa sa limitată de viaţă nu înţelege uşor conceptul timpului geologic şi adeseori eşuează în cuprinderea următoarelor 2 idei importante:
- esenţa e diluată din interior (variabilitatea din interiorul speciei e mult mai mare decât îşi poate da el seama prin observaţii “ochiometrice”, vezi: ring species)
- esenţa e diluată din exterior (asemănarea dintre specii e mult mai mare, vezi: hibrizi).

Specia e mult mai dinamică decât îşi pot creaţioniştii imagina. Evoluţia nu înseamnă că se trezesc într-o bună zi toate maimuţele şi zic “e momentul să evoluăm în om”. Nicidecum!
Evoluţia înseamnă că indivizii cu creiere mai mari şi care au putut să-şi folosească degetele mai eficient au fost favorizate în înmulţire, iar copiii lor (mai mulţi sau mai abili decât ai celor prosti şi împiedicaţi) au avut sansa sa le foloseasca chiar mai bine decât au făcut-o ei şi tot aşa…

Însuşi cuvântul specie e un reprezentant; a nu se confunda cu reprezentatul – populaţiile de animale.
Garantat că Ligrului nu îi pasă de denumirile purtate de părinţii săi în creierul delicios al unor maimuţe.

Din fericire, vine ştiinţa în ajutor şi ne arată o specie de şopârle care a devenit ierbivoră şi şi-a creat un organ nou.
http://scienceblogs.com/pharyngula/2008/04/still_just_a_lizard.php

aprilie 25, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | atei, Ateism, ateu, Biblia, biblie, Dumnezeu, Ortodoxie, ortodoxism, otodox, pocainta, pocaire, pocait, pocaiti, Religie | Niciun comentariu până acum.

Sfântul Augustin despre Ştiinţă şi Scriptură

Un citat deosebit de interesant din partea unui “sfânt” creştin:

Saint Augustine (A.D. 354-430) in his work The Literal Meaning of Genesis (De Genesi ad litteram libri duodecim) provided excellent advice for all Christians who are faced with the task of interpreting Scripture in the light of scientific knowledge. This translation is by J. H. Taylor in Ancient Christian Writers, Newman Press, 1982, volume 41.

Usually, even a non-Christian knows something about the earth, the heavens, and the other elements of this world, about the motion and orbit of the stars and even their size and relative positions, about the predictable eclipses of the sun and moon, the cycles of the years and the seasons, about the kinds of animals, shrubs, stones, and so forth, and this knowledge he hold to as being certain from reason and experience. Now, it is a disgraceful and dangerous thing for an infidel to hear a Christian, presumably giving the meaning of Holy Scripture, talking nonsense on these topics; and we should take all means to prevent such an embarrassing situation, in which people show up vast ignorance in a Christian and laugh it to scorn. The shame is not so much that an ignorant individual is derided, but that people outside the household of faith think our sacred writers held such opinions, and, to the great loss of those for whose salvation we toil, the writers of our Scripture are criticized and rejected as unlearned men. If they find a Christian mistaken in a field which they themselves know well and hear him maintaining his foolish opinions about our books, how are they going to believe those books in matters concerning the resurrection of the dead, the hope of eternal life, and the kingdom of heaven, when they think their pages are full of falsehoods and on facts which they themselves have learnt from experience and the light of reason? Reckless and incompetent expounders of Holy Scripture bring untold trouble and sorrow on their wiser brethren when they are caught in one of their mischievous false opinions and are taken to task by those who are not bound by the authority of our sacred books. For then, to defend their utterly foolish and obviously untrue statements, they will try to call upon Holy Scripture for proof and even recite from memory many passages which they think support their position, although they understand neither what they say nor the things about which they make assertion. [1 Timothy 1.7]

Auzit-aţi, creaţioniştilor?
Cum speraţi să vă creadă cineva când vorbiţi de cele invizibile (invizibilul şi inexistentul sunt foarte asemănătoare, btw) când voi staţi prost şi la cele vizibile?

Până şi sfinţii voştri vă zic “Bă, voi sunteţi proşti rău când scoateţi aberaţii pseudoştiinţifice şi le susţineţi cu citate din biblie. Ne faceţi de ruşine!”.

Dacă ar exista dumnezeul din biblie

…dacă ar exista zeul-judecător al creştinilor, primele victime ar fi chiar dintre ei, cei care se bucură de “necazul” necredincioşilor.

Ar ajunge în cele mai fierbinţi cazane acei credincioşi plini de ură şi răutate care abia aşteaptă ca noi, cei ce nu suferim de creştinism, să primim pedeapsa absolută (iadul – mânia fiinţei absolute).

[God]: Burn fuckers, că n-aţi înţeles nimic.

Unii ar putea zice că ei de fapt ne iubesc şi că doar ne avertizează (deşi nu se simte asta din tonul lor…). Păi atunci respectivii sunt groaznici la marketing!
Pe lângă că povestea lor cu pedeapsa cosmică e plină de speculaţii, găuri şi neadevăruri, aflăm că are şi efecte negative: transformă credinciosul într-un paranoic speriat.
Nu mersi, i’ll stick to my godless ways, mult mai civilizate, mai sănătoase şi mai raţionale decât ale voastre.

Mintea unui credincios obsedat de iad şi de satana. El trăieşte deja în iad.

aprilie 25, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | atei, Ateism, ateu, Biblia, biblie, Dumnezeu, Ortodoxie, ortodoxism, otodox, pocainta, pocaire, pocait, pocaiti, Religie | 1 comentariu

Vânătoare de vrăjitoare

În vremurile de aur ale teocraţiei creştine (şi nu numai, chestia asta se aplică la multe alte religii), vina pentru diversele calamităţi naturale o luau cei diferiţi, minorităţile: evreii, femei acuzate de vrăjitorie, etc.

Oare cât va trece până când în România va fi la modă să se indice ca ţap ispăşitor pentru diverse probleme “depărtarea de valorile tradiţionale”?
Dacă ceva merge naşpa în România, pentru unii e evident că de vină sunt minorităţile sexuale şi religioase, pedeapsa Domnului că sunt toleraţi cei ce contestă rolul bisericii în societate şi prezenţa icoanelor în şcoli sau cei care nu se fut după îndrumarea popii.
Zicea Becali că “poporul român trebuie să se întoarcă la credinţă”… dar când a plecat? Tot în mocirla asta sunt de sute de ani.

Am văzut că s-a popularizat şi la noi legenda care leagă atacurile de la 9/11 de separarea bisericii de stat şi de educaţia sexuală în şcoli în State.
Respectiva aberaţie* a fost un hit pe mess, fiind trimisă de 13000 de ori până acum.
Cumva, oamenilor li s-a părut extrem de profundă.
Aştept momentul în care vor deveni la fel de populare şi mesajele raţionaliste

*Link marcat cu rel=”nofollow”

Paradox creştin

Religioşii insistă să portretizeze fiinţa umană ca o fiinţă “decazută”, “pacatoasă” si “izgonită” ce are ceva de împărţit cu creatorul coleric, însă aceiaşi religioşi se supara atunci când raţionaliştii le spun că oamenii nu sunt buricul pământului, că universul n-a fost făcut pentru ei şi că nu pot dispune cum vor de natură.

Masochism, ipocrizie şi inconsistenţă. What else is new?

Drumul Crucii

Să prezentăm acum “drumul crucii”:

Da, mitul lui Cristos are explicaţii istorice şi culturale.
Vezi şi: Dumnezeul care n-a fost.

Omul îi este dator omului

Când teologul guverna lumea, aceasta era acoperită cu colibe şi cocioabe pentru cei mulţi, palate şi catedrale pentru cei puţini. Pentru aproape toţi copiii, cititul şi scrisul erau arte necunoscute. Săracii se acopereau cu cârpe şi piei – devorau coji şi mestecau oase.
Era Ştiinţei a venit, iar luxurile secolului trecut sunt necesităţi zilnice. Oamenii din clasa mijlocie au mai mult confort şi convenienţe decât prinţii şi regii din vremurile religioase.
Dar peste toate astea se află dezvoltarea minţii. Există informaţie mai valoroasă în creierul unui om obişnuit de astăzi – al unui inginer mecanic, al unui chimist, al unui naturalist, al unui inventator decât era oriunde în lume acum 400 de ani.

Aceste binecuvântări n-au căzut din cer. Beneficiile aceasta n-au venit din mâinile preoţilor. N-au fost găsite în catedrale sau în spatele altarelor – nici n-au fost căutate cu lumânări sfinte. N-au fost descoperite de ochii închişi ai rugăciunii, nici n-au venit ca răspuns la invocaţii superstiţioase. Ele sunt roadele libertăţii, darurile raţiunii, observaţiilor şi experimentelor – şi pentru toate acestea, omul îi este dator omului.

Ingersoll

Na, asta ar trebui să dea “pe messenger” cei ce vor să pară profunzi, nu aberaţii lacrimogene despre Cristosul mort pe cruce.

Fraudă? – Lumina “Sfântă” de la Ierusalim

Lumina Sfântă (greceşte, Άγιον Φως) este considerată de creştinii ortodocşi a fi o minune care se întâmplă în fiecare an la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim în Duminica Sfântă, ziua dinaintea Paştelui Ortodox.
În ziua stabilită, la prânz, “patriarhul grec, împreună cu clerul lui înveşmântat în straiele sacerdotale şi urmat de patriarhul armean cu clerul lui şi cu episcopul copţilor, mărşăluiesc în procesiune grandioasă şi solemnă, şi cântând imnuri, de trei ori în jurul Sfântului Mormânt.
Odată procesiunea încheiată, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului sau alt arhiepiscop ortodox recită o rugăciune anume, îşi dă jos robele şi intră singur în mormânt.
Atunci, adunarea cântă “Doamne miluieşte” (Kyrie eleison în greacă) până când (după cum se crede) Lumina Sfântă coboară spontan peste 33 de lumânări legate împreună de către patriarh în timp ce e singur în încăperea mormântului lui Iisus. Patriarhul iese apoi la iveală din încăperea mormântului şi recită rugăciuni, aprinzând fie 33, fie 12 lumânări şi împărţindu-le celor adunaţi acolo.

Critici

Dobrokhotov şi alţi critici, inclusiv cercetătorul ortodox rus Nikolai Uspenski, dr. Aleksandr Musin de la Sorbona şi unii ortodocşi de rit vechi citează extrase din jurnalele Episcopului Porfirie (Uspenski) (1804-1885) care arată că preoţimea din Ierusalim ştia că Lumina Sfântă e frauduloasă.

Porfirie era un arhimandrit ortodox rus şi un om de ştiinţă trimis în misiune oficială de cercetare bisericească la Ierusalim şi în alte locuri (Egipt, Muntele Athos). În timpul şederii în Ierusalim a fondat misiunea rusească de acolo. Mai târziu, după reîntoarcerea în Imperiul Rus, a fost făcut episcop în dioceza Kievului.

Porfirie şi-a înregistrat impresiile în jurnalele lui, publicate ca Kniga bytija moego (Cartea fiinţei mele) în 9 volume din 1894 până în 1901. În primul volum, Porfirie scrie: “Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi” (Kniga bytija moego, vol. 1 (anii 1841-1844), p. 671). Nu se spune cum s-ar putea ca această flacără perpetuă să fie păstrată aprinsă.

Porfirie relatează mai târziu o poveste spusă lui de către un mitropolit din Ierusalim. Conform acesteia, când Paşa Ibrahim al Egiptului a fost acolo a dorit să verifice autenticitatea minunii, deci le-a spus slujitorilor patriarhului să-l lase înăuntru în altar în timpul ritualului. Dacă minunea era autentică, el urma să doneze o sumă mare de bani, dar dacă era o fraudă urma să confişte toţi banii daţi de pelerini şi să dezvăluie frauda în toate ziarele europene.

Delegaţii – mitropolitul Misaеl al Petrei, mitropolitul Daniel al Nazaretului şi Episcopul Dionisie al Filadelfiei – s-au întâlnit să discute propunerea. Misael a admis atunci că aprinde focul de la o lampă de icoană care stă ascunsă în spatele icoanei de marmură a Învierii lui Hristos, înapoia patului mortuar. Astfel, ei au decis să-l implore pe Ibrahim să nu se amestece în treburile religioase şi să nu dezvăluie secretele riturilor creştine, pentru că Împăratul Rus Nicolae ar fi foarte nefericit dacă s-ar întâmpla aşa ceva. Paşa Ibrahim a decis atunci să nu insiste asupra chestiunii. Dar din acel moment clerul Mormântului a încetat să creadă în coborârea miraculoasă a Luminii Sfinte.

Porfirie continuă: “…mitropolitul a adăugat că numai de la Dumnezeu însuşi aşteaptă ei încetarea minciunii (noastre) pioase. După putinţă, el va calma oamenii care acum cred în minunea focului din Duminica Sfântă. Dar nu putem nici măcar să începem această revoluţie în gândire. Am fi dezbinaţi chiar lângă altarul Mormântului.

L-am informat pe patriarhul Athanasius, care trăia atunci în Constantinopol, despre şantajul lui Ibrahim Paşa, dar în scrisoarea noastră către el am scris ‘focul sacru’ în loc de ‘lumina sfântă’. Surprins de această schimbare, binecuvântatul părinte ne-a întrebat: ‘De ce numiţi Lumina Sfântă altfel?’ I-am spus adevărul, dar am adăugat că focul, aprins pe Mormântul Domnului de la lampa ascunsă, este, la urma urmei, un foc sacru, de vreme ce vine dintr-un loc sacru.” (Kniga bytija moego, vol. 3, pp. 299-301)

—
Creditz go to Ro.Wikipedia

Întrebarea mea personală e următoarea: de ce trimite fiinţa absolută lumina după un calendar eronat?

Citez de pe site-ul oficial al “minunii”.

Data Pastelui ortodox este fixata dupa calendarul iulian si nu dupa cel gregorian folosit in Occident, ceea ce inseamna ca Pastele ortodox se sarbatoreste in mod normal la o data diferita fata de cel protestant si catolic.

Da, dar calendarul Iulian dădea rateuri grave şi a fost înlocuit cu cel Gregorian.
Cineva ar face bine să îl anunţe şi pe “dumnezeu”…

—

L.E. nici n-am scris bine despre “minune” că am şi dat peste ştirea asta:

O încăierare a izbucnit duminică la mormântul tradiţional al lui Isus din Ierusalim între credincioşii greci ortodocşi şi cei armeni, care au încercat astfel să revendice diferite porţiuni din lăcaşul sfânt.

http://www.mediafax.ro/externe/incaierare-la-mormantul-lui-isus-intre-ortodocsii-greci-si-cei-armeni-video-protv.html?3614;2571504

aprilie 25, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | atei, Ateism, ateu, Biblia, biblie, Dumnezeu, Ortodoxie, ortodoxism, otodox, pocainta, pocaire, pocait, pocaiti, Religie | 1 comentariu

Evoluţie vs Eugenie

Demagogii care argumentează împotriva Evoluţiei vor scoate de la un moment dat şi aberaţia cu “Holocaustul s-a bazat pe teoriile lui Darwin”.
O’rly?

Băi, deştepţii pământului!
Nu Darwin a descoperit că dacă omori anumiţi indivizi aceia n-o să poată să se înmulţească, sau că unii indivizi sunt mai buni decât ceilalţi, iar urmaşii lor vor mai buni decât ai altora.

Ştiţi ce e asta? Nu e evoluţionism, e ereditate!
Ştiţi cine a descoperit-o? Agricultorii!
Oamenii care au crescut turme de oi, ciurde de vaci şi au cultivat pământul au practicat asta de mii de ani.
Cine, deci, a descoperit prima dată principiile pe care s-au bazat naziştii?
Darwin? No way, Darwin e abia în secolul 19.
Exemple mult mai potrivite ar putea fi:
- evreii din Vechiul Tesament (cu caprele lor)
- Iisus Cristos (blândul păstor)
- ţăranul român, gen Vitoria Lipan, Moromete. Tradiţia transhumanţei e responsabilă de moartea a 6.000.000 de evrei! (zomg!).
etc.

Ceea ce a adus în plus Darwin e că acelaşi fenomen ca în selecţia crescătorilor de animale se produce şi în natură, sub efectul influenţelor mediului, adică fix fără intervenţie umană.

Haide măi, că nu-i chiar aşa greu!

Vezi şi:

Creştinismul trebuie să rămână în trecutul umanităţii

Mituri politice despre Evoluţie

Stalin & Hitler

Darwinismul Social

Newtonism

Moving the goalposts

Tehnica creaţionistă intitulată moving the goalposts se referă la refuzul de a accepta înfrângerea.
Atunci când unul din argumentele lor pică, nu se opresc să îşi analizeze situaţia – dacă într-adevăr ceea ce susţin mai are credibilitate – ci trec mai departe (move the goalposts) ridicând alte “argumente” (la fel de solide ca primele).

Exemplul cel mai vizibil e “Macroevoluţia”.
Creaţioniştii fac să pară a fi rezonabil să te îndoieşti că selecţia naturală poate duce la diferenţe majore între specii, unde “majore” e un atribut definit de creaţionişti, ba chiar redefinit de fiecare dată atunci când e atins (de unde şi “moving the goalposts” sau “mutarea ţintelor”).
Să vedem puţin care erau aceste ţinte înainte de Macroevoluţie:
- Termenul “Macro” a fost folosit pentru a se diferenţia de “Micro”, (adică modificările produse într-o perioadă scurtă, vizibilă, de timp de către selecţia naturală în interiorul speciei) pe care creaţioniştii au avut grijă s-o nege la vremea lor (unii încă o fac) dar care pentru lumea raţională e un fapt de necontestat (sau neagă, de exemplu, existenţa raselor de câini).
- Negarea “Microevoluţiei” a fost precedată de negarea realităţii selecţiei naturale însişi.
- Negarea selecţiei naturale a fost precedată de negarea viabilităţii mutaţiilor (celebra fabulă din cărţile iehoviste: “se repară televizorul dacă dai în el?”, “mai au cuvintele sens dacă le schimbi literele?”).
- Negarea viabilităţii mutaţiilor a fost precedată de negarea sintetizării substanţelor organice complexe (gen aminoacizi) în condiţii din natură. Asta a fost demontată deja de vreo 20 de ani când au început să iasă rezultatele din laboratoare.
- Chiar la început, creaţioniştii au negat tocmai chimia organica! Yes, my friends, fucking chimia organică care astăzi e o ştiinţă în sine.
În apărarea poveştii lor cu “suflul de viaţă”, ei susţineau că din substanţe anorganice nu se pot crea niciodată substanţe organice.
Îi greu…

Să predăm ambele teorii?

Creaţionistul spune: “nu există nicio dovadă concludentă, deci să predăm ambele teorii (evoluţie şi creaţionism) şi să lăsăm copiii să decidă”.

Argumentul e incredibil de inapt încă din premise. Cum adică ambele teorii?
Doar două?
Dacă băgăm creaţionismul lor atunci suntem la fel de justificaţi să predăm toate legendele despre dezvoltarea vieţii! Povestea cu cutia pandorei, cu lumea apărută dintr-un ou, lumea născută dintr-o vacă, etc! Haide creaţioniştilor să vă văd susţinând că copiii au dreptul să aleagă între istoria descrisă prin prisma ştiinţei (evoluţie, genetică, biologie, geologie, etc.) şi legendele olimpului
A, nu vă convine comparaţia? E o curvă dublul vostru standard
În loc să vă neteziţi neuronii interpretând biblia, vă recomand fabula ce se termină cu morala: “Noi vrem egalitate, dar nu pentru căţei”.

Apoi, ce ne împiedică să aplicăm tehnica asta (prezentăm ambele versiuni şi lăsăm copiii să aleagă) în alte discipline?
- În istorie, de exemplu, putem preda istoria în care naziştii au omorît evrei în Holocaust SAU varianta Iraniană în care Holocaustul e o poveste inventată.
- În fizică puntem preda Intelligent Falling în loc de Gravitaţie.
- Etc:

Maximizarea profitului la Pariul lui Pascal

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu Pariul lui Pascal, citiţi linkul ăsta.

…

Le dedic acest post credincioşilor care chiar cred în el şi îl folosesc să-şi argumenteze credinţa.

Bun, eşti convins că credinţa într-un zeu e ca o taxă de protecţie care te apără de călăul cosmic de după moarte (sau cel puţin te simţi tu mai bine), însă totuşi şansa ca zeul tău să fie câştigător e doar 1 la infinit (există o infinitate de zeităţi fabulante pe care şi le pot imagina oamenii).
Chiar şi o abordare conservativă (să zicem că e sigur unul din cei cunoscuţi) îţi dă tot o şansă de 1 la câteva zeci de mii.
Pentru a-ţi maximiza profitul trebuie să pariezi pe cât mai mulţi zei, adică să te apuci să-i venerezi pe toţi ăştia cunoscuţii, ba chiar să îţi imaginezi tu alţii noi.
Nu se ştie niciodată de unde sare iepurele!

Începe de pe acuma să-ţi faci rost de turban, contactează medicul de familie (sau rabinul local) pentru circumcizie, cumpără-ţi capre pentru sacrificii, importă o vacă sacră din india (sau şobolani, pentru cei sărmani), cumpără cărămizi pentru piramide, vin pentru dionisii, angajează oracol, etc.
Vorba voastră, mai bine să te asiguri decât să-ţi pară rău, nu? Haide! La treabă, credincioşilor

Post insporat de Edward Current.

aprilie 25, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | atei, Ateism, ateu, Biblia, biblie, Dumnezeu, Ortodoxie, ortodoxism, otodox, pocainta, pocaire, pocait, pocaiti, Religie | 2 Comentarii

Religia – repetentă la moralitate

Tot din ciclul: “De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?”

Credincioşii îi acuză pe atei că nu au principii morale.
Spun ei: “fără religie care să ne spună ce e bine şi ce e rău ce ne-ar împiedica să ne dăm în cap unii altora?”

Dar stai puţin! De ce singura obiecţie pe care o au creştinii e în cazul ateilor?
Dacă creştinismul e adevărat atunci orice alt grup în afară de creştini (sau de respectiva denominaţie creştină) ar trebui să fie imoral.
De ce nu le zic budiştilor/hinduşilor/evreilor că n-au principii morale?
După ilogica asta evreii ar trebui să fie cei mai criticaţi, nu ateii, fiindcă evreii au toate dezavantajele creştinismului (zeul criminal al Vechiului Testament + respingerea “mântuitorului”) fără unicul aşa-zis avantaj (pacifismul Cristosului).
Hai, credincioşilor, să vă văd. Cine se încumetă să îşi susţină argumentaţia atacându-i şi pe evrei?
Sunteţi slabi!

Eu consider că motivul pentru care morala denaturată a altor religii nu e o problemă ca lipsa de cărţi sfinte a ateilor e situaţia similară în care se regăsesc religioşii de orice culoare.
Toţi pun semn de egalitate între “morală” şi papirusuri din mileniile trecute trecute, interpretate drept voia divinităţii.
Când ne-religioşii vorbesc de morală, vorbesc despre psihologia umană, despre drepturile şi libertăţile omeneşti, despre victoria raţiunii iluministe asupra animalismului “moralei” religioase din evul mediu. Au curajul!

Dacă ateismul e adevărat atunci legile morale nu sunt date de Univers ci au fost mereu formulate în funcţie de nevoile umane date de evoluţie.
Morala inventată de om (nu dictată de bau-baul cosmic) a funcţionat! Societatea nu s-a destrămat.
Mai există o implicaţie: dacă ateismul e adevărat atunci legile după care trăiesc credincioşii au fost inventate de analfabeţi din mileniile trecute şi se potriveau doar contextului vremii.
Acest fapt era evident din faptul că credincioşii fac eforturi extrem de mari să îşi interpreteze cărţile sfinte pentru a se adapta societăţii moderne. Avem acum dovada că nu religia e sursa moralei, ci omul!
Dar dacă e să alegi între principii arhaice şi principii formulate în conformitate cu realităţile prezentului, de ce ai alege calea ocolitoare şi retrogradă?

De ce, atunci, să mai susţii că religia supranaturală inspirată din texte antice mai are vreun rol în societatea modernă?
Cel mai bine ar fi ca oamenii să aplice citatul următor, într-un moment de sinceritate:

“Ce poate fi mai plăcut şi mai simplu decât să fii sincer, totdeauna liniştit, împăcat cu tine însuţi, neavând nici de ce te teme, nici ce inventa?”

Dacă e cineva care are o problemă în domeniul al moralei, aceia sunt credincioşii care consideră că orice dilemă poate fi rezolvată pur şi simplu citind ce-au scris nişte băieţi deştepţi ce-au susţinut că-i cuvântul divinităţii. Raţionaliştii măcar fac primul pas şi acceptă realitatea.

Între Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi interpretările umane (ale predicatorilor) ale unor opere de ficţiune (textele “sfinte”), eu pariez pe prima.
Oricum, scorul moralei occidentului secular bazat pe drepturi, libertăţi omeneşti e cu mult peste scorul moralei religioase practicată de omenire până în urmă cu câteva secole/decenii, ba care încă se practică în multe părţi ale globului.

E uşor să promovezi beneficiile “moralei” religioase din confortul lumii civilizate asigurat de principii seculare. Să îi văd eu pe credincioşi cum îmi vorbesc de necesitatea religiei ca sursă de moralitate în lumea Islamică, în timpul Inchiziţiei sau în vechiul testament, când uciderea oamenilor cu pietre pentru infracţiuni minore era un hobby.

Roma e blamată pentru răstigniri şi pentru luptele din circuri, însă Avraam e venerat fiindcă a vrut să-şi omoare fiul în timpul delirului mistic. Diferenţa? Unul invocă numele personajelor schizofreniei de care suferea.

Câtă lipsă de încredere în sine pot avea credincioşii de au mai mare încredere în filosofiile analfabeţilor ce au trăit acum câteva mii de ani decât în gândurile lor şi ale contemporanilor din secolul curent. Ridicol!

Ultimul “argument” pe care îl pot invoca credincioşii e Stalin. Ce-i cu el?
Ce are în comun cu occidentul secular bazat pe drepturi şi libertăţi, liberă exprimare şi gândire critică?
A, că respingea religia? Şi Cioran a criticat religia, ba şi Cristos a criticat religia vremii.
Ce ziceţi, mai merge analogia?

Recomand următoarea lectură amuzantă: Să nu ne rătăcim în neînţelegerea scripturilor.
Pentru mai multe idei despre moralitate şi religie, vezi şi punctul 3 de la “De ce anti-teism” şi Moralitate Reloaded.

aprilie 25, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | atei, Ateism, ateu, Biblia, biblie, Dumnezeu, Ortodoxie, ortodoxism, otodox, pocainta, pocaire, pocait, pocaiti, Religie | 2 Comentarii

Tupeu sau bun simţ?

Credinciosul zice:

Tu ca ateu crezi că toţi oamenii care au crezut vreodată în divinitate sunt nebuni/proşti/bolnavi mintal sau pur şi simplu se înşeală. Cât tupeu pe tine să crezi că ştii mai bine decât ei!

Ateul răspunde:

Tu ca şi credincios (creştin, de exemplu) trebuie să accepţi ceva asemănător!
Tu crezi că toţi oamenii care au crezut vreodată în altă divinitate decât a ta sunt nebuni/proşti/bolnavi mintal/păcăliţi de satana sau pur şi simplu se înşeală.

Cele două propoziţii sunt asemănătoare dpdv. gramatical, însă diferă foarte mult din punct de vedere logic dacă aplicăm Briciul lui Occam şi ne gândim: ce-i mai probabil într-o lume în care oamenii întreţin şi venerează idei similare (mai toate religiile cer acceptarea fără dovezi a faptelor supranaturale, ritualuri, poveşti nemuritoare despre oameni sfinţi, bla bla)?
(1) Una din religii ar fi, ca prin minune, adevărată la modul absolut (aia a credinciosului în discuţie), iar celelalte sunt simple înşelătorii, făcături ale minţii omeneşti.
SAU
(2) Aşa cum arată psihologia, religiile (şi superstiţiile în general) sunt manifestări ale unor fenomene naturale specifice creierelor de maimuţe speriate şi insuficient dezvoltate pentru care logica şi raţiunea sunt un lux deprins, nu ceva înnăscut.

???

Cum crede credinciosul că noi suntem cei nesimţiţi fiindcă îndrăznim să spunem că restul se înşeală, atunci când el, pe lângă că crede că restul se înşeală, mai crede şi că (a) fabula lui e deasupra altora deşi nu se diferenţează prin nimic de ele şi (b) n-are absolut nicio dovadă în această privinţă.

Credinciosul trebuie să-şi aducă aminte de cuvântul mântuitorului lui: “De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?” şi să termine dreq cu argumentele penibile.

Creaţionism şi berze

“Ridicule is the only weapon which can be used against unintelligible propositions.” – Thomas Jefferson

“Există o controversă între creaţionism şi teoria evoluţiei în aceeaşi măsură în care există o controversă între teoria berzei şi biologia reproductivă”

Combinaţia între cele două citate produce cea mai eficientă metodă de a-i aborda pe fanaticii creaţionişti din punctul în care arată că sunt imuni la argumente raţionale.

Pentru cunoscători, iată o parodie a filmului Expelled, noua bomboană de ignoranţă creaţionistă.

http://www.youtube.com/watch?v=-ThQQuHtzHM

Problema e a teiştilor

Argument creaţionist:
- “dar vaaaaaaai, dacă am evoluat cum spune ştiinţa înseamnă că scopul vieţii noastre pe pământ e doar să ne hrănim să ne înmulţim şi să murim!”
- “dar dacă nu există dumnezeu şi viaţă de apoi, atunci pentru ce trăieşti?”

Băi credincioşilor!
De ce singurul scop în viaţă valabil pentru voi e unul dictat de sus?
Asta v-au învăţat anii de comunism sau cei de creştere autoritară acasă, când părinţii vă torturau cu iubire trimiţându-vă să vă roadeţi unghile în biserici şi făcându-vă să credeţi că e spre binele vostru?

Îmi pare rău pentru voi, dragii mei, însă asta nu e o problemă a realităţii, ci e problema voastră!
Dacă nu vouă nu vă place cum e realitatea, credeţi că realităţii îi pasă şi se schimbă pentru voi?
În cel mai bun caz, e un argument pentru auto-amăgire, însă wishful thinking-ul nu poate crea zeii pe care îi invocaţi pentru a vă da un rost în viaţă.

Mai mult, toţi credincioşii aceştia care deplângeţi deşertăciunea vieţii fără prietenul imaginar: cât tupeu! Câtă duplicitate! Pe de o parte vă plângeţi că viaţa voastră n-are sens, iar pe de altă parte respingeţi ceea ce vă oferă viaţa spunând că adevărata fericire trebuie căutată după moarte (în descompunere?).

Recomand articolul: Crestinism, sinucidere si sensul acestei vieti (da, se argumentează că cea mai bună alternativă pentru un creştin ar fi sinuciderea )

Noi suntem ateii, dar voi sunteţi cei fără dumnezeu!
Dacă ar exista o fiinţă absolută care îşi pedepseşte furnicile nerecunoscătoare, voi aţi înfunda cazanu’ fiindcă dispreţuiţi tot ceea ce v-a oferit, fiindcă consideraţi că sunteţi demni de nemurire şi vă cereţi acest “drept” bătând violent din picioare şi construind biserici cu care speraţi să navigaţi în eternitate.

Vă las să vă delectaţi cu un fanatic, exemplificarea frazei de mai sus şi dovada că omul e o maimuţă fricoasă, insuficient evoluată.

Maimuţa cu chipul zeului

Cui îi e ruşine că e înrudit cu tipii de mai jos? Mie nu…

Presupunând prin absurd că mâine ar ateriza Cristos în studiourile Realitatea TV şi ar confirma creaţionismul, ba chiar creaţionismul biblic literal (adică povestea cu lumea creată acum 6000 de ani… iar Domnul, în înţelepciunea eternă, sa ne-a dat toate motivele să credem altceva…) următoarea afirmaţie ar rămâne tot la fel de valabilă:

ADN-ul uman e asemănător într-o proporţie de 96-98% cu cel de cimpanzeu, deci omul rămâne tot o primată. O maimuţă. O maimuţă făcută după chipul şi asemănarea creatorului dar tot o maimuţă. O maimuţă care îşi neagă propria natură, comportându-se aşadar specific maimuţelor.

Ce îl diferenţiază pe om de restul lumii vii? Care sunt trăsăturile divine râvnite de credincioşi?
Urmărind istoria eu zic că potenţialul uman a început să se desăvârşească în valorile democraţiilor seculare: ştiinţă, libertăţi, gândire critică… or dacă le respingi pe astea cu ce rămâi?
Rămâi cu nişte babe ignorante şi murdare pe picioare, cu triburi de bătăuşi gălăgioşi ce poartă însemne naţionaliste şi alţii asemenea. Deci cu nişte maimuţe.

Get your T-Shirts today =)

I’m an atheist, why aren’t you?

Avatar de messenger, anyone?

Nicio minciună nu-i prea gogonată

Pentru creaţionişti, nicio minciună nu-i prea gogonată.
- citate scoase din context
- analogii (cu Hitler, Stalin, etc)
- ignoranţă (creaţionistul nu cunoaşte faptele, deci ele nu există)
- limitare proprie (creaţionismul nu-şi poate imagina evoluţia, deci ea n-a avut loc)
……iar mai nou, toţi războinicii luminii au îmbrăţişat filmul de propagandă creaţionistă, Expelled, fără ca măcar să îl fi văzut! Logica lor: e împotriva Evoluţiei deci TREBUIE să fie adevărat.
Curat stupid

Titlul original al filmului e Expelled – No Intelligence Allowed care sugerează o aşa zisă conspiraţie a evoluţioniştilor prin care îi reduc la tăcere pe “creation scientists”.
Titlul mult mai potrivit ar fi Flunked – No Intelligence Displayed, fiindcă e jenant atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi din punct de vedere al realizării (Michael Moore face documentare mai de calitate decât ei).

Indivizii nu lasă criticii la screening-uri… ştiţi ce înseamnă asta în lumea filmului? Chiar şi filmele extraordinar de jenante permit accesul criticilor, deci ca să se teamă de critici trebuie să îşi dea seama şi ei că e deosebit de prost.
În plus, au fost daţi în judecată de o universitate americană pentru încălcarea drepturilor de autor (au folosit fără permisiune nişte animaţii 3D, adică au furat).

Ăştia vă sunt idolii, creaţioniştilor! Spălaţi-vă cu ei pe cap

Vezi si:
Expelled’s intelligent design theory – this IS your daddy’s creationism
Intelligent design film far worse than stupid
Ben Stein’s so-called documentary ‘Expelled’ isn’t just bad, it’s immoral

aprilie 25, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | | Niciun comentariu până acum.

Nu sunt Darwinist

Credincioşii ne numesc “Darwinisti” pe noi, cei ce susţinem Evoluţionismul.
- Se insinuează că teoria ştiinţifică ce descrie evoluţia prin selecţie naturală e la acelaşi nivel cu poveştile lor, ba mai mult, că ar fi o teorie depăşită de sute de ani.
- Îl prezintă pe Darwin ca şi cum ar fi cristosul evoluţioniştilor, iar dacă Darwin e descalificat atunci automat pică toată ştiinţa satanică: nu doar Evoluţia, ci şi cosmologia, geologia, etc, care îndrăznesc să răstoarne “ordinea creaţiei” aşa cum e ea înşirată în Biblie (de exemplu: plantele au apărut înaintea soarelui, animalele după bărbat, dar înainte de femeie).

Oare de ce nu îi numesc Newtonişti sau Relativişti Generali pe cei care acceptă gravitaţia?

În săraca lor pregătire intelectuală (sau în măiestria retoricii ilogice) ei nu îşi dau seama că sinteza modernă a evoluţiei e la ani lumină de ideile lui Darwin.
Da, ideile lui Darwin sunt depăşite (pe vremea aia nici măcar nu se ştia genetică) însă creaţionismul lor e la fel de îndepărtat de Darwin cum e Darwin de ştiinţa modernă.

Post inspirat de Evolved and Rational.

aprilie 25, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | | Niciun comentariu până acum.

Anti-teism în România – Cioran ReReloaded

Despre influenţa bizantină:

Plaga mare a Rusiei — ca şi a noastră — a fost tradiţia bizantină, suflul spiritualităţii bizantine, care altoit într-o cultură străină devine anchiloză, schematism abstract, iar pe plan politic şi cultural, reacţionarism organizat. Tot ce este gîndire reacţionară în Rusia secolului trecut continuă — conştient sau inconştient — filonul bizantin. Pe Pobedonosţev — procurorul Sfîntului Sinod, profet al inculturii maselor într-o ţară de analfabeţi, îl văd descifrînd sensul istoriei după o icoană bizantină, iar nu după mersul soarelui, cum au făcut occidentalii, — după o icoană bizantină, simbol al morţii, al uscăciunii şi al umbrelor. Nu există o viziune mai devitalizantă decît aceea care se degajează din arta bizantină, artă de ceruri obscure, de monotonie între sfinţi, de inaderenţă la Eros. Şi cînd te gîndeşti că România a vieţuit secole sub blestemul spiritului bizantin!

Despre bisericuţele mici cu care se fălesc ortodocşii:

Românul iubeşte întorsătura, adică inconsecvenţa în procesul lucrurilor. Cel mai mare chin pe capul lui ar fi construirea unei catedrale; tendinţa lucrurilor înspre înălţime, ascensiunea firii e străină complet geniului nostru. Turnurile bisericilor româneşti nu se sprijină în cer, aşa cum se întîmplă cu cele gotice, ci, rezemate pe corpul bisericii, ele par a fi mulţumite că se află undeva, aproape de tot, un pămînt, de care nu e bine să te îndepărtezi. O catedrală este un răspuns lui Dumnezeu la toate întrebările care i le-a pus omului. Ea dovedeşte că distanţa între creator şi creatură este departe de a fi infinită şi că, la urma urmelor, ei s-ar putea întîlni vreodată în înălţimi. Sensul ultim al catedralei este o provocare şi o sfruntare adresată divinităţii. Sînt turnuri pe care omul n-a avut curajul să scrie: pînă cînd vei mai fi Dumnezeu, Doamne? Toate operele pe care omul le-a conceput pentru preamărirea lui Dumnezeu sînt o dovadă a mărimii umane, iar nu divine. Profilul unui turn pe un cer în înserări este simbolul tragediei sau infinitului uman.
Făcut-am multe bisericuţe în trecutul nostru, toate triste şi mici. Improvizaţii de credinţă.

Despre politica de apărare:

România e geografie, nu e istorie. Înţelege cineva acest tragic? O ţară are valoare numai cînd devine o problemă pentru alţii, cînd numele ei înseamnă o atitudine. Cu toţii ştim ce înseamnă Franţa, Anglia, Italia, Rusia şi Germania, dar nu ştim nici unul ce înseamnă România. Nu ştim ce este România, dar ştim perfect ce nu este.

S-a spus de atîtea ori: am apărat latinitatea (şi se citează: o oază de latinitate în Balcani); un dig împotriva slavismului, apărători ai creştinătăţii; păstrători ai tradiţiilor romane etc.

Aţi înţeles: am apărat şi am păstrat. Se cheamă aceasta destin? Naţiunile mari au spintecat istoria, în pornirea lor de a se afirma. După flăcările lor rămîne o dîră de foc în lume, căci o cultură mare seamănă unei ofensive cosmice. Dar ce rămîne după defensiva unei culturi mici? Praf — dar nu de puşcă, pulbere purtată de un vînt de toamnă. Caut în zadar primăvara culturilor mici…

Despre ţăranul român pe care l-au lăudat atâţia filosofi ortodocşi:

…De cîte ori privesc ţăranul român îmi place să văd înscrise în cutele feţei sale golurile dureroase ale trecutului nostru. Nu cunosc în Europa un alt ţăran mai amărît, mai pămîntiu, mai copleşit. Îmi închipui că acest ţăran n-a avut o sete puternică de viaţă, de i s-au înscris pe faţă toate umilinţele, de i s-au adîncit în riduri toate înfrîngerile. Oricîte rezerve de viaţă ar dovedi el, impresia nu este totuşi a unei prospeţimi biologice. O existenţă subterană este fiinţa lui şi mersul lui lent şi gîrbovit este un simbol pentru umbrele destinului nostru. Sîntem un neam care-am ieşit din văgăuni, din munţi şi din văi. Am privit cerul din umbră şi-am stat drepţi în întuneric. Ne-am răcorit o mie de ani. De aceea, numai febra ne mai poate scăpa…

Cînd va ridica ţăranul român capul în sus? În jos am privit de cînd ne-am născut.

Cioran – “Schimbarea la faţă a României”

Shifting the Burden of Proof

În primul rând Ce-i aia “Burden of Proof” ?
E un principiu care spune cam aşa: cel care face o afirmaţie trebuie să-i demonstreze validitatea iar cel care se îndoieşte nu trebuie să demonstreze nimic fiindcă scepticismul e pozitia implicită.

Afirmaţia credinciosului:

“Dumnezeu exista pentru ca nu poti demonstra ca nu exista”

El încearcă să demonstreze ceva spunând că nu poate fi invalidată propoziţia contrarie.

- Acest “argument” nu demonstrează existenţa vreunui zeu, demonstrează doar că respectivul e maestru în retorică ilogică.
- E unul din cele mai banale “argumente” pe care îl poate scoate un demagog şi poate fi demontat printr-un simplu exemplu: “Iepuraşul de Paşti există pentru că nu există nicio dovadă pentru a-i demonstra inexistenţa.”. Ce ziceţi, există?
- Se aplică oricărui rod al imaginaţiei, din care cel mai celebru e Ceainicul lui Russel.

(1) Presupunand ca zeul e suficient definit, se pot observa o grămadă de inconsistenţe:
- fie din paradoxurile generate de omnipotenţă/omniscienţă/liber arbitru
- fie din contradicţiile din cărţile sfinte (cuvântul domnului)

Pentru cei care nu au fost atenţi la Logică în liceu, inconsistent implică fals, deci orice zeu bazat pe o teorie/poveste inconsistentă e automat fals.
- Dacă spui că zeul respectiv e în afara logicii, atunci el nu poate fi adevărat şi nici demonstrat fiindcă atât noţiunea de “adevăr” şi cea de “demonstraţie” sunt definite în cadrul logicii.
- Mujahedinul credincios rămâne doar cu o afirmaţie “din burtă” (care probabil nu îl deranjează daca se mândreşte că e în afara logicii).

(2) Dacă însă zeul e insuficient definit sau vag definit (de ex: nu înseamnă absolut nimic când credincioşii vorbesc de “Dumnezeu” fiindcă majoritatea au interpretări diferite a ce anume înseamnă acel cuvânt), problema e chiar mai simplă.

Citez de pe Forum.Atei.Ro

Universul nostru e un univers deschis (in sens logic). Asa ca e de asteptat, pentru o fiinta rationala, ca intr-un astfel de univers, sa fie presupuse toate propozitiile nedemonstrate (fie prin deductii logice, fie prin evidenta experimentala) ca fiind false, pana la proba contrarie.
Altfel, s-ar presupune tot felul de elucubratii ca fiind automat adevarate. Eventual s-ar pierde o gramada de vreme cu invalidarea afirmatiilor. Si e usor de observat ca un elucubrant poate emite afirmatii intr-un ritm mult mai sustinut decat pot jde’ milioane sa invalideze.

Vezi şi:
http://en.wikipedia.org/wiki/Negative_proof
http://wiki.cotch.net/index.php/Shifting_the_Burden_of_Proof

Shifting the Burden of Proof

Afirmaţia credinciosului:

“Dumnezeu exista pentru ca nu poti demonstra ca nu exista”

El încearcă să demonstreze ceva spunând că nu poate fi invalidată propoziţia contrarie.

(1) Presupunand ca zeul e suficient definit, se pot observa o grămadă de inconsistenţe:
- fie din paradoxurile generate de omnipotenţă/omniscienţă/liber arbitru
- fie din contradicţiile din cărţile sfinte (cuvântul domnului)

Citez de pe Forum.Atei.Ro

Universul nostru e un univers deschis (in sens logic). Asa ca e de asteptat, pentru o fiinta rationala, ca intr-un astfel de univers, sa fie presupuse toate propozitiile nedemonstrate (fie prin deductii logice, fie prin evidenta experimentala) ca fiind false, pana la proba contrarie.
Altfel, s-ar presupune tot felul de elucubratii ca fiind automat adevarate. Eventual s-ar pierde o gramada de vreme cu invalidarea afirmatiilor. Si e usor de observat ca un elucubrant poate emite afirmatii intr-un ritm mult mai sustinut decat pot jde’ milioane sa invalideze.

Vezi şi:
http://en.wikipedia.org/wiki/Negative_proof
http://wiki.cotch.net/index.php/Shifting_the_Burden_of_Proof

De prin Biblie adunate

Sunt de acord cu citatul “Biblia este intocmai ca un om: daca o torturezi suficient va spune orice vrei tu.”

Ce se întâmplă dacă aplic citatul pe 2 pilde arhicunoscute din “cuvântul domnului” ?

(1) Povestea cu turnul Babel… toţi o ştim.
S-au apucat oamenii să construiască un turn cu care să ajungă la zeu (religiile), iar drept pedeapsă pentru această nesăbuinţă, zeul i-a pedepsit dându-le fiecărora alte limbi de nu se mai înţelegeau (de-asta avem acum atâtea religii şi toate sunt false…).

Religion is bullshit, it sais so in the freakin’ bible for christ’s sake =)

(2) Povestea cu talanţii.
Se făcea că Domnu’ i-a dat unui muncitor 1 talant, altuia 2 si tot asa, iar apoi a plecat să-şi vadă de treburile lui sfinte.
Revine după o vreme să vadă ce-au “produs” robii lui Dumnezeu:
- cel cu 10 a investit şi avut profit de încă 10 (100%)
- cel cu 9 a avut şi el profit, a scos încă 9 (100%)
…
- tot aşa până ajunge la cel cu 1, care s-a culisat pe fese (a se citi: tras pe cur) zicând “băi şefule, io te ştiam drept un gagiu coleric aşa că nu m-am riscat şi am băgat banu’ la saltea”. (0%)
…La care Domnu’: “băi putoare, nesimţit ce eşti tu! Ăla care o primit 10 o scos 10 dar tu care ai primit doar 1 n-ai reuşit să mai scoţi încă unul?… doar UNUL îţi ceream! Daţi-l afară de mocanu’ ăsta şi talantul să-i revină celui cu profitul cel mai mare”.

Eu când citesc povestea asta mă gândesc automat la toţi călugării aceia închişi în mănăstiri, la toate babele murdare pe picioare care ţin miercurile şi vinerile, la toţi asceţii care au existat vreodată, la toţi pocăiţii care spun că viaţa nu merită trăită din plin fiindcă pe ei îi aşteaptă una mai bună după…. toţi care îşi irosesc oportunităţile şi talentele (talanţii ).
- Ăştia, ameţiţii ăştia au clocit la biblie ani întregi, zeci de ani chiar şi n-au reuşit să se regăsească în respectiva poveste? Cât egoism! …să crezi că îi pasă cuiva (cu atât mai mult unei fiinţe absolute) ce grozav eşti că te-ai abţinut de la mâncare şi diverse plăceri. Vaaaaaai…..
- Vezi şi: Biblia anti-post, Biblia contra religie şi un banc foarte tare, recomandat credincioşilor: God Will Save Me.

(3) Bonus: un citat din Biblie ce e încă de actualitate:

(Marcu 12)
38. Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe,
39. Şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe,
40. Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă.

Carl Sagan rulez

Nu ai auzit de Carl Sagan? Ruşine să-ţi fie
Carl Sagan a fost unul din cei mai mari susţinători ai gândirii critice şi a raţiunii, ba avea si un talent special pentru asta după cum afirmă mujahedinii ortodocşi:

Parcă îl văd şi acum pe marele hulitor Carl Sagan, care mă vrăjea – nu mint! – în fiecare duminică cu al său documentar Tainele universului; parcă-l văd rînjind ca o iguană strepezită şi gîngurind dulce: „Sîntem pulbere de stele.” Şi începea vraja: serialul acela american de propagandă a ateismului celui mai feroce izbutea să te facă a crede că eşti un iniţiat al marilor taine ale alcătuirii lumii! Era făcut cu viclenie, îţi întărîta mîndria, te făcea să te simţi deştept; avea şi un umor blînd, învăluitor; îţi dădea o stare de bine, spre deosebire de acelaşi gen de filme făcute de comuniştii noştri, crispate, ţîfnoase, mitocăneşti. Mi-am amintit de acest personaj cu adevărat satanicesc pentru că îl pomeneşte şi Părintele Serafim în cartea din care tot citez, fiind unul dintre cei mai puternici activiştii ai evoluţionismului, susţinut de-a dreptul de guvernul american.

Acel elogiu dedicat eroului de frunte al raţionalităţii de către acel fanatic ar trebui să vă dea de înţeles că tipul a fost cu adevărat deosebit şi merită urmărit

Recomand în mod special serialul educativ Cosmos în care prezintă într-o variantă light (13 episoade) viziunea ştiinţifică asupra lumii, de la Big Bang la Evoluţie şi Relativitate.

A scris şi o groază de cărţi, unele de ficţiune, altele de popularizare a ştiinţei.
Aici menţionez: The Demon-Haunted World: Science as a Candle in the Dark

aprilie 25, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | atei, Ateism, ateu, Dumnezeu, Religie, sagan | Niciun comentariu până acum.

Excepţia care invalidează regula

Excepţiile nu confirmă regula, ci o invalidează.

Mulţi creştini m-au întrebat câte tratate de teologie am citit (unii mă acuză în mod mincinos că n-am citit nici biblia) de îmi dau cu părerea cu atâta uşurinţă despre acea carte.
- Listen, nu e nevoie să citesc tot ce au scris aberanţii despre astrologie, clarviziune, paranormal, etc, ca să îmi dau seama că respectivele concepte sunt false fiindcă eşuează în cele mai elementare teste.
- Apoi, dacă o confabulaţie e susţinută de mulţi oameni şi de multe cărţi nu înseamnă că e ceva de capul ei. Dacă confabulaţia e falsă, se pot spune 2 lucruri despre respectivele cărţi (fie că e vorba de conspiraţii, de teologie, de astrologie, etc.)
a) Sunt pline de minciuni
b) Se scot mulţi bani fiindcă există mulţi creduli care muşcă

Intotdeauna este cineva care stie mai multa teologie decat tine. Cantitatea de nonsens pe care cineva o poate “sti” despre nimic este infinita.

Chestia cu excepţia care invalidează regula e doar logică simplă:
Atunci când povestea lor devine inconsistentă datorită unei excepţii care o contrazice => e falsă.
Inconsistent => fals.
a ^ !a -> F

Aici apare diferenţa între gândirea magică şi gândirea logică: credincioşii nu renunţă la credinţă nici dacă există dovezi contra, nici dacă lipsesc dovezile pro.

Concluzie:
E nevoie de un singur contra-exemplu pentru a invalida o întreagă teorie, indiferent cât de complexă e ea.

aprilie 25, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | atei, Ateism, ateu, Dumnezeu, Ortodoxie, ortodoxism, otodox, Religie | Niciun comentariu până acum.

Consciousness raising

Dragi atei/necredincioşi/nereligioşi: mai ales că suntem acum în preajma sărbătorilor creştinilor, nu le lăsaţi să scape fraze gen:
- “suntem în post”, “am intrat în post”, “e post”
- “e sărbătoare”
- “e miercuri”, “e vineri”
- “e dezlegare la [..]“.

Eu când aud aşa ceva imediat am un click şi le atrag atenţia că alea li se aplică doar lor; nu scrie niciunde în natură că zilele respective ar avea o semnificaţie specială. Dacă creştinul se dă mai teolog, îi atrag atenţia că Biblia lor chiar dedică câteva pasaje condamnării ritualurilor fără sens.

Şi acum, nişte răspunsuri faine la “Cristos a înviat”:
- “Serios?”
- “Să fie sănătos”, “Să-i fie de bine”
- “Şi anul trecut! Ce-a păţit iar?”

Anul trecut în “vinerea mare” s-a organizat pe YouTube un “Friday meat-fest” la care am participat şi eu, în care postam filme cu noi mâncând cantităţi enorme de carne. Yummy!

Aşa se ţine post pe TLP.

Idei? Sugestii? Propuneri?

aprilie 25, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | atei, Ateism, ateu, Dumnezeu, Ortodoxie, ortodoxism, otodox, Religie | Niciun comentariu până acum.

Hitchens rulează

Pentru cei ce nu au auzit de el, Christopher Hitchens este unul din cei 4 călăreţi ai Apocalipsei (alături de Dawkins, Harris şi Dennet) şi autorul a peste 10 cărţi, între care ţin să menţionez “God is Not Great, How Religion Poisons Everything”

În carte descrie cât de aberante sunt de fapt marile religii din prezent, dar contestă şi icoane ale religiei cum a fi: Maica Teresa, Dalai Lama, Ghandi sau MLK Junior.

Individul e recunoscut pentru interviurile sale brutal de oneste şi raţionale:
- De exemplu, la moartea lui Jerry Falwell a avut tupeul să afirme că “i-a fost găsit cadavrul întins pe podeaua birourilor sale obscure”, că îi pare rău acum că nu există iad pentru acel “bijniţar şi şarlatan care îşi freca palmele grase şi unsuroase în fiecare dimineaţă, chicotind şi gândindu-se la câţi creduli a păcălit şi a stors de bani”.
- Asta era în contextul în care întreaga mass-media îl elogia (cam ca pe Teoctist la noi)

E beton, merită căutat pe Google Video/YouTube. Pentru început recomand:

Hitchens tears Religion a ‘New One’ in only 46 Seconds!
http://www.youtube.com/watch?v=22fvEPsI2JA
Christopher Hitchens On ‘Fascists Crackpots’
http://www.youtube.com/watch?v=veekHo8krOM
Christopher Hitchens Rules!
http://www.youtube.com/watch?v=oqCsOjeLlXU

Din discuţia despre religie pe care a purtat-o cu rabinul Shmuley Boteach am extras câteva idei mai interesante:

(1) Începe susţinând că nu pe el e burden of proof, deci el se va concentra să dovedească influenţa extrem de nocivă pe care o are religia asupra moralei şi intelectului creierelor noastre de primate insuficient evoluate.
(2) Oamenii au prostul obicei de a accepta ORICE teorie decât nicio teorie. Religia a fost primul dar şi cel mai prost răspuns posibil la marile întrebări existenţiale ale omenirii.
(3) Există mii, ba chiar zeci de mii de zei în care nu mai crede nimeni, deci toţi sunt atei în proporţie de peste 99% şi îi privesc pe ceilalţi cu milă.
(4) La început toţi erau politeişti, apoi au redus numărul de zei la 1, apropiindu-se din ce în ce mai mult de cifra reală. LOL!
(5) O idee nocivă adusă de religie e cea a “victoriei asupra duşmanilor cu zeii de partea noastră”, ce sugerează că creatorul şi fiinţa absolută ar avea un trib favorit.
(6) Despre întrebările alea retorico-ilogice gen “how can something come out of nothing?”, el afirmă că “asta-i prima întrebare pe care o pune orice demagog şi bijniţar din afacere”.
(7) Despre “Bad Design”: degeaba “something came out of nothing” dacă expansiunea universului condamnă existenţa la nothingness. Some design, huh?
Vorbeşte apoi despre viaţa pe pământ, cum peste 99% din speciile care au existat vreodată au murit şi despre faptul (determinat de geneticieni) că la un moment dat numărul oamenilor de pe întreaga planetă a fost redus la câteva mii datorită schimbărilor climatice.
(8) Despre zeul deist, creatorul care nu se implică, cauza primară, cauza necauzată, el afirmă că e victima unei regresii infinite.
Dacă universul are nevoie de o cauză, de ce n-ar avea şi cauza aia nevoie de o cauză? …şi tot aşa la infinit.
(9) Situaţia zeului teist, cel care se implică în viaţa oamenilor e şi mai tristă.
Homo sapiens a apărut în urmă cu minim 100.000 de ani.
Asta înseamnă că timp de 90-şi-ceva de mii de ani, Yehova a stat cu mâinile în sân în timp ce oamenii erau la mila naturii, cu rată foarte mare a mortalităţii infantile, cu speranţă de viaţă de ~25 de ani, etc, ca apoi să decidă, în imensa sa înţelepciune, apoi să apară unor analfabeţi din orientul mijlociu. Superrr!
(10) Ca cireaşa de pe tort (şi ca să avem 10 puncte), Hitchens ne dezvăluie un fapt deosebit de interesant despre istoria evreilor aşa cum e ea prezentată în Biblie: arheologii israelieni au determinat că majoritatea istoriei din Biblie e de fapt o invenţie din mileniul 1 îEN, cu tot cu regele David & co.

aprilie 25, 2008 Scris de TLP | Uncategorized | atei, Ateism, ateu, Dumnezeu, hitchens, Religie | Niciun comentariu până acum.

Blogroll
Blog Stats
- 4,541 hits
comentarii recente

Dez on Dacă Iisus Era
Sara Rotaru on Dacă Iisus Era
TLP on Blog
jasonhenle on What the bleep were you t…
Petru Clej on Expelled
Articole recente
- 279
- 278
- 277
- 276
- 275
Top Posts
- Nimic
Top Clicks
- Nimic
Arhivă
Meta
Search for:

Arhivă
- iunie 2009 (69)
- mai 2009 (83)
- aprilie 2009 (4)
- iunie 2008 (1)
- aprilie 2008 (107)
- martie 2008 (13)
Categorii
- Anti-teism
- Ateism
- Biblia
- Creştinism
- Dumnezeu
- Evoluţie
- Mass-Media
- Morală
- Ortodoxie
- Paranormal
- Politică
- Pseudoştiinţă
- Psihologie
- Raţiune
- Religie
- România
- Supranatural
- Uncategorized
- Ştiinţă
RSS
Intrări RSS
Comentarii RSS

	Dez on Dacă Iisus Era
	Sara Rotaru on Dacă Iisus Era
	TLP on Blog
	jasonhenle on What the bleep were you t…
	Petru Clej on Expelled

TLP

În ciuda numelui nu e un blog satanist!