Legea a 2-a a termodinamicii

Legea a 2-a a termodinamicii

Postul acesta conţine multe detalii tehnice. Pentru cei care vor doar concluzia, scroll down şi click pe imagine.

Tot din ciclul de minciuni creaţioniste avem acum apelul la legea a 2-a a termodinamicii pe care o invocă creaţioniştii în momentul în care vor să mai polueze lumea cu deşeurile lor intelectuale.

Întâi, să vedem exact ce spune legea asta şi există mai multe formulări
(1) Într-un sistem izolat, un proces poate avea loc doar dacă creşte entropia totală a sistemului.
(2) Căldura nu se poate transfera de la un corp cu temperatura scăzută la unul cu temperatură ridicată.
(3) Este imposibilă transformarea completă a căldurii în lucru mecanic.

Ei vor invoca legea asta în 2 situaţii:
(a) Să “demonstreze” că evoluţia e imposibilă fiindcă fiinţele vii de fapt scad entropia (o măsură a dezordinii)
(b) Să “demonstreze” că universul nu putea fi creat cu o entropie scăzută de la bun început.

Soluţia la (a) e destul de simplă atunci când realizezi că Pământul nu e un sistem izolat.
Luând împreună sistemul Pământ + Soare observăm că orice scădere a entropiei pe Pământ e acoperită de o creştere masivă a entropiei în Soare.

Soluţia la (b) e şi mai simplă: creaţioniştii nu şi-au dat seama că Universul per ansamblu NU e un sistem. Pentru a fi vorba de un sistem trebuie să poată fi delimitat de exterior, or cum Universul e prin definiţie tot ceea ce există, nu există un “exterior” faţă de care să-l delimitezi.
Universul nu e un sistem => legile termodinamicii nu i se aplică.
* explicaţie inspirată de Forum.Atei.Ro

- Concluzia interesantă de aici nu e că creaţioniştii sunt mincinoşi, asta o ştiam deja.
- Concluzia interesantă e că creaţioniştii vor venera ştiinţa atunci când le convine (pentru mai multe detalii, vezi linkul), însă o vor blama atunci când cred că le susţine punctul de vedere. Creaţioniştii sunt deci şi ipocriţi.

- Partea proastă pentru creaţionişti e că chiar invalidând evoluţia sau Big Bang-ul tot nu sunt mai aproape de demonstrarea prietenului lor invizibil. Nici un pas n-au înaintat.
- Orice dovadă pentru zei sau supranatural trebuie să se bazeze exclusiv pe dovezi în acea direcţe. Nici Einstein n-a demonstrat Relativitatea invalidând legile lui Newton.

Clici to enlarge.

(ne)Legitimitatea îndoctrinării copiilor

(ne)Legitimitatea îndoctrinării copiilor

(ne)Legitimitatea îndoctrinării copiilor
AKA
Salvăm icoanele copiilor, dar pe copii cine îi salvează de icoane?

Credincioşii susţin că sunt 100% îndreptăţiţi să îşi îndoctrineze copiii cu minciunile cu care au fost ei la rândul lor îndoctrinaţi.
AKA
“dacă părinţii nu au voie să îşi educe copiii în religia lor, de ce au voie să le zică să nu îşi bage degetele în priză?”

Ultima frază are tot atâta logică ca şi “dacă nu bei cafea, de ce ar trebui să respecţi regulile de circulaţie?”

Câteva considerente importante:
- cele două situaţii nu sunt similare, religia fiind în cel mai bun caz un hobby, o credinţă oarbă ce depinde de locul unde te-ai născut, iar în cel mai rău caz un virus mental, o înşelătorie/şarlatanie. Tind spre ultima variantă.
- părinţii nu au voie să facă chiar ORICE cu copilul. Nu au voie să abuzeze fizic de el şi nici nu au voie să îl înveţe orice: dau de necaz dacă îl învaţă ideologii naziste, dacă nu îl educă (şcoala e obligatorie până la liceu), etc.

E îndoctrinarea religioasă un abuz împotriva intereselor minorilor?
E dreptul oricărui om să creadă ce vrea, însă atunci când respectivele credinţe interferează cu drepturile fundamentale ale omului, atunci avem o problemă gravă!
- educaţia religioasă interferează cu dreptul la educaţie.
Învăţat că o carte sfântă e adevărată în mod literal, copilul va fi dezavantajat din start faţă de colegii săi care pot asimila ceea ce li se predă la şcoală fără prejudecăţi (literalismul biblic e în contradicţie cu ştiinţa de la Galilei încoace).
E foarte probabil ca cei 8 ani de şcoală obligatorie să fie nulificaţi de “cei 7 ani de-acasă”.
- educaţia religioasă interferează cu educaţia moral-civică sănătoasă a cetăţeanului lumii occidentale moderne.
Homofobia, intoleranţa şi alte atitudini retrograde promovate de oamenii bisericii sunt în contradicţie cu principiile toleranţei societăţilor moderne. Tolerăm, tolerăm, dar doar pe cei ce tolerează la rândul lor.

A fost Isus Cristos un individ moral ? Pledoarie pentru un raspuns negativ.
http://atei.ro/Text/aficimprn.html

Concluzie?
- Consider că părinţii au dreptul să le transmită copiilor lor anumite credinţe şi valori, atâta timp cât nu le aduc un handicap mental mai târziu în viaţă.
- Contribuţia statului la acest tip de îndoctrinare negativă e o abominaţie şi un abuz.

Fugiţi, antenele GSM atacă

Fugiţi, antenele GSM atacă

Mai nou media a “descoperit” că antenele GSM, aparatele electrocasnice, televizoarele, etc, emit unde electromagnetice.
Ba mai mult, ei susţin că simpla prezenţă în jurul respectivelor dispozitive dăunează grav sănătăţii!

- Ceea ce n-a descoprerit presa e că de fapt electromagnetismul e o componentă esenţială a lumii în care trăim, iar contribuţia respectivelor dispozitive e doar o picătură într-un ocean.
- Presa trăieşte din ştiri senzaţionale, iar panicarea populaţiei cu privire la pericolele frigiderelor ucigaşe este o metodă artificială de creştere a ratingurilor!
- Chestia asta era la modă în state în anii ‘80. Zicala aia cum că România e în urma lumii civilizate cu 20 de ani e încă de actualitate, cel puţin la superstiţii.
- Există şi o carte disponibilă în librării pe tema asta: “Ştiinţa Voodoo” a lui Robert Park.

Întreaga discuţie a devenit populară datorită eşecului profilor de fizică de liceu de a le explica oamenilor ce-i cu electromagnetismul:
- Lumina = electromagnetism
- Protonii şi electronii interacţionează prin electromagnetism, deci practic electromagnetismul e lipiciul care ne ţine particulele constituente împreună.
- Orice corp (inclusiv oamenii) emite unde electromagnetice (vezi: Blackbody radiation)
- Câmpul magnetic al planetei noastre e atât de puternic încât deviază particulele energizate venite de la soare.

Aşadar, când presa ne avertizează că PC-urile emit unde electromagnetice e ca şi când ne-ar sugera să angajăm salvamari, fiindcă “ultimele cercetări ştiinţifice au descoperit că suntem alcătuiţi din 70% apă, iar alimentele pe care le consumăm conţin şi ele multă apă”.

Unii băieţi mai şmecheri au venit şi cu iniţiative economice! În acest moment există pe piaţă dispozitive de protecţie “bioinformaţională” împotriva “efectelor nocive ale radiatiilor electromagnetice produse de toate sursele electrice” ce se vând la 200 de euro bucata.

Desigur, nu strică să mai opreşti televizoarele din când în când – faci economii, însă pericolele, aşa cum sunt prezentate de media sunt o falsă problemă.

Citez:

Antena aia GSM e foarte periculoasa. Iti dai seama, daca nu e bine ancorata, se poate desprinde si-ti pica in cap. Mori instantaneu.

Pe intelesul tuturor? Sa fim seriosi, unii nu inteleg orice ai face.
Daca nu intelege aia cu hbar*omega, si cu nivelele energetice din atom, si cu faptul ca trebuie sa ai o anumita frecventa ca electronilor sa le pese, asta e.
Ideea e cam asta:
infrarosu, vizibil, ultraviolet – electronii pot fi “saltati” pe nivele superioare.
ultraviolet, X – ionizant, naspa
gamma – poate afecta nucleul, supernaspa
infrarosu – nivele de vibratie moleculara
infrarosu indepartat, microunde, nivele de rotatie moleculara, cam pe-aici s-ar incadra antenuta aia. La intensitati scazute inseamna o eventuala incalzire gratuita si insesizabila.

Intensitati scazute – soarele “baga” cam 1000W/m^2, intr-o zi de-aia buna (frecventele sunt mult mai naspa decat microundele – a se vedea ca e vorba de infrarosu – vizibil – ultraviolet, tipic lungimi de unda de sute de nanometri, a se compara cu lungimi de unda de zeci de centimetri, sau in cel mai rau caz centimetri, pe unde sunt GSM-urile alea – mi-e lene sa calculez la ora asta).
Un bec ordinar “baga” 100 W pe toti metrii patrati
O antenuta de-aia nu stiu cat are, dar nu cred ca are mai mult de cateva sute de W – considerand distanta la care trebuie sa bata, cateva zeci ar ajunge). Faza e ca nu-i incaseaza copilul gravidei pe toti, ca doar n-au predilectie undele alea pentru nou nascuti. Antenele alea sunt concepute sa radieze mai mult in plan orizontal, si mai putin spre cer si spre pamant, aiurea. Ca urmare marea majoritate a undelor nu sunt incasate de elucubranti.
Daca cineva se apuca si calculeaza intensitatea incasata de un asemenea individ, vede ca e de fapt infima.

Coincidenţe

Coincidenţe

Sunt mari şanse să fi auzit şi tu expresia “nu cred în coincidenţe”.
In afara cazului în care e folosită ca replică de agăţat, validitatea frazei e nulă.

Coincidenţele nu depind de “credinţa” ta în ele, ci sunt o consecinţă a legii numerelor mari; cu cât creşte numărul de experimente, cu atât creşte şansa ca un eveniment improbabil să aibă loc.
Ar fi ciudat ca rezultate extrem de rare să NU iasă, după suficiente încercări.

Exemple: vindecări “miraculoase” (remisii spontane la cancere), supravieţuiri din accidente groaznice, integralismul în sesiuni, etc.

Instinctul persoanei în cauză e să creadă că Universul, Dumnezeu, etc, complotează pentru fericirea sa, dar e nevoie doar să numeri cazurile în care rezultatul fericit n-a avut loc ca să-ţi dai seama că concluzia e una antropocentrică şi nejustificată.

O superstiţie legată de raţionamentele de mai sus e credinţa în obiecte aducătoare de noroc sau în acţiuni care aduc ghinionul. Ce au în comun potcoavele de cai, frica de a te întoarce din drum, frica de pisicile negre şi rugăciunile? Toate sunt forme de gândire magică – o interpretare eronată şi nerealistă a lumii înconjurătoare.

S-ar putea argumenta că gândirea magică consolează omul, atunci când rugăciunile îi dau speranţă, însă religia iudeo-creştină e un exemplu prost pentru un astfel de scenariu, fiindcă dogma creştină îi învaţă pe oameni că necazurile sunt consecinţe ale păcatului.
Degeaba eşti consolat când te rogi dacă în restul timpului eşti preocupat cu ridicarea la aşteptările zeului justiţiar.

Adaugă pe lângă teama asta şi aruncatul sării peste umăr, frica de oglinzi sparte, pisici negre, scări, etc, şi ai un individ simplu, docil şi uşor de manipulat.

Cea mai celebră minciună din lume

Cea mai celebră minciună din lume

Cea mai răspândită credinţă falsă din lume, care transcende religiile şi pseudoştiinţele e dualismul.
Tratarea “lumii spirituale” ca o categorie ontologică diferită de “lumea materială”, ce există în paralel cu aceasta stă la baza a mare parte din filosofiile eronate ce au parazitat umanitatea.

Atât religiile tradiţionale (creştinism, iudaism, islam, hinduism) cât şi confabulaţiile New Age sunt bazate pe existenţa acestui tărâm ce a fost mereu şi mereu postulat, dar niciodată demonstrat.
Noţiuni ca “paranormal”, “revelaţie”, “soartă”, “destin”, “supranatural”, “suflet”, “spirit”, “bioenergie”, “biocâmp”, “aură”, “călătorii astrale”, “miracole” – toate sunt bazate pe ignoranţa şi dezinteresul în cunoaşterea lumii.

Ignoranţa în sine nu e o chestie ce poate fi blamată; cu toţii suntem ignoranţi în 99+% din domeniile de cunoaştere. Eu personal habar n-am de construcţii, neurochirurgie, strungărie, metalurgie şi altele.
Ignoranţa voită însă e altă mâncare de peşte; mulţi ştiu că fără dualism pică pretenţiile lor la puteri paranormale, la cunoaştere a supranaturalului – pică “dreptul” lor divin – aşa că insistă să blameze materialismul in favoarea unor filosofii expirate.

O mare parte a populaţiei crede în dualismul trup-suflet, fiindcă asta e singura metodă prin care pot raţionaliza posibilitatea prelungirii existenţei şi după moarte. Totuşi, preţul plătit e mult prea mare – a devenit normă un neadevăr ce e fundaţia pe care s-au construit aberaţii şi mai fabulante.

Why should we speak out? Why should we “dare” to shatter their dreams?
Carl Sagan sais it best:

Imagine that you enter a big-city taxicab and the moment you get settled in, the driver begins a harangue about the supposed iniquities and inferiorities of another ethnic group. Is your best course to keep quiet, bearing in mind that silence conveys assent? Or is it your moral responsibility to argue with him, to express outrage, even to leave the cab—because you know that every silent assent will encourage him next time, and every vigorous dissent will cause him next time to think twice? Likewise, if we offer too much silent assent about mysticism and superstition—even when it seems to be doing a little good — we abet a general climate in which skepticism is considered impolite, science tiresome, and rigorous thinking somehow stuffy and inappropriate.

Un copil al dualismului e vitalismul – noţiunea că viaţa e ceva magic (nu o formă particulară de organizare a materiei, cum arată tot progresul ştiinţific de până acum) – noţiunea unei “suflări de viaţă” ce stă la baza existenţei noastre.
- Vitalismul a fost justificat de ignoranţa secolelor trecute cu privire la genetică, neuroştiinţe şi reproducţie.
- Nu a folosit deloc cercetătorilor când au formulat teoria ce descrie cu succes întregul fenomen al vieţii prin acizii nucleici (ADN, ARN) şi leagă ştiinţa vieţii (biologia) de celelalte progrese ştiinţifice importante din secolului 21, în de special cele din fizica cuantică.
- În schimb, vitalismul e folosit ca “argument” retoric împotriva Evoluţiei (“Cum poate apărea viaţă din ne-viaţă?” – ce întrebare aiuristică), precum şi împotriva cercetării pe celule stem (cel mai promiţător câmp al medicinei).
- Tot vitalismul stă la baza dezinteresului popular în neuroştiinţe, evoluţie şi genetică; atunci când “ştii” că esenţa omului e undeva într-un suflet etereal, de ce te-ar interesa răspunsul ştiinţific la întrebări ce ţin de originea noastră, de conştiinţă, conştienţă, iubire, ură, artă, creativitate, moralitate?

Ultima linie de apărare a dualismului e spiritualitatea.
- Se afirmă că un om e incomplet fără o componentă spirituală, însă observ că în cazul acesta “spiritual” = fabulaţii fantastice despre lucruri pe care nu le ştii, şi nu ai cum să le ştii.
- Vreau să mi se explice şi mie de ce e înălţător să cred nişte poveşti de adormit adulţii? De ce sunt aşa grozav dacă îmbrăţişez o filosofie antică/medievală niciodată demonstrată, dar cu premisele de mult discreditate de ştiinţă? Răspunsul ştiinţei la toate întrebările ce au dus la postularea vitalismului e mult mai surprinzător şi interesant decât orice anecdotă despre suflete.
- De ce eşti “mai superior” când halucinezi în neadevăruri filosofice, dar eşti blamat dacă halucinezi sub efecte chimice?

For your info: “filosofia” pe care o îmbrăţişez eu se numeşte monism-materialism.
- Monism as opposed to dualism.
- Materialism, meaning I acknowledge that so far science has managed to show everything works when explained purely through natural laws.

Religiozitatea ştiinţei

Religiozitatea ştiinţei

Am atins subiectul în Dumnezeul golurilor şi vreau să explic aici mai pe larg.
Religiozitatea ştiinţei este ceea ce fac credincioşi când încearcă să dovedească existenţa unui creator prin sublinierea unor aparente inconsistenţe în ştiinţă.

De exemplu ei spun că:
- Prima lege a termodinamicii demonstrează existenţa unui creator, fiindcă ceva nu poate apărea din nimic.
- A doua lege a termodinamicii demonstrează existenţa unui creator, fiindcă universul nu putea să apară de la sine cu o entropie scăzută.

Unde-i religiozitatea? Păi simplu: ei iau teoriile ştiinţifice drept Adevăr Etern în moduri în care savanţii n-ar îndrăzni vreodata, iar cu pseudoteoria nou formată pot “dovedi” practic orice.
- Musulmanii îl “dovedesc” pe Allah.
- Creştinii pe Cristos.
- Raelienii dovedesc originea extraterestră a vieţii.

Nevermind că întreaga metodă de argumentare e un fallacy numit principiul terţului exclus.
- Un om de ştiinţă nu ar aborda aşa problema!
- Un om de ştiinţă ar abandona mai degraba una din teoriile conflictuale (dacă se dovedeşte clar falsă prin experiment) decât să scoată din burtă explicaţii gen: zei, alieni, orci, etc.
- În lipsa evidenţelor care să sprijine o origine deistă/extraterestră/Sauroniană a Universului, orice astfel de presupunere va fi neştiinţifică (pe lângă că n-are dovezi e şi nonfalsifiabilă => neştiinţifică la pătrat).

Observ cum credincioşii se grăbesc să venereze ştiinţa atunci când cred că susţine worldview-ul lor, dar în rest o resping ca incompletă sau îi minimizează influenţa considerând-o o unealtă oarecare.

Dumnezeul golurilor

Dumnezeul golurilor

Nu, postul n-are legătură cu Steaua, Gigi Becali sau Bănel.
E vorba iar de creştinii năzdrăvani şi perlele lor

Credincioşii încă nu au învăţat să fie umili când îşi dau cu părerea despre realitate şi insistă să creadă că Dumnezeu poate fi dovedit ştiinţific.

Tehnica la care mă refer se numeşte God of the Gaps şi se bazează pe apelul la ignoranţă.
Raţionamentul e aşa:
Există anumite fenomene (cum ar fi apariţia universului) unde legile actuale ale fizicii nu mai pot oferi explicaţii => există Domnu’ şi el a făcut totul.
Tada!

Când spui “Domnu’ a făcut totul” dar nu aduci dovezi, de fapt nu explici absolut nimic.
Fraza aia nu ne ajută în înţelegerea lumii fiindcă în loc de Domnu’ poţi pune orice şi tot nu îţi dai seama care variantă descrie realitatea.
- Yehova a făcut totul.
- Bilibistrocul a făcut totul.
- Marmotele au făcut totul.
Observaţi vreo diferenţă? Eu nu.
Vi se par ridicole exemplele? Aia era ideea!

Care-i cea mai sigură cale spre auto amăgire?
Să vrei să rezolvi un mister acoperindu-l cu un mister şi mai mare.

Pseudoteoria creaţionistă ridică acum problema: cum a apărut “Domnu’” ?
Explicaţii gen “Domnu’ a fost dintotdeauna” sau “Domnu’ e un mister” nu ne ajută deloc, fiindcă e doar raţionament circular; se încearcă explicarea provenienţei a ceea ce nici măcar n-a fost dovedit că există (şi nici n-ar putea fi, pentru un Creştin).

Când creştinii încearcă să explice ceva făcând apel la Domnu’, înlocuieşte-l pe acel Domnu’ cu bilibistrocul sau cu marmotele şi vezi cât de serios e argumentul

Carl Sagan explică cel mai bine:

http://www.youtube.com/watch?v=HasNHE-bvxA

Îndivizii dau deci dovadă de:
(1) Neînţelegere a procesului ştiinţific (o alăturare savantă de cuvinte nu face ştiinţă).
(2) Religiozitate a ştiinţei. Iau teoriile ştiinţifice (ca legile termodinamicii) drept Adevăr Etern în moduri în care savanţii n-ar îndrăzni vreodata, iar cu pseudoteoria nou formată pot “dovedi” practic orice.
- Musulmanii îl “dovedesc” pe Allah.
- Creştinii pe Cristos.
- Raelienii dovedesc originea extraterestră a vieţii.
Etc.

Deci până la urmă, cum a apărut Universul?
Răspuns corect: nu ştim …încă, dar cercetăm .. şi ideile noastre se pupă atât de bine cu realitatea până acum încât suntem încrezători că mergem în direcţia cea bună.

De ce cred oamenii în iluzii

De ce cred oamenii în iluzii

De ce cred oamenii în zei, paranormal, supranatural, new age?
Să facem o incursiune speculativă în mecanismul credinţei lor; aşa îmi închipui că se petrece totul.
Am explicat deja în Geneza gândirii magice şi în Nu crede tot ce gândeşti cum propriul lor creier îi trădează când trebuie să recunoască ficţiunea.

Pe scurt:
- Gândirea critică e o ontologie bazată pe Briciul lui Occam; se înlătură conştient toate tentaţiile de a introduce elemente inutile în imaginea lumii aşa cum e ea reprezentată în creier, cu scopul de a avea o imagine cât mai precisă.
(1) Se acceptă că drumul spre cunoaşterea adevărului va fi unul treptat, marcat uneori de erori.
(2) Se acceptă şi se corectează erorile.
(3) Efectul e acelaşi ca şi când clăteşti sub un jet de apă o capodoperă arhitecturală pe care n-o cunoşti deci nu ştii la ce să te aştepţi. Pun pe seama ei tot progresul tehnologic al omenirii precum şi progresul ideologic ca: drepturile şi libertăţile omului, progresul cultural ca: accesul liber la informaţii şi cultura deschisă.

- Gândirea magică nu impune asemenea standarde şi în schimb se acceptă în imaginea asupra lumii orice legături ce dau aparenţa relaţiei cauză-efect (indiferent că astea au corespondent în realitate sau nu) şi apoi se confundă semnificatul cu semnificantul.
(1) E calea uşoară spre iluzia adevărului. “Adevărurile” aici sunt o formulă magică ce vin la pachet şi nu se îmbunătăţesc în timp.
(2) Nu se ia în considerare posibilitatea greşelii.
(3) Aşa au apărut în cultura umană zeii, demonii, spiritele, norocul, ghinionul, deochiul, descântecul, divinaţia, telepatia, rugăciunea, rasismul, sexismul, stalinismul, etc.

Dar care-i scopul? De ce dă cineva adevărul pe o iluzie confortabilă?
Majoritatea n-o fac conştient (şarlatanii sunt altă poveste).
Doar pune la îndoială spusele unui credincios şi îţi va răspunde cam aşa: nu numai că are dreptate ci deţine însuşi ADEVĂRUL!

Asta-i ideea; credinţele îi fac să se simtă bine. De-asta cred în ele. Tare complicat, nu?:)
Oamenii cred chestii ciudate fiindcă le place.

De ce să urmeze rigorile metodei ştiinţifice spre un scop nesigur când au la îndemână metodele magice ce oferă satisfacţie imediată? Nu le oferă doar Adevărul ci şi puteri cosmice.
Use-the-Force-Luke, that kind of shit.
Faptul că li se arată de nenumărate ori că metodele lor magice nu funcţionează în realitate nu le clatină câtuşi de puţin credinţa; ei SIMT efectiv că Adevărul e de partea lor, deci tu automat trebuie că greşeşti. Disonanţa cognitivă e rezolvată rapid.

Linia de separaţie între cele două extreme (de fapt extrema Gândirii Magice nu-i religia ci psihoza agravată) nu-i bătută în cuie. Majoritatea oamenilor vor aborda diverse idei din viaţa lor cu o combinaţie metode – cu scopul de a se simţi bine. Aşa se explică de ce există cercetători geniali care în paralel cred şi în zei, alchimie sau alte pseudoştiinţe.

Cum am arătat în celelalte posturi, creierul nu-i un calculator ci e un organ care ajută omul să supravieţuiască. Fiecare idee se luptă pentru atenţie având asociate taguri pentru două caracteristici: plăcere (asociată cu hormoni de relaxare, fericire, etc. Vezi: placebo) şi neplăcere (asociată cu hormoni de stres).
Cât timp beneficiile (în plăcere) contrabalansează dezavantajele (în neplăcere), ideea persistă.
Iluzia sa îi oferă confortul controlului comparativ cu variante alternative ce aduc schimbare deci nesiguranţă. Mintea ştie din start ce imagine asupra lumii vrea să întreţină.
Va umple golurile şi va ocoli erorile, raţionalizând “erori” din partea scepticilor.
Disonanţa cognitivă e rezolvată rapid din nou.

Pseudoştiinţele ca religia şi paranormalul au evoluat astfel încât să profite la maxim de acest mecanism.
(1) Sunt compatibile mereu cu faptele datorită “facilităţii” de a fi nonfalsifiabile.
Vezi: Nu crede tot ce gândeşti
(2) Au standarde scăzute în ceea ce priveşte definiţia succesului.
Dacă omul se recunoaşte într-o descriere generală (cazul astrologiei) atribuită metodei pseudoştiinţifice sau dacă un om ce urmează un tratament pseudoştiinţific se vindecă, atunci pseudoteoria e considerată confirmată de credincios.
Vezi: Non Causa Pro Causa din Nu crede tot ce gândeşti.

Iată cum gândeşte un credincios în cele mai sincere momente ale sale:

Q: Scepticii se îndoiesc?
A: Nu, n-au cum. Se înşeală!
N-au cunoscut şi n-au simţit personal Adevărul meu.
Dacă ar cunoaşte Adevărul meu şi-ar schimba opinia.
Vor cunoaşte Adevărul meu odata..
Da!
Şi atunci toţi vor ştii că eu am avut dreptate şi nu ei!
Ipocriţii ! Cum îndrăznesc să creadă că ei au dreptate???
Mai au mult de trăit până vor ajunge la concluzia mea, dar eu am dreptate.
Şi eu am fost odată ignorant ca ei, deci îi înţeleg.
Mai au vreme..

Q: Ipotezele de la baza credinţei mele sunt o poveste, ceva fals?
A: Habar n-au, ignoranţii, ce-i aia spiritualitate. Ei nu sunt în contact prin suflet cu Adevărurile cosmice/divine.
Trebuie să mai cerceteze mult până vor ajunge la Adevărul meu.
Adevărul meu îi depăşeşte!
Proştii.. se limitează la ştiinţa lor măruntă.
Divinitatea vorbeşte prin mine şi ei cred că îmi mai pot spune ceva în plus? HA!

Q: Se oferă $1.000.000 pentru demonstrarea fenomenelor paranormale?
A: Ce farsă, niciodată n-o să recunoască.
În plus, de ce ar vrea cei ce au aceeaşi credinţă ca şi mine bani?
După ce atingi acest nivel de dezvoltare intelectuală, beneficiile materiale nu mai înseamnă nimic!

Q: Savanţii au demonstrat în diverse teste că mă înşel?
A: Au fost dintotdeauna împotriva credinţei mele deci au VRUT să iasă rezultatele într-un anume fel.
Ei nici nu ştiu câte informaţii adevărate îmi dezvăluie şi mie şi altora. De mii de ani!
Am atâtea relatări ale oamenilor care au fost ajutaţi de credinţa mea. N-ar minţi!
Şi totuşi ce ştiu ei? Eu ştiu mai bine. Am citit de un savant rus care a demonstrat de mult că eu am dreptate şi Lazarev scrie atât de convingător.. N-ar minţi!
Ăştia sunt chiar proşti. Credinţa mea a fost de mult demonstrată ştiinţific. O, da!

Q: Savanţii CHIAR au demonstrat în diverse teste că credinţele mele greşesc?
A: Nevermind… savanţii ăia musai că greşesc pe undeva, deci le voi analiza toate argumentele şi voi critica altceva în schimb!
Dacă greşesc într-un singur loc, atunci se înşeală 100%
Desigur, asta e.

Pe de altă parte credinţele astea fantastice sunt şi viruşi ai minţii.
Meme, cum le spunea Richard Dawkins, ce sunt făcute să se transmită uşor de la o persoană la alta.
- Religiile practică prozelitismul şi îndoctrinarea copiilor.
- Pseudoştiinţele ce promit puteri supranaturale se transmit uşor între prieteni (deşi în spatele aparenţei validităţii se află trucuri jenant de simple).
- Toate încearcă să cultive oamenilor un ataşament faţă de credinţă asociat cu un sentiment;
Creştinul se va simţi mântuit, sub Graţia divină, sau din contră, va simţi frica lui Dumnezeu.
Cel ce crede în paranormal se va simţi Iluminat, Una cu universul, împlinit, echilibrat, energizat.

O credinţă e evident falsă pentru unul ce scapă de ea, însă un om n-o s-o abandoneze până când dezavantajele nu vor depăşi avantajele.
Singurul miracol va fi atunci: “cum poate cineva să creadă prostia aia?”

PS: iată un link interesant
“Spirituality” is what cretins have in place of imagination.

Nu crede tot ce gândeşti

Nu crede tot ce gândeşti

Doar fiindcă o chestie ţi se pare adevărată nu înseamnă că şi e.
Realitatea ne indică faptul că certitudinea personala nu-i un indiciu valabil asupra validităţii credinţelor.

Am văzut interviuri cu oameni care:
- cred că spiritele vorbesc prin ei (de regulă spiritul lui Isus Cristos sau Mohamed)
- cred că pot muta obiecte cu puterea minţii
- cred că extratereştrii i-au răpit şi i-au supus la perversiuni sexuale (anal probe anyone?)
- cred că au fost agresaţi sexuali de fantome
- cred că pot vindeca bolile oamenilor dacă le dau să se joace cu cristale şi magneţi
- cred că pământul e plat
- cred că pământul e gol în interior
- cred că luna e un satelit artificial de spionaj extraterestu
- cred că pot vorbi cu morţii, iar morţii le răspund
- cred că mutând mobila din casă pot ajunge în armonie cu Energiile Cosmice
- cred că Elvis n-a murit (he just went home, lol)
- cred că la 9/11 n-au fost avioane ci rachete, sau ca musulmanii erau hipnotizaţi
- cred că preşedintele Bush e o şopârlă ce îmbracă piele de om doar în public
- cred în fantome, poltergeist, monstrul din loch ness, triunghiul bermudelor, yeti.

Dacă nu poţi crede nici ce gândeşti tu, de ce ai crede ce gândesc alţii? (Sau ce au gândit alţii în urmă cu mii de ani, de altfel). Sentimentul acelor oameni care le spune că “this makes sense” e acelaşi cu al tuturor, însă realitatea e una singură şi poate exista o singură viziune corectă asupra realităţii.
Singura metodă de a evita auto-amăgirea pe care o cunosc e ştiinţa.

O mare confuzie pe care o întâlnesc mereu e falsa impresie că un om de ştiinţă e orice individ ce se prezintă astfel (o diplomă sau un titlu academic ajută mult) sau care agită nişte aparate de măsură.
Fals, fals, fals, o s-o repet de câte ori e nevoie.

Ştiinţa e un mod de a emite teorii despre cum funcţionează lumea printr-un număr de paşi care trebuie, cel puţin teoretic, să îl ferească pe cercetătpr de auto-amăgire :
(1) Începe de la observarea corecta a unor evenimente/fenomene repetabile
(2) Extrapolarea unei concluzii generale care trebuie:
(2.1) Să facă predicţii verificabile.
(2.1.1) Să fie publicată în cât mai multe jurnale ştiinţifice serioase peer-reviewed, astfel încât ipotezele şi predicţiile să fie testate şi de alţi cercetători pentru a reduce şansa unei erori.
(2.2) Să fie falsifiabilă.
(2.2.1) Să se caute alta mai bună atunci când ea e falsificată de experiment.

Orice altceva e pseudoştiinţă.
- Apelul la autoritate e pseudoştiinţă. Nu contează ce savant a afirmat ceva; nu notorietatea savantului determină validitatea afirmaţiei.
- Apelul la autoritate anonimă e pseudoştiinţă. Referirile dese la “un savant rus”,“un cercetător francez” intră aici.
- Apelul la vechime. Nu contează că o credinţă e veche sau o tehnică e practicată “de mii de ani”.
Credinţa că pământul e plat sau e în centrul Universului e doar un exemplu (şi totuşi există oameni care încă cred aşa ceva…).
- Evidenţa anecdotică. Dacă pseudoteoria ar fi avut succes atunci n-ar trebui ca singurele dovezi să fie poveşti ci teste riguroase în condiţii dublu-orb, cu grup de control şi tot tacâmul.
Faptu’ că o unei mătuşi i s-a potrivit horosopul nu are legătură cu validitatea horoscopului.
- Gibberish. Pseudosavantul adoră să folosească termeni vagi sau termeni inventaţi care nu semnifică absolut nimic. (bioenergie, biocâmp, aură, centru energetic, dezechilibru energetic, vortex planetar).
- Echivocaţia. Redefinirea termenilor e un semn al pseudoştiinţei. Pseudosavanţii folosesc într-o veselie cuvinte ca informaţie sau energie deşi înseamnă altceva decât definiţia dată în ştiinţele ce au consacrat termenii (în cazul de faţă IT şi fizică).
- Jargon. Folosirea termenilor de specialitate în fraze complicate pentru a-i ului pe oamenii de rând.
- Analogii. Compararea lupta pseudoştiinţei New Age împotriva ştiinţei reale cu lupta lui Galileo împotriva Bisericii. Compararea salciei care se îndoaie când “găseşte apă” pe câmp cu circuitul electromagnetic.
- Selecţia observaţională. Selectarea rezultatelor care întâmplător susţin pseudoteoria şi ignorarea completă a rezultatelor care o infirmă.
- Nonfalsifiabilitate. În caz de eşec, pseudosavantul va încerca să găsească scuze şi nu îşi va modifica pseudoteoria. Astrologia, divinaţia, radiestezia, homeopatia, etc. sunt aceleaşi de sute de ani în ciuda faptului că au fost demonstrate false de nenumărate ori.
- Non causa pro causa. Confundarea corelaţiei cu cauzalitatea. Dacă un pacient din 1000 se vindecă de cancer când urmează un tratament pseudoştiinţific atunci pseudosavantul va considera vindecarea ca un semn al eficacităţii tratamentului. Restul 999? Pauză (vezi nonfalsifiabilitate mai sus).
- Psychogenic fallacy. E folosită ca o încercare de a face pseudoteoria nonfalsifiabilă. Dacă cercetătorii serioşi au invalidat teoria, atunci ei erau de la bun început împotriva ei şi au vrut s-o descalifice în teste. Dacă oamenii de ştiinţă nu acceptă pseudoteoriile, atunci ei sunt prea limitaţi/nu cunosc/n-au trăit experienţa.
În contrast, cercetătorii reali niciodată nu invocă “voi niciodată n-aţi călătorit la 99.99999% din viteza luminii” sau “voi niciodată n-aţi fost la 0.000001 grade Kelvin” când vorbesc despre condiţiile acelea.

După cum vezi, există N scuze cu care te poţi “scoate” atunci când e evident că greşeşti.
Calea spre adevăr şi realitate prin aplicarea gândirii ştiinţifice e îngustă şi grea, puţini aleg s-o urmeze. Cei care o fac scriu istoria progresului tehnologic sau cel puţin trăiesc o viaţă lipsită de elucubraţii

Misiunea New Age

Misiunea New Age

Am citit de curând o formulare a misiunii curentului New Age:

You may, at some time, have had a ëpeakí experience, an ecstatic moment or a moment of greater understanding, when your consciousness expanded – and you knew it. When this occurs, the integration between left brain (logical thinking) and right brain (intuitive feelings and emotions) is manifested in increased energy-flow between the two sides. This is thinking and feeling in an holistic and balanced way. It is a foretaste of an evolutionary jump for humanity – and in essence, what the so-called New Age is all about – a new level of maturity in mental development, an awakening.

Vaaai, băieţii ăştia încă n-au aflat că teoria aia cu diferenţierea creierului în logic şi emoţional e pseudoştiinţifică şi cu iz de frenologie. Păi dacă o luăm aşa, mişcarea New Age e prin lobodă încă din leagăn.

Nu că nu ne dădeam seama oricum de când au redefinit termenii “informaţie” şi “energie” ca să nu însemne nimic (sau să însemne ceva foarte vag) şi de când ţin la mare preţ practici pseudoştiinţifice dovedite false (ca feng shui, radiestezie, astrologie, citit în palmă, tarot, divinaţie sau cele din medicina alternativă: presopunctură/reflexologie, cristaloterapie, acupunctură, reiki, iridologie, rumpologie, etc.)

Întreaga mişcare New Age e masturbare intelectuală, iar respectiva stare e dată de adrenalină şi endorfine (yep, that placebo thing again).
La ce îţi foloseşte să te simţi “enlightened” dacă te amăgeşti constant cu privire la ce reprezintă acel “enlightenment”?
Mai bine bei sau fumezi iarbă, să fii normal măcar când eşti treaz

Medicină alternativă alternativă

Medicină alternativă alternativă

Îţi foloseşti doar 10% din creier.

Îţi foloseşti doar 10% din creier.

Cei care cred sincer că “ne folosim doar 10% din creier” au dreptate!
Ei îşi folosesc doar 10% din creier. Don’t disagree with those people.

One reason this myth has endured is that it has been adopted by psychics and other paranormal pushers to explain psychic powers. On more than one occasion I’ve heard psychics tell their audiences, “We only use ten percent of our minds. If scientists don’t know what we do with the other ninety percent, it must be used for psychic powers!”

Hubbard says the average person uses only 10% of brain and Scientology can improve that.

http://www.csicop.org/si/9903/ten-percent-myth.html
http://www.snopes.com/science/stats/10percnt.htm
http://faculty.washington.edu/chudler/tenper.html
http://www.solitarytrees.net/cowen/misc/tenperct.htm

What the bleep were you thinking!?

What the bleep were you thinking!?

Pentru fanii “documentarului” “What the Bleep Do We Know!?”

Physics get turned into metaphysics in What The Bleep Do We Know!?, a documentary aimed at the totally gullible. Shifting from quantum theory to mystical mumbo jumbo in the blink of an eye, it blends hard science fact with Star Trek visuals, and talking head interviewees with a deadly dull drama about hearing impaired photographer Amanda (Marlee Matlin) and her attempts to achieve a happier life through positive thinking. What does it all mean? We’re bleeped if we know.

What the (Bleep) Were They Thinking?
I can answer that now. They were thinking that if they made a film using the word “quantum” a lot, plus plenty of feel-good drivel they would (a) make a ton of money (not that they are short of the stuff), and (b) gain more recruits to their loony-tunes cult. This is probably one of the few things they got right.

http://www.intuitor.com/moviephysics/bleep.html
http://www.bbc.co.uk/films/2005/04/14/what_the_bleep_do_we_know_2005_review.shtml
http://skeptico.blogs.com/skeptico/2005/04/what_the_bleep_.html

De ce ne pasă?

De ce ne pasă?

Dacă nu credem în zei, superstiţii & co. de ce ne pasă? De ce afirmam sus şi tare ceea ce NU credem şi motivele pentru asta?
Nici o grijă, nu ne pasă în modul în care îi pasă unui credincios că lumea crede alte aberaţii decât pe ale lui. It’s not a personal thing, you know…

Trăim în lumea secolului 21 construită pe progresul tehnologic, dar majoritatea populaţiei e ignorantă cu privire la ştiinţă. O combinatie periculoasă!

Religia e prea primitivă ca să pregătească oamenii pentru noua provocare a mediului global de liberă circulaţie a culturii şi a progreselor tehnologice rapide.
E inutilă, e o povară, e expirată. E o babă. Şi-a pierdut toată graţia de pe vremea cand mai dădea lumii imense catedrale gotice şi artă renascentistă.

Practicile New Age? Să fie oare New Age viitorul aşa cum il declară numele?
Curentul New Age e cu atât mai ridicol ca “soluţie” la problema noastra cu cât ne dăm seama că e rezultatul eclecticismului: s-a făcut o tocană din miturile orientale si europene, s-a amestecat cu puţin jargon pseudoştiinţific si voila. Bullshit is served.
Just another crap religion.

Alternativa? Raspândurea acceptării umanismului secular şi a gândirii ştiinţifice.
Oamenii trebuie să ştie că există o alternativă realistă la “voia Domnului” as told by priestly interests.
So that’s what we’re doing: letting the people know.

It’s not a religion. It’s not a full-time job.

Vrei să fii milionar?

Vrei să fii milionar?

Vrei să fii milionar?
Crezi în paranormal, magie sau ocultism?
Nimic mai simplu!

Fundaţia educaţională James Randi ofera un premiu de 1.000.000$ oricui reuşeşte să demonstreze existenţa fenomenelor paranormale sau oculte. JREF nu se implică în procedura de testare, doar se ocupă de formalităţi şi îşi dă acordul cu privire la condţiile în care urmează să fie realizat testul. Toate testele sunt gândite cu participarea si aprobarea participantului.
În majoritatea cazurilor, participantul trebuie să facă o demonstraţie preliminară care, în caz de succes, va fi urmată de testarea propriu-zisă.

Până în ziua de azi nimeni n-a trecut de etapa demonstraţiilor preliminarii.

Se acceptă radiestezişti, telepaţi, vindecători, astrologi, clarvăzători, oameni care vorbesc cu morţi (iar morţii le raspund înapoi) şi alţii asemenea.
Dacă vrei să câştigi un milion de dolari pentru tine sau pentru săraci (în caz ca pe tine nu te interesează banii) sau pur şi simplu vrei să demonstrezi scepticilor puterile tale, click mai jos.

http://www.randi.org/research/index.html

Obsesia mass-media pentru pseudoştiinţe

Obsesia mass-media pentru pseudoştiinţe

Ce-i cu obsesia mass-mediei pentru pseudoştiinţe?
Fie că-i vorba de reportaje lucide despre icoane făcătoare de minuni sau alte fabulaţii bisericeşti, fie că se raspandeste fără jenă la intervale de câţiva ani povestea Daciei din Craiova care (încă) merge pe apă mai eficient decât o face pe benzină (necunoscând, sau ignorând cu nesimţire legile termodinamicii), mass-media de la noi pare a nu face nici o diferenţă între realitate şi ficţiune.

Nici chiar ziarul Gândul, condus de un inginer plin de impresii sub numele de CTP, nu-i ferit de aberaţii, publicând pe prima pagină povestea unei vindecătoare care în copilărie “aducea ploaia cu puterea minţii” (conform articolului).
Chestionat pe mail cu privire la enormitate, inginerul n-a simţit nevoia să ofere vreo justificare – nici nu i s-a parut nimic ciudat. “Fenomenul e real” a explicat, adaugând ca chiar el a propus ca articolul să apară pe prima pagină fiindcă nu aveau altceva mai interesant.
Yeah right.
Cu această ocazie, povestea s-a răspândit gratis şi la toate emisiunile de “revista presei” din ziua precedentă.

Totuşi, cea mai mare pasiune a mass-mediei în domeniul pseudoştiinţelor trebuie să fie astrologia.
Cu greu găseşti un ziar care să nu aibă horoscopul zilei.
Cu greu găseşti un post TV care să nu aibă interpretarea astrelor.
Nety Sandu te iubim, că ca tine nu gasim.
Bă… v-aţi tâmpit?
Înţeleg că dacă este cerere, este şi oferta, dar unde-i etica jurnalismului de a raporta adevărul?
Prin prezentarea acelei rubrici groteşti se încalcă cele mai elementare norme de onestitate morala a presei, zi de zi, de zeci de ani deja.
Îndobitocire pe bandă rulantă.
Horoscoape, citit în palma, citit în cafea. Nu mai avem nevoie de festivaluri medievale la Sighişoara şi Sibiu; uitându-ne la un stand de ziare oarecare stăm faţă în faţă cu superstiţiile evului mediu, mai vii ca niciodată datorită mijloacelor moderne de informare.
Chiar şi pe net, nu exista niciun portal care se respectă fără rubrica aceasta.
Neogen talent, baby.

Ziceţi că-i pe post de entertainment? Atunci e forma de entertainment cea mai religios observată; nu tu caricaturi, nu tu bancuri.. ci divinaţie.
Bullshit.

Arrr, go fuck yourselves.