Adevaratul Scoţian
Adevaratul Scoţian
Adevăratul Creştin, frate cu Adevaratul Scotian e un animal deosebit de rar.
Nimeni nu ştie unde poate fi găsit, însă se zvoneşte că locuieşte în tufişurile din Noua Zeelandă şi a fost odată fotografiat de Steve Irwin.
A fost menţionat chiar şi pe blogul acesta de câteva ori, de ex:
Pai voi credeti ca obositii aia ce va raspund voua sunt crestini? Parere de rau dar nu stiti cum arata un crestin adevarat.
Cu tot respectul.Cred ca am ajuns cu totii la acel nivel de cunoastere, incat sa nu mai dam crezare povestilor din biblie.
De la diverşi indivizi care cred că noi nu înţelegem Creştinismul Adevărat aflăm detalii interesante despre acest Adevărat Creştin.
El:
- crede că Biblia e o carte de ficţiune, bazată pe pilde morale
- nu acceptă literar poveştile fantastice de acolo
- nu aparţine bisericilor creştine recunoscute
- crede într-un dumnezeu bun şi iubitor
După această definiţie nu există aproape niciun creştin pe Pământ şi nici n-au prea fost vreodată.
Rămâne la latitudinea noastră să concluzionăm că cele 2 miliarde de oameni care invocă numele lui Iisus Cristos, împreună cu P.I.M.P.-ul lor, Benedict XVI (ce afirma în urmă cu câteva zile că învierea lui Jesus e un fapt istoric) de fapt NU sunt creştini.
La vreme te pomeneşti că-s musulmani sau umanişti seculari…
Indiferent ce aspect al celor ce invocă numele mântuitorului J.C. critici, mereu vor apărea cei care cunosc mai bine Adevăratul Creştinism.
- Cam mult tupeu din partea lor, nu vi se pare?
- Ei, cu grupul lor minoritar (comparativ cu miliardele de creştini ne-Adevăraţi) se dau purtătorii
de cuvânt ai lui J.C. şi ne fac pe noi ignoranţi că nu îi recunoaştem.
O fi vreo sectă de 2-3 care cred că au descopert Adevărata interpretare a Bibliei?
Eu cunosc personal şi credincioşi ok, cu multe virtuţi “biblice”, însă asta nu nulifică viciile “biblice” ale celorlalţi care îi depăşesc numeric.
Istoria românilor – când o s-o ştim şi noi?
Istoria românilor – când o s-o ştim şi noi?
Neagu Djuvara a scos în urmă cu câţiva ani o carte intitulată “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, în contextul în care “manualele şcolare, de cele mai multe ori, continuau, în ciuda revoluţiei din decembrie 1989, să difuzeze aceeaşi istorie intenţionat deformata în deceniile trecute”.
Cartea e de regulă obiectivă, însă am observat că Djuvara contrazice pe alocuri tocmai principiul pe care şi-a justificat cartea (vezi bold mai sus):
E de reţinut numele lui Alexandru Lăpuşneanu [..]. A rămas cunoscut în istorie pentru marele număr de boieri pe care i-a tăiat ca să-şi asigure domnia. [..] A fost un domn evlavios, ctitor de biserici şi binefăcător al mânăstirilor de la Sfântul Munte (Athos).
Voievozii şi boierii — din evlavie şi pentru iertarea păcatelor — se vor întrece în generozitate faţă de mânăstiri.
- Aştept încă o lucrare istorică în care religia va fi tratată drept ceea ce este cu adevărat: o modalitate de a uni oamenii simpli şi docili sub o identitate comună ale cărei principii false nici măcar nu le cunosc.
- Ne-am săturat să citim în termeni pozitivi despre apărătorii creştinătăţii, despre creştinismul poporului român şi alte realităţi istorice în care pur şi simplu n-am avut de ales.
- Da, ortodoxismul a fost de preferat islamului dar asta nu-i cu mult diferit decât faptul că “stalinismul a la Dej” a fost de preferat lagărelor de muncă naziste.
- Ne-am săturat să citim despre domnitori evlavioşi şi buni credincioşi. Vrem să aflăm şi despre oligarhii însetaţi de putere care au ştiut cum să prostească pulimea.
- Ne-am săturat să citim despre danii şi ctitorii. Vrem să aflăm despre crime, torturi şi violuri.
Realitatea, numerele mari şi creaţioniştii
Realitatea, numerele mari şi creaţioniştii
Să trecem peste faptul că ei folosesc o definiţie vagă a vieţii şi să aplicăm principiul Briciului lui Occam pe acest “argument”.
Ce-i mai probabil?
a) Ca în miliarde de ani, în sute de miliarde de galaxii cu sute de miliarde de stele să se fi sintetizat structuri moleculare ce se copiază pe sine, similare viruşilor sau ARN-ului:
b) A apărut din prima o fiinţă absolută din toate punctele de vedere, infinit mai complexă decât omul (ce să mai vorbim de respectivele molecule…) care n-a lăsat nici o dovadă că ar exista, doar dovezi care îi nulifică justificarea existenţei şi care are nevoie de postul şi de rugăciunile furnicilor :
Creaţioniştii chiar nu realizează ridicolul: dacă respectiva moleculă li se pare revoltător de improbabilă, atunci cu atât de mult ar trebui să fie şocaţi faţă de postularea fiinţei absolute!
O altă dificultate creaţionistă în înţelegerea numerelor mari e improbabilitatea istoriilor:
- Zic ei: “şansa ca evenimente cheie din istorie să fi avut loc astfel încât lumea să fie aşa cum este ea astăzi e practic zero”.
- Corect, dar uită să menţioneze că ORICE stare ar fi avut prezentul, şansa ca să fie respectiva stare era tot foarte mică, dar niciodată 0, ba devine chiar 1 după ce evenimentul a avut loc (post-hoc).
- Chiar dacă pe Pământ nu ar fi evoluat viaţă şi erau aici doar roci şi cratere, cifra aia rămânea neschimbată.
- Eroarea lor provine din falsa presupunere că universul ar fi predestinat evoluţia vieţii pe Pământ, când de fapt nu există niciun indiciu în această privinţă.
Creştinismul trebuie să rămână în trecutul umanităţii
Creştinismul trebuie să rămână în trecutul umanităţii
Răspuns la comunicatul anti-evoluţionist/anti-ateist al Alianţei Familiilor din România intitulat “Teoria evolutiei trebuie sa ramana in afara scolilor” (pentru detalii vezi link):
XXX este o organizatie civică, care reprezintă peste 6.000.000 de evrei. În marea lor majoritate, acestia sunt victime ale Holocaustului care cunosc experienta regimului totalitar nazist, regim care,trebuie să stiti, era întemeiat ideologic pe creştinism/anti-ateism. Astfel, găsim că este nu numai ironic, dar si respingător faptul că Alianţa Familiilor din România (“AFR”) si afiliatii săi să recomande să le predăm copiilor nostri chiar acea ideologie care a provocat moartea a milioane de oameni, ducând la distrugerea unor ţări întregi.
Desigur, întelegem de ce organizatia dvs. ar promova o ideologie care pentru noi s-a dovedit distrugătoare si este respinsă. Cei care vă urmează nu au cunoscut mâna nazismului si de aceea se pot angaja asa usor în sofisme intelectuale. Sofistii din Europa de Est, în special din România, s-au bucurat întotdeauna de libertatea academică creată în mare măsură, în mod ironic, prin drepturile omului născute în Europa în urma secularismului Iluminist.
Referitor la:
“We were convinced that the people needs and requires this faith. We have therefore undertaken the fight against the atheistic movement, and that not merely with a few theoretical declarations: we have stamped it out.” -Adolf Hitler, in a speech in Berlin on 24 Oct. 1933 [This statement clearly refutes modern Christians who claim Hitler as favoring atheism ]
“My feelings as a Christian points me to my Lord and Savior as a fighter. It points me to the man who once in loneliness, surrounded by a few followers, recognized these Jews for what they were and summoned men to fight against them and who, God’s truth! was greatest not as a sufferer but as a fighter. In boundless love as a Christian and as a man I read through the passage which tells us how the Lord at last rose in His might and seized the scourge to drive out of the Temple the brood of vipers and adders. How terrific was His fight for the world against the Jewish poison. To-day, after two thousand years, with deepest emotion I recognize more profoundly than ever before the fact that it was for this that He had to shed His blood upon the Cross. As a Christian I have no duty to allow my self to be cheated, but I have the duty to be a fighter for truth and justice… And if there is anything which could demonstrate that we are acting rightly it is the distress that daily grows . For as a Christian I have also a duty to my own people.” –Adolf Hitler, in a speech on 12 April 1922 (Norman H. Baynes, ed. The Speeches of Adolf Hitler, April 1922-August 1939, Vol. 1 of 2, pp. 19-20, Oxford University Press, 1942)
“Hence today I believe that I am acting in accordance with the will of the Almighty Creator: by defending myself against the Jew, I am fighting for the work of the Lord.” –Adolf Hitler (Mein Kampf)
“The anti-Semitism of the new movement [Christian Social movement] was based on religious ideas instead of racial knowledge.” –Adolf Hitler Mein Kampf (This quote is very interesting for it disperses the idea that Hitler raged war due to being an Aryan supremacist. He states quite clearly that he has a problem with Jews for their belief not race. That is why many German Jews died in WW2 regardless of their Aryan nationality.)
“Only in the steady and constant application of force lies the very first prerequisite for success. This persistence, however, can always and only arise from a definite spiritual conviction. Any violence which does not spring from a firm, spiritual base, will be wavering and uncertain.” –Adolf Hitler Mein Kampf (Here Hitler is admitting that his war against the Jews were so successful because of his strong Christian Spirituality.)
Referinţe:
http://nobeliefs.com/Hitler1.htm
http://sceptiq.blogspot.com/2008/03/sieg-heil.html
http://www.evilbible.com/hitler_was_christian.htm
În plus, se mai poate face încă o chestie similară înlocuind “ateismul / darwinismul / evoluţionismul” din textul original cu politica anti-avort.
După cum ştim, nenumărate femei au murit în şoc hemoragic datorită practicării avorturilor “la negru”, în contextul atitudinii PRO VITA a regimului Ceauşist. Desigur, înţelegem de ce organizaţia lor ar promova o ideologie care pentru respectivele femei s-a dovedit distrugătoare şi este respinsă. Cei care îi urmează nu au cunoscut experienţa avortului cu umeraşul ruginit şi de aceea se pot angaja aşa uşor în sofisme intelectuale.
Un amplu studiu realizat recent în România a arătat că în anii comunismului au fost ucişi de către regimul totalitar PRO VITA între 700.000 si 900.000 de oameni nevinovaţi. În contrast, nu avem cunostintă despre numărul românilor ucişi, în istoria recentă, în numele contracepţiei.
Inconştienţa mass-mediei din România
Inconştienţa mass-mediei din România
Eu ştiu că principiul parveniţilor este să oferi ceea ce se cere (sau să răspunzi ofertei celui mai bănos şi mai influent, vezi criticile mass-mediei din Teocratizarea României şi The Christian Republic of Romania), însă există o etică a jurnalismului care este total ignorată la noi!
Mare mi-a fost surprinderea să văd că TVR a prezentat o emisiune cu tema “Minuni geocentrice. Geocentrism crestin.” (opera AlterMedia).
Chiar nu mă aşteptam!
Se susţine că modelul sistemului solar cu soarele în centru provine din cultul păgân al soarelui şi că orice “bun creştin” trebuie să înceteze a împăca ştiinţa – acea nebunie omenească a occidentului decăzut – cu înţelepciunea eternă a cuvântului domnului.
Da.
Asta se prezintă la Televiziunea Română.
Pentru asta plătim noi taxa Radio-TV!
(ne)Legitimitatea îndoctrinării copiilor
(ne)Legitimitatea îndoctrinării copiilor
(ne)Legitimitatea îndoctrinării copiilor
AKA
Salvăm icoanele copiilor, dar pe copii cine îi salvează de icoane?
Credincioşii susţin că sunt 100% îndreptăţiţi să îşi îndoctrineze copiii cu minciunile cu care au fost ei la rândul lor îndoctrinaţi.
AKA
“dacă părinţii nu au voie să îşi educe copiii în religia lor, de ce au voie să le zică să nu îşi bage degetele în priză?”
Ultima frază are tot atâta logică ca şi “dacă nu bei cafea, de ce ar trebui să respecţi regulile de circulaţie?”
Câteva considerente importante:
- cele două situaţii nu sunt similare, religia fiind în cel mai bun caz un hobby, o credinţă oarbă ce depinde de locul unde te-ai născut, iar în cel mai rău caz un virus mental, o înşelătorie/şarlatanie. Tind spre ultima variantă.
- părinţii nu au voie să facă chiar ORICE cu copilul. Nu au voie să abuzeze fizic de el şi nici nu au voie să îl înveţe orice: dau de necaz dacă îl învaţă ideologii naziste, dacă nu îl educă (şcoala e obligatorie până la liceu), etc.
E îndoctrinarea religioasă un abuz împotriva intereselor minorilor?
E dreptul oricărui om să creadă ce vrea, însă atunci când respectivele credinţe interferează cu drepturile fundamentale ale omului, atunci avem o problemă gravă!
- educaţia religioasă interferează cu dreptul la educaţie.
Învăţat că o carte sfântă e adevărată în mod literal, copilul va fi dezavantajat din start faţă de colegii săi care pot asimila ceea ce li se predă la şcoală fără prejudecăţi (literalismul biblic e în contradicţie cu ştiinţa de la Galilei încoace).
E foarte probabil ca cei 8 ani de şcoală obligatorie să fie nulificaţi de “cei 7 ani de-acasă”.
- educaţia religioasă interferează cu educaţia moral-civică sănătoasă a cetăţeanului lumii occidentale moderne.
Homofobia, intoleranţa şi alte atitudini retrograde promovate de oamenii bisericii sunt în contradicţie cu principiile toleranţei societăţilor moderne. Tolerăm, tolerăm, dar doar pe cei ce tolerează la rândul lor.
A fost Isus Cristos un individ moral ? Pledoarie pentru un raspuns negativ.
http://atei.ro/Text/aficimprn.html
Concluzie?
- Consider că părinţii au dreptul să le transmită copiilor lor anumite credinţe şi valori, atâta timp cât nu le aduc un handicap mental mai târziu în viaţă.
- Contribuţia statului la acest tip de îndoctrinare negativă e o abominaţie şi un abuz.
Conversaţii cu un creştin
Conversaţii cu un creştin
>> sa accepte valoarea culturala enorma a crestinismului
>> pentru formarea omului european
Ceea ce imi place mie la Europa de astazi a aparut in momentul in care elitele s-au debarasat de limitarile religioase si si-au vazut de treaba lor.
Se face mult zgomot pe tema mostenirii culturale, insa nu am auzit vreun crestin sa se simta catusi de putin afectat de faptul ca traditia pe care o invoca e responsabila de sute de mii (sau milioane?) de morti inutile in razboaie sfinte, in inchizitii, in ignoranta.
>> Una dintre radacinile fundamentale ale culturii umaniste
>> europene este tocmai iudeo-crestinismul pe care il
>> batjocoriti de atata vreme pe acest blog. A-ti bate joc
>> cu atata ura de ceva atat de constitutiv mentalului
>> nostru colectiv este un gest aproape sinucigas.
Eu consider ca o fapta buna facuta din motive gresite (intamplatoare chiar) NU merita recunoastere.
Sincer ma indoiesc ca scopul bisericii a fost o Europă seculara bazata pe promovarea gandirii critice si a stiintei indiferent de rezultatele obtinute.
Europa moderna e un accident, o variabila neprevazuta in politica religiei or in acest caz pentru ce sa-i fiu recunoscator?
Daca vi se pare ca crestinismul merita recunoastere pentru Europa Seculara, atunci de ce nu imbratisati in totalitate valorile ei, inclusiv lipsa religiozitatii?
>> Crezi ca am mai fi putut vorbi astazi de Platon si de
>> Aristotel daca nu s-ar fi copiat secole de-a randul
>> operele lor de scribii de prin manastiri?
Din nou se ignora atatea carti care astazi nu le mai putem cunoaste fiindca crestinii le-au considerat “murdare” si le-au ars.
Pentru alea pastrate ii lauzi, dar pentru alea pierdute cine isi asuma raspunderea?
Si poate era o idee buna ca cultura antica sa nu se fi pierdut.. Mi se pare impresionanta povestea Hypatiei din Alexandria – ultimul mohican al ratiunii, ucisa de catre o gloata de credinciosi intr-o biserica. Pe peştele care era patriarh pe vremea ‘ceea l-au şi canonizat (Chiril al Alexandriei), dar asta nu ne mai miră: credincioşii au făcut un obicei din a preaslăvi criminali cu crucea în frunte (execuţiile mişcării legionare, Ştefan cel Mare, Constantin, etc).
http://www.youtube.com/watch?v=OLlVnKOb4Mk
http://en.wikipedia.org/wiki/Hypatia_of_Alexandria#Death
A lauda biserica pentru succesul ideilor impotriva carora ea s-a opus atata vreme e ridicol.
Corect e sa spunem ca ratiunea a invins “in ciuda” si nu “datorita” bisericii.
Rolul bisericii e pur istoric, intamplator si deloc intentionat.
Pe scurt: e ca şi cum s-ar cere canonizarea lui Ceauşescu din partea lui Daniel pentru succesul înregistrat de BOR după 1989, sau ca şi cum un violator ar dori ca copilul rezultat în urma actului violent să-i spună “tati”.
Oricum, nu Cristosul lor afirma că împărăţia lui “nu e din lumea aceasta” ?
Pentru ce vor ei atunci recunoaştere în structurile politice ale lumii acesteia?
Credincioşii nu prea le au cu consistenţa, dar asta nu ne mai miră.
Limitare intelectuală în discursuri
Limitare intelectuală în discursuri
LIMITÁT, -Ă, limitaţi, -te, adj. 1. Restrâns între anumite limite. 2. Fig. (Despre oameni) Cu posibilităţi intelectuale reduse; mărginit. – V. limita. Cf. fr. l i m i t é.
Sursa: DEX ‘98
Este uimitoare şi în acelaşi timp complet previzibilă limitarea intelectuală a discursului apărătorilor religiei. Aceleaşi erori pe care le fac cei din occident le fac şi cei de la noi, însă mult mai ridicol prin dezinvoltură:
(1) Limitarea tip: “dacă critici religia eşti comunist şi ai idei marxist-leniniste”.
În universul lor îngust, în afară de credincioşi nu există decât comunişti. Nu ştiu cum nu le e şi ruşine să iasă în faţă cu texte d’astea? Probabil se gândesc că publicul ţintă nu face diferenţa.
Cum zice şi amicul nostru de pe Planete Beranger:
Pre înţelesul marelui public, a existat un om politic numit Jules Ferry, pe rând primar al Parisului, ministru al învăţământului, dar şi şef de guvern tot pe malurile Senei, care pe la 1882 se strofocă şi dădu o lege cum că învăţământul public trebuie să fie nu numai obligatoriu şi gratuit, dar şi laic, adicătelea fără legătură cu Biserica. Când se dădu legea aia pe la franţuji? Iaca pe 28 martie 1882.
Şi mai amintesc de legea de separare a Statului de Biserică, pe la 1905, decembrie 9.
Iacătă cum laicitatea nu are nici o legătură cu comuniştii care ne-au condus nouă ţara, ci cu libertatea de conştiinţă. Şi iată cât de anacronică este partea aceea din poporul român care, într-un tembelism total, cere obligativitatea religiei în şcoală, ba chiar în liceu!
A, dacă s-ar cere ca în locul preoţilor inculţi care vin să facă propagandă în şcoli, să se predea din perspectivă sociologică şi culturală o sinteză a religiilor majore ale lumii, cu tot cu hinduism, buddhism, şintoism, dar şi cu diferenţele între sunniţi şi şiiţi, atunci aş şti că «ţara te vrea deştept». Din păcate, talpa ţării — şi împreună cu ea toată ţara — te vrea spălat pe creier.
(2) Limitarea tip “moralitate = religie. Lipsa religiei = lipsa educaţiei morale”.
Ce legătură să existe între moralitate (protocoale în funcţionarea comportamentului social) şi religie (credinţa în veridicitatea unor afirmaţii false, sau în cel mai bun caz imposibil de demonstrat)
Hmm…
Steven Weinberg zicea:
“Cei care cred că există vreo legatură între etică şi religie înca sunt abia la începutul drumului.. şi după mii de ani tot acolo sunt”
Christopher Hitchens zicea:
“Religia se termină şi începe filosofia tot aşa cum astrologia se termină şi începe astronomia”
Acelaşi Hitchens aprecia că multe opere de literatură conţin poveşti mult mai inspiraţionale decât cele din filosofia de viaţă a ciobanilor din epoca bronzului.
Subiectul l-am atins pe larg în “Moralitate Reloaded”
Moralitate Reloaded
Moralitate Reloaded
“Religia ne învaţă să fim buni => avem nevoie de religie.”
(1) Care religie? De ce nu Islamul? (o religie e la fel de bună ca oricare alta, nu?).
Haide să începem să executăm oameni pentru “crima” homosexualităţii, a adulterului, etc.
PS: cine chiar crede că asta e o idee bună, nu are valori, are probleme.
(2) Presupunând că e vorba de creştinism: unde se găseşte această morală creştină?
Sigur nu în Biblie. Dacă atotputernicul trebuie să trimită o ursoaică să omoare 42 de copii care i-au insultat trimisul, atunci îţi dai seama că ceva nu-i tocmai în regulă cu cartea aia ca sursă absolută de moralitate indiferent de câte ori întoarce Cristos obrazul.
(Da, chiar există o asemenea poveste în Biblie. Fabulaţii similare sunt mult mai comune decât ar crede “creştinii de duminica”).
(3) Chiar funcţionează religia ca sursă a moralităţii? Istoria ne arată că “Iubeşte aproapele” nu prea a avut efect asupra credincioşilor. Dau ca exemplu războaie sfinte, arderi pe rug, epurări etnice şi religioase cu crucea în frunte.
Suedia cu 80% atei e mult mai civilizată decât România cu ai ei 90% credincioşi declaraţi.
La noi creştinismul e promovat ca valoare naţională, însă nu e vorba de moralitate, ci de spălare pe creier.
Degeaba se numeşte imnul “Deşteaptă-te, Române” dacă apoi românul e îndemnat să se supună orbeşte popimii. Idealul promovat de popime e “proşti dar mulţi”.
Ţăranul simplu, obedient, foarte bisericos/superstiţios dar fără preocupări intelectuale se regăseşte des în literatură.
(4) Presupunând că religia chiar ar ajuta să ne comportăm mai bine (nu ajută), să-mi explice un credincios cum nu e o palmă peste umanitatea noastră să trebuiască să credem lucruri evident false despre lumea în care trăim (cam toată dogma creştină e o colecţie de poveşti ireale), să ne sufocăm raţiunea (nu poţi afirma că eşti un om raţional 6 zile pe săptămână ca a 7-a zi să te duci într-o clădire şi să mănânci pâine&vin crezând că mănânci trupul şi sângele unei zeităţi de acum 2000 de ani) ca să ne purtăm “mai bine”?
Degeaba eşti blând dar încuiat.
Christopher Hitchens afirma că literatura unuia ca Shakespeare e o sursă mult mai profundă de lecţii morale decât cărţile “sfinte”.
Iată şi 2 citate legate de subiect:
“Cei care cred că există vreo legatură între etică şi religie înca sunt abia la începutul drumului.. şi după mii de ani tot acolo sunt”
“Religia se termină şi începe filosofia tot aşa cum astrologia se termină şi începe astronomia”
Grade de intelegere
Grade de intelegere
1. Evolutionist convins.
despre: Considera ca nu e nevoie de supranatural fiindcă viaţa e explicată cu succes de teoriile actuale.
argumente: ştiinţifice.
ex: Richard Dawkins
2. Evoluţionist teist.
despre: Consideră că evoluţia are loc aşa cum afirmă teoriile ştiinţifice, dar crede într-o fiinţă supremă care se află în spate.
argumente: de regulă nu face apel la fiinţa supremă în discursul despre Evoluţie.
ex: Ken Miller
3. Design Inteligent.
despre: consideră că anumite evenimente din Evoluţie pot fi explicate doar făcând apel la forţe supranaturale.
argumente: complexitate ireductibilă în cazul flagelului, demonstrată falsă în decursul procesului din Dover.
4. Evoluţie direcţionată.
despre: Acceptă microevoluţia dar neagă macroevoluţia. Neagă conceptul de specie, înlocuindu-l cu versiunea biblică “soi”. Ignoranţi în privinţa speciaţiei observate.
argumente: apel la propria ignoranţă. Citează complexitatea ireductibilă însă aplică termenul la orice fenomen al evoluţiei pe care nu îl înţeleg (de exemplu: gândacul bombardier, girafa).
5. Negarea evoluţiei.
despre: Ignoranţi în privinţa progreselor ştiinţei de după Mendel, aceştia neagă nu doar evoluţia ci şi genetica. Sunt ignoranţi în privinţa mutaţiilor, a algoritmilor genetici, etc.
Capacitate intelectuală redusă (repetă papagaliceşte poezia citită pe broşura “Turnul de Veghere” sau văzută în documentare crackpot-ish pe Google Video).
Refuză să se informeze când şi se arată că sunt pe nicăieri. Neînţelegerea teoriei informaţiei (nu înţeleg cum se adaugă informaţie în genom).
argumente: citate scoase din context din diverşi autori evoluţionişti. Apel la Stalin, Hitler.
6. Creaţionism biblic.
despre: Neagă majoritatea descoperirilor ştiinţei din ultimele secole şi acceptă în schimb interpretări literare ale bibliei: pământul în centrul universului, vârsta universului: 6000 de ani, Adam şi Eva, potopul lui Noe, etc.
argumente: biblice. Pentru uluirea credincioşilor se pot publica şi lucrări pseudoştiinţifice pe această temă (creează aparenţa că ar fi ştiinţă, prin limbaj), de regulă demontate rapid de cunoscătorii respectivului domeniu.
Petre Ţutea, Prostul Satului
Citatele la care ma refer depăşec chiar frazele monosilabice de pe forumuri şi “streams of consciousness” fără punctuaţie ale celor care încă cred în Iepuraşi de paşti.
Review-ul ăsta îl scriu după ce am selectat “best of” mai jos şi trebuie să vă spun că mă simt ca şi cum tocmai aş fi servit roadkill învechit şi lipit pe asfalt.
Individul care a putut face asemenea afirmaţii e de o nesimţire teribilă; idealul său uman e “majoritatea mediocră, care-ascultă doar de popă, face cruci şi se sufocă” şi insultă cu orice ocazie ceea ce nu-i capabil să înţeleagă.
Omul ăsta are tupeul să îi facă animale pe cei ce gândesc şi stabileşte noi limite inferioare pentru degradarea umană.
Yes, it’s a new low my friends; Ţuţea reprezintă o categorie aparte de înapoiere.
Între Ţuţea şi un criminal/violator în serie, criminalul e mai uman pentru că criminalul omoară indivizi pe când Ţuţea omoară tot progresul făcut de omenire de când am încetat să ardem vrăjitoare pe rug (activitate pe care probabil o regretă).
Ţuţea e confuz.
Consideră că barbarismul Evului Mediu se pupă cu noţiuni ca “libertate”, sau că minciunile religioase se pupă cu noţiuni ca “adevăr”. He’s full of shit.
72. Fara nemurire si mintuire, libertatea e de neconceput. Omul, daca nu are in substanta lui ideea nemuririi si mintuirii, nu e liber. Seamana cu berbecul, cu capra, cu oaia…
Eu sint de parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci in Evul Mediu, cand Dumnezeu umbla din casa in casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice in functie de geniul religios al epocii
94. Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare in care se poate vorbi despre egalitate.
95. Religia transforma poporul intr-o masa de oameni culti.
120. Am devenit un ginditor crestin cand mi-am dat seama ca fara revelatie, fara asistenta divina, nu pot sti nici cine sint, nici ce este lumea, nici daca are vreun sens sau nu, nici daca eu am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul singur. Cand mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale.
Ţuţea regretă barbarismul Evului Mediu, detestă iluminismul.
Neagă întreg progresul cultural al omenirii din perioada când ardeam vrăjitoare pe rug.
10. Eu sint iudeocentric in cultura Europei, caci daca scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fara Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau in craci. Stiinta si filozofia greaca sint foarte folositoare, dar nu sint mintuitoare. Prima carte mintuitoare si consolatoare pe continent – suverana – e Biblia.
26. Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toata cultura antica precrestina. Eu sint de parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci in Evul Mediu, cand Dumnezeu umbla din casa in casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice in functie de geniul religios al epocii, nu in functie de ispravi politice.
75. Renasterea italiana, unde omul este situat in centrul universului, este eretica din punct de vedere crestin. Autonomizarea puterii omului este in sine demonica. Parerea mea este ca omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.
91. Cei mai crinceni si mai straluciti soldati sint cei ai popoarelor religioase. Cand mori sub drapel, te gindesti ca te duci la stramosi. Dar o armata care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, in care fiecare soldat avea o cruce la git pe care scria Gott mit uns.
130. Un umanist pur, adica indiferent religios, practica formele vietii de jungla, impingind cruzimea pina la forma gratuita a bestialitatii tigrului. Vremea noastra este plina de astfel de exemplare.
131. Umanismul este una din formele grave ale ratacirii omului modern, care pleaca din antropocentrismul Renasterii. In Renastere, ‘’titanii’’ s-au umflat prin autocunoasterea necunoasterii. Ei nu se cunosteau pe ei insisi si au crezut ca s-au descoperit ca oameni.
132. Omul – javra asta bipeda, pe care eu il consider ‘’animal prost’’, homo stultus – atunci cand se screme sa faca singur ordine, adica cand practica umanismul, il inlocuieste pe Dumnezeu cu el. Nicaieri Dumnezeu n-a avut de furca cu dracul mai mult decit in sacrul spatiu al Italiei. Acolo, adica, unde s-a nascut umanismul in Renastere.
133. (Vlad Tepes) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul ca l-a si batut. Si are mai ales meritul ca a coborit morala absoluta prin tepele puse in cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frica sa n-o furi tu de la tine. Asta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Pai fara asta istoria românilor e o pajiste cu miei!
Ţuţea aberează pur şi simplu:
15. Stii unde poti capata definitia omului? – te intreb. In templu. In biserica. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui. Daca Biserica ar disparea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar disparea si omul.
16. In biserica afli ca existi.
17. Ce pustiu ar fi spatiul daca n-ar fi punctat de biserici!
23. Crestinismul nu e ideologie, ca atunci se aseamana cu marxismul. Religia e expresia unui mister trait, or ideologia e ceva construit.
Ţuţea e anti-intelectual:
1. Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.
2. Am avut revelatia ca in afara de Dumnezeu nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent in esenta, sediul lui nu e nici in stiinta, nici in filozofie, nici in arta. Si cand un filozof, un om de stiinta sau un artist sint religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Maicii Domnului.
4. O baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Maicii Domnului in biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor.
5. Eu cand discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Intre un credincios si un necredincios, nu exista nici o legatura. ala e mort, sufleteste mort, iar celalalt e viu si intre un viu si un mort nu exista nici o legatura. Credinciosul crestin e viu.
6. Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul ca nu avem coada.
7. Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba.11. Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate.
13. Shakespeare, pe linga Biblie, – eu demonstrez asta si la Sorbona – e scriitor din Gaesti.
18. In afara de carti nu traiesc decit dobitoacele si sfintii: unele pentru ca n-au ratiune, ceilalti pentru ca o au intr-o prea mare masura ca sa mai aiba nevoie de mijloace auxiliare de constiinta.
19. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindca materia ii premerge. Prima idee de creatie reala, au adus-o in istorie crestinii.
20. De creat doar zeul creaza, iar omul imita. Eu cand citesc cuvintul creatie – literara, muzicala, filozofica – lesin de ris. Omul nu face altceva decit sa reflecte in litere, in muzica sau in filozofie petece de transcendenta.
32. Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezinta o poarta spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cand il intreaba Moise pe Dumnezeu: Ce sa le spun alora de jos despre Tine? – Dumnezeu ii spune: Eu sint cel ce sint.
33. In fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul.
37. In Evul Mediu s-a formulat de catre filozofii sireti teoria adevarului dublu: secundum fidem – adevarul dupa credinta si secundum rationem – adevarul dupa ratiune, ca sa aiba cale libera pentru filozofie. Adica sa rataceasca pina ii ia dracul… Ca poti, in filozofie, sa ratacesti pina devii nauc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevar.
38. Babele evlavioase merg la absolut rugindu-se, iar filozoful trancanind silogisme.
41. In fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumezeu lucrind nu cu genii, ci cu oameni.
43. Aparitia unui mare ginditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdarit si se spala. Gindirea este o ‘’spalare’’ a creierului. Asta ma face citeodata sa cred ca gindirea nu e din creier si ca acest creier e numai un sediu… De ce gindirea nu e produsa de creier, care e numai un sediu? Fiindca n-o produc toate creierele. Daca inteligenta ar fi produsul creierului, atunci intre Goethe si nea Ghita n-ar mai fi nici o diferenta.
44. Am auzit odata un profesor de la Politehnica; am avut impresia ca asist la un balet de ursi. Daca intr-un salon, intr-un colt, unul fumeaza si tace, ala e inginer… Inginerul e practic, savantul nu e practic. Cand i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, ca s-a mai gasit o aplicatie, el a spus: care e, ma? Uite care… – Ca sa vezi, nici nu m-am gindit!
54. Unde e omul, in imanenta, absolut liber? Intr-o bisericuta din lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasa invaluit de ele ca si credinciosii.
55. Omul e liber si eliberat numai in templul crestin, acolo, in ritual, cand se comunica tainele care ii invaluiesc deopotriva si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca sa fii cu adevarat liber, trebuie sa inlocuiesti infinitul si autonomia gindirii cu credinta in Dumnezeul crestin: ‘’Robeste-ma Doamne, ca sa fiu liber!’’ (Imitatio Christi)
63. Ideea mortii absolute sta la baza smintelii moderne.
69. Morala in sine, autonoma, e mai primejdioasa pentru religie decit ateismul. Stiinta moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egala cu zero. Seamana cu Mersul trenurilor, dupa parerea mea. Poti s-o schimbi, ca pe tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil sa creeze o ordine morala. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibila morala publica? Prin instapinirea absoluta a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie sa porunceasca normele morale, care, fara ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decit prin obiect. Morala publica intr-un stat crestin trebuie sa stea sub imperiul certitudinii dogmelor crestine reflectate imperfect de omul marginit. Daca nu situam Biserica deasupra statului, ne aflam in treba si face fiecare ce vrea.
70. Elitele morale sint mai presus decit cele intelectuale. Mie imi plac oamenii care fac judecati. Cei care fac silogisme sint fata de adevar, cum sint curcile alea care se incurca printre popice.
73. Omul a depasit conditia de animal abia atunci cand in el a aparut ideea nemuririi, care nu trebuie confundata nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetica a gloriei.
74. Fara Dumnezeu omul ramine un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. Si el ramine asa chiar daca este laureat al premiului Nobel sau maturator. Cand, unde si in ce scop a aparut el in calitatea asta de om? Daca se intreaba singur si nu e un zeu in dreptul casei care sa-i reveleze data inceputului, inseamna ca omul ramine un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.
78. Omul nu e o suma de miliarde de celule sau de organe. Ca nu sint independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca intreg nu poate fi gindit decit biblic; stiintific, nu. Moise e mai valabil decit ultima noutate evolutionista a stiintei.
85. La puscarie am demonstrat vreme de doua ore ca istoria românilor dezgolita de crucile de pe scuturile voievozilor e egala cu zero. Ca doar voievozii nu s-au batut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.
86. Cum vad participarea românilor de acum la mintuirea lor? – Simplu. Ducandu-se la biserica. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta sa nu-i lase cu gura cascata si tot ce spune un popa de la Cucuietii din Deal sa considere adevar ritualic.
93. Cine n-a putut fi inlocuita? Religia! Iar filozofia care speculeaza autonom, face onanie mintala. Si daca vrea sa scoata, sa extraga esente din stiintele naturii, e parazit. Atit! Nu indraznesti sa spui despre religie, teologal vorbind, – daca esti cinstit – ca a fost inlocuita de filozofie sau de stiinta. Un crestin iti spune ca advarul se defineste prin jocul celor doua lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra daca poti!
96. Intre un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a ramas religios si un taran analfabet nu exista nici o diferenta.
97. Nivelul meu intelectual, chiar daca sint savant, nu depaseste nivelul unui popa obscur din Baragan. Pentru ca preotul ala, in ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatra, sta de vorba cu absolutul.
99. Religia este sediul adevarului transcendent in esenta si unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situeaza peste ultimele speculatii teoretice ale stiintei, prin adevarul absolut unic, care e Dumnezeu. Sa vina un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o sa-mi spuna el? O baba care cade in fata icoanei Domnului strabatuta de absolut e om, si ala e dihor laureat.
113. Cand va disparea ultimul taran din lume – la toate popoarele, vreau sa spun – va disparea si ultimul om din specia om. Si atunci or sa apara maimute cu haine.
114. Taranul este omul absolut.
Jesus – the good, the bad, the ugly
Jesus – the good, the bad, the ugly
The good: Dacă scurmi suficient şi ignori de 10 ori mai mult din “cuvântul Domnului” o să găseşti şi valori seculare pozitive, cum ar fi:
- toleranţa
- pacifismul
- respingerea ritualurilor seci şi a autorităţilor religioase, promovate de religia organizată
- reducerea religiei la nişte principii de comportament civilizat
Dacă le aplici doar pe astea în viaţă şi ignori ipocrizia, bigotismul, făţărnicia şi alte trăsături specifice credincioşilor, atunci ai putea fi un cetăţean model.
It’s not really that impressive though, because:
[..] people with no religious affiliation were also much less likely to be prejudiced than individuals showing modest levels of commitment to their faith, those who attend services monthly or less.
The bad: Din punctul precedent ai putea crede că Jesus was a pretty decent guy, însă iluzia asta se spulberă când realizezi că Iisus este cel care a adus osânda veşnică în discursul religios.
Înainte de creştinism, păcătoşii şi necredincioşii sufereau mânia lui Yehova doar în timpul vieţii, pe când acum pedeapsa este eternă, iar judecata definitivă. Tough shit.
Ce zeu mărunt e ăla care cere venerare necondiţionată din partea furnicilor, oferind ca unică alegere închisoarea şi tortura eternă?
Certainly not one I’d worship and most likely one who is made-up.
The ugly:
(1) Majoritatea credincioşilor habar nu au şi nu sunt interesaţi de religie.
Eu, ca ateu şi anti-teist convins ştiu mai multe despre religia lor decât ştiu ei (de-asta o şi resping, doh).
Pentru ei creştinismul e ceva dat – nu un sistem de valori ci un set de credinţe, ritualuri şi obiceiuri ce trebuie practicate fiindcă “aşa face toată lumea”, o etichetă, o uniformă.
Sistemul ăsta cu etichete şi uniforme e ceva perfect natural, moştenit din epoca omului primitiv şi arată care-i “de-al lor” şi “care-i de-al nostru”, adică arată la care poţi să îi dai în cap acum şi la care nu.
Sure, it’s natural, but don’t try to call it a virtue.
(2) Nu e o virtute să fii credincios.
A “crede” pur şi simplu e un act pasiv; credinţa nu cere implicare, doar docilitate şi ascultare.
Majoritatea credincioşilor nu au avut niciun cuvânt de spus (sunt aşa cum sunt fiindcă au fost crescuţi şi educaţi într-o anumită parte a lumii).
Chiar dacă au rafturile îndoite de cărţi de rugăciuni, iar creierul îndoit de pasaje biblice, tot n-o să se schimbe realitatea şi anume că aceşti oameni n-au avut de ales.
În aceeaşi categorie intră şi “credinţa” îmbrăţişată în momente de criză (moartea celor dragi, boli sau diverse probleme psihice şi emoţionale).
Nu departe de cei de mai sus se află cei convertiţi sub influenţa unui vorbitor priceput (predicator, guru, whatever).
Think about it like this:
În acelaşi mod în care un speaker motivaţional îl poate face pe om să creadă că nimic nu îi este imposibil de realizat, tot aşa un predicator îl poate convinge pe om de realitatea mesajului său, oricât de absurd ar suna. *
Unde-i aportul personal?
Oratoria e arta sculptării în psihicul uman, iar singurul merit al pietrei e uşurinţa cu care se modelează voinţei artistului.
Probabil perseverenţa în credinţă merită ceva credit, dar asta nu înseamnă că credinţa aia e adevărată.
Singurul caz în care te poţi numi credincios, zic eu, e cazul în care ai luat o decizie conştientă, preferabil împotriva dorinţei familiei (că doar aşa spune Iisus in Luca 14:26, nu?), dar asta tot nu înseamnă că a fost o decizie bună sau deşteaptă.
Titz.
(3) Teologia nu = filosofie.
Teologia nu necesită o înţelegere profundă a lumii în care trăim, ci e mai mult o artă literară.
Basically, you make shit up and make your “god” into anything you want it to be.
E uimitor cum Biblia poate justifica atât atrocităţi cât şi sacrificii, and yet people still take it as truth. This, my friends, makes the holy books works of art from a certain point of view.
Din nou, asta nu înseamnă că sunt adevărate sau că e înţelept să urmezi ce scrie acolo; quite the opposite.
(4) Credincioşii nu se compară cu fondatorii.
Credeţi că credincioşii (în special fanaticii) sunt puţin loviţi în aripă? Atunci imaginează-ţi cum erau fondatorii, sau toţi aceia numiţi “sfinţi”!
In mod normal credinţa în lucruri imaginare, negarea realităţii şi auzitul vocilor îţi rezervă doar un pat la sanatoriu, însă în religie ăsta e un criteriu pentru venerare şi respect! Doar asta ar trebui să dea de bănuit unui necunoscător că ceva îi fucked up. Dacă credinţa în lucruri imaginare, auzitul vocilor, negarea realităţii şi certitudinea cunoaşterii unei realităţi alternative nu se califica ca boală mentală, atunci ce se mai poate califica ca boală mentală, şi de ce?** Mă refer la acea certitudine pe care o are şi un om hipnotizat sau sub efectul drogurilor, fiindcă în fond şi la urma urmei, credinciosul e sub influenţa celui mai puternic drog: religia.
Unii vor sări imediat cu precizarea că şi ateismul raţional ar fi de fapt o religie şi că nu-i cu nimic mai bun decât celelalte religii.
Well, ateismul devine o religie doar dacă abrogăm gramatica, iar cuvintele îşi pierd sensul, caz în care nu mai are rost să purtăm vreo discuţie.
Dacă ateismul e o religie, atunci întreb eu: care-i zeul pe care îl venerăm necondiţionat şi mai important, care e zeul care ne va pedepsi dacă n-o facem?
Ştiinţa? N-o venerăm, doar o respectăm şi n-o respectăm necondiţionat, ci o respectăm pentru toate cunoştiinţele dobândite prin ea.
Nu ne pedepseşte dacă ne îndoim, ba scepticismul e chiar una din poruncile Sale!
Amen. 
* În cazul religiilor, cu cât mai absurd, cu atât mai bine! Dacă omul nu pricepe, e dovadă a limitării sale omenesti şi a măreţiei zeului, nu? Încurcate sunt căile Domnului, zice popa, şi vai câte “mistere” are Dumnezeu ăsta…
** For example, a 1994 Koenig paper notes that “Several studies have reported an association between psychiatric disorder and religious affiliation, with the rates of disorder highest among non-mainline Protestant religious groups”. Another Koenig study ignored in his review showed that the likelihood of major depression among highly religious Pentecostals was three times greater than among persons who said they had no religious preference. Other investigators have also shown that the religious are frequently among the lowest in mental health.
Rugăciune şi vindecare
Rugăciune şi vindecare
No comment needed, desi un titlu mai potrivit ar fi fost:
“Myth Busters debunk claims of prayer effectiveness”
Long-Awaited Medical Study Questions the Power of Prayer
Prayers offered by strangers had no effect on the recovery of people who were undergoing heart surgery, a large and long-awaited study has found.
And patients who knew they were being prayed for had a higher rate of post-operative complications like abnormal heart rhythms, perhaps because of the expectations the prayers created, the researchers suggested.
Because it is the most scientifically rigorous investigation of whether prayer can heal illness, the study, begun almost a decade ago and involving more than 1,800 patients, has for years been the subject of speculation.
Stiinţă şi adevăr vs religie
Stiinţă şi adevăr vs religie
Această atitudine se numeşte “ştiinţă” atunci când e aplicată cercetării lumii în care trăim.
Ştiinţa nu e definită atât de cunoştiinţele dobândite de-a lungul timpului (astea stau doar ca mărturie a eficacităţii cercetării oneste) ci de modul cum s-a ajuns la acele cunoştiinţe.
În cuvintele lui Norman Hall: “Nu garanteaza ca vom afla adevarul, dar macar ne ofera o sansa sa identificam acele teorii care sunt mai probabile decat alternativele si este singura metoda pe care o stiu care ae macar sanse de a se apropia de adevarul aproximativ.”
Credincioşii au însă o altă viziune asupra adevărului.
(1) După ei adevărul e definit de conţinutul unei cărţi despre care ei au învăţat că e cuvântul creatorului universului, adevăr de care nu au voie să se îndoiască.
(2) După ei adevărul are responsabilitatea de a consola.
De-asta nu acceptă evoluţia şi se tem de ştiinţă: că îi confruntă cu adevărul realităţii, spre deosebire de “adevărul” conform cărora oamenii sunt buricul pământului, scopul existenţei univesului.
(3) Conform credincioşilor, “Dumnezeu” e răspunsul la orice întrebare.
Dacă o întrebare nu are răspuns, atunci credinciosul nu admite că “nu ştiu”, ci profită de ocazie să spună că ăsta e un argument pentru existenţa prietenului său imaginar.
Se pune acum problema: chiar orice răspuns e bun, doar răspuns să fie? Păi în cazul ăla de ce să-i mai spui Dumnezeu? Ce-i divin într-o ecuaţie din care poate să iasă şi soluţia “kjfhsdkjfh”?
“Răspunsul” ăsta nu este de fapt un răspuns: nu lămureşte nimic, nu clarifică nimic, doar închide gura celor curioşi care doresc să gândească şi să cerceteze.
Vorba aia: prostul nu e prost destul…
În ştiinţă răspunsul “nu ştim” e un răspuns perfect respectabil atâta timp cât nu există dovezi care să ne îndrume într-o direcţie sau alta.
Alegerea credinciosului de “a crede”, adică de a adopta o poziţie într-o situaţie în care nu există dovezi nu se justifică. Poţi să faci asta (cum fac mulţi evoluţionişti creştini), însă nu te plânge dacă ceilalţi nu-ţi respectă opinia.
Respingând ştiinţa şi informaţiile revelate de aceasta, credincioşii încalcă unul din principiile fundamentale regăsite în toate religiile: să nu minţi.
Believers that can’t face reality have failed. They’re failures both by human standards and by their shitty religious standards.
Până şi filosofia islamică timpurie le dă lecţii acestor credincioşi:
“Therefore, the seeker after the truth is not one who studies the writings of the ancients and, following his natural disposition, puts his trust in them, but rather the one who suspects his faith in them and questions what he gathers from them, the one who submits to argument and demonstration, and not to the sayings of a human being whose nature is fraught with all kinds of imperfection and deficiency. Thus the duty of the man who investigates the writings of scientists, if learning the truth is his goal, is to make himself an enemy of all that he reads, and, applying his mind to the core and margins of its content, attack it from every side. He should also suspect himself as he performs his critical examination of it, so that he may avoid falling into either prejudice or leniency.”
Ibn al-Haytham: Brief life of an Arab mathematician
Frica de răspundere
Frica de răspundere
Ei zic că ateii/evoluţioniştii se tem să fie judecaţi post-mortem pentru ce au făcut în timpul vieţii şi de aceea le resping zeul.
Cute, but wrong.
Acest argument al “fricii de raspundere” – un veritabil exemplu de Psychogenetic Fallacy – arată doar lipsa de imaginaţie a credinciosului.
Ei chiar cred sincer că singura alternativă la necredinţă, adică singura zeitate posibilă, e una răzbunătoare care îşi judecă furnicile?
Cum rămâne cu posibilitatea ca zeii să judece după alte standarde, să nu judece sau pur şi simplu să nu fie interesaţi de noi?
Înainte de a discuta proprietăţile zeului, ar fi bine să îl punem in evidenţă…
Go ahead, be my guests 
Definiţia credinţei
Definiţia credinţei
Ca o continuare a postului DEX2000, voi defini aici cuvântul “credinţă”:
(1) Pt. credincios credinţa se referă la venerare, ascultare şi la rugăciuni.
(2) Pt. psihiatrii care studiază fenomenul, credinţa se referă la principii de viaţă.
(3) Pt. ateii care o combat, credinţa se referă la certitudinea cunoaşterii unor lucruri pe care nu ai cum să le cunoşti.
- Există un singur caz în care credincioşii folosesc definiţia de la (3), în citatul din Iacov 2:19 : “şi dracii cred şi se înfioară”.
Foarte beton, creştinilor… după ce n-aţi reuşit să demonstraţi existenţa unei _singure_ fiinţe imaginare (Yehova), veniţi acum cu un întreg atlas.
- În rest, credincioşii folosesc ei între ei definiţia de la (1), dar cred că şi psihiatrii se referă la (1) atunci când aceştia demonstrează avantaje ale “credinţei” de tipul (2).
Întrebarea care se pune aici e: e nevoie să ai un prieten imaginar pentru a avea principii de viaţă? Răspunsul e echivoc: nu!
Deloc curios, credincioşii ignoră ce zic psihiatrii când arată nocivitatea credinţei de tip (1).
“I don’t believe in God. [..] Teach a man to be a good citizen and you have solved the problem of life.”
— Andrew Carnegie
Coincidenţe
Coincidenţe
Sunt mari şanse să fi auzit şi tu expresia “nu cred în coincidenţe”.
In afara cazului în care e folosită ca replică de agăţat, validitatea frazei e nulă.
Coincidenţele nu depind de “credinţa” ta în ele, ci sunt o consecinţă a legii numerelor mari; cu cât creşte numărul de experimente, cu atât creşte şansa ca un eveniment improbabil să aibă loc.
Ar fi ciudat ca rezultate extrem de rare să NU iasă, după suficiente încercări.
Exemple: vindecări “miraculoase” (remisii spontane la cancere), supravieţuiri din accidente groaznice, integralismul în sesiuni, etc.
Instinctul persoanei în cauză e să creadă că Universul, Dumnezeu, etc, complotează pentru fericirea sa, dar e nevoie doar să numeri cazurile în care rezultatul fericit n-a avut loc ca să-ţi dai seama că concluzia e una antropocentrică şi nejustificată.
O superstiţie legată de raţionamentele de mai sus e credinţa în obiecte aducătoare de noroc sau în acţiuni care aduc ghinionul. Ce au în comun potcoavele de cai, frica de a te întoarce din drum, frica de pisicile negre şi rugăciunile? Toate sunt forme de gândire magică – o interpretare eronată şi nerealistă a lumii înconjurătoare.
S-ar putea argumenta că gândirea magică consolează omul, atunci când rugăciunile îi dau speranţă, însă religia iudeo-creştină e un exemplu prost pentru un astfel de scenariu, fiindcă dogma creştină îi învaţă pe oameni că necazurile sunt consecinţe ale păcatului.
Degeaba eşti consolat când te rogi dacă în restul timpului eşti preocupat cu ridicarea la aşteptările zeului justiţiar.
Adaugă pe lângă teama asta şi aruncatul sării peste umăr, frica de oglinzi sparte, pisici negre, scări, etc, şi ai un individ simplu, docil şi uşor de manipulat.
Post
Post
Moda sezonului? Să ţii post!
Nevermind că obiceiul ar trebui să se refere la auto-flagelare pentru a fi “in tune” cu mântuitorul inexistent, varianta “light” a postului promovata de publicul larg e dovada cea mai clară că religia = ritualuri fără noimă practicate mecanic.
Care-i varianta asta “light”? E vorba de varianta “nu mănânc biscuiţi dinăia că au lapte”.
Indivizii ăştia chiar măsoară căcăreaza cu aţa, însă n-au auzit de măsurat căcăreaza cu aţa până n-au auzit următoarea statistică:
Quoting Richard Dawkins quoting someone else:
“‘Every time you drink a glass of water, the odds are you will imbibe at least one molecule that passed through the bladder of Oliver Cromwell.’ It’s just elementary probability theory; the number of molecules per glassful is hugely greater than the number of glassfuls (or bladdersful) in the world.”
(Hardly reassuring for royalists.)
Degeaba biscuiţii ăia n-au lapte dacă moleculele din care sunt alcătuiţi au făcut parte în trecut din tot soiul de animale, din strămoşii tăi şi chiar din Oliver Cromwell. Ce mai mânci?
You’re going to lick pussy and/or swallow cum very soon, dar biscuiţii sunt naşpa că au lapte. Right.
Î: “am voie să îi fac blowjob prietenului meu?”
R: “da, cu condiţia să nu înghiţi”
Foarte beton e şi CINE se dă mare cu postul: aceiaşi oameni care:
(a) nu au habar de religie (se poartă ca şi cum religia n-ar avea restricţii, doar încurajări şi sunt ignoranţi cu privire la telenovela biblică)
(b) nu sunt interesaţi de religie (adică de realitatea worldview-ului prezentat de credinţă), însă ştiu sărbătorile, atârnă icoane pe pereţi, afişează biblii şi cărţi de rugăciuni să vadă vizitatorii şi ocazional se duc la biserică.
Observ că trendy să te şi dai mare cu postul (preferabil să menţionezi la toată lumea că posteşti, ca nu cumva să îţi ofere biscuiţi cu lapte) şi chiar susţin iniţiativa asta. Cred că toţi cei care postesc şi nu pot să îşi ţină gura ar trebui să primească (şi să poarte) medalii cu: “masochist şi logoreic pentru Cristos”.
DEX2000
DEX2000
Cum DEX-ul oficial e incapabil să definească în mod util anumiţi termeni, check this out:
[ ateu ]
Definiţie: persoană care nu crede în existenţa zeilor.
Exemple: copiii (încă) neîndoctrinaţi, Richard Dawkins, eu, etc.
Contra-exemple: cei care nu cred în zei,dar cred în supranatural / magie /radiestezie / telepatie / astrologie, etc. Teoretic eşti tot ateu, dar eşti ateu degeaba.
- Ateismul este starea naturală a omului ce nu a fost corupt de învăţăturile religioase.
- Ateismul nu este o poziţie ce trebuie susţinută şi nu necesită efort din partea ateului.
- Ateul nu neagă “faptul existenţei” lui Dumnezeu ci recunoaşte lipsa dovezilor.
- Ateismul este o religie tot aşa cum “a nu colecţiona” timbre e un hobby.
Eu personal prefer să mă definesc prin termenul “normal”, care îl include pe cel de “ateu”.
[ creştin ]
Definiţie corectă: persoană care crede [ în mod eronat ;D ] că omul e o fiinţă păcătoasă, decăzută datorită “păcatului original” (conform Vechiului Testament), mântuită de Iisus Cristos (conform Noului Testament), care cunoaşte, măcar parţial, conţinutul acelor cărţi şi care are atitudini, convingeri şi comportamente inspirate din ele.
Definiţie eronată: persoană botezată şi/sau care merge la biserică “de sărbători”, care ţine icoane pe pereţi şi citeşte cărţi de rugăciuni din obişnuinţă sau în sesiune.
Exemple de creştini: unii popi, Petre Ţuţea, George Bush.
Exemple de pseudo-creştini: babele de la ţară (pentru care creştinismul e doar superstiţia locală – un alt ingredient în ciorba miturilor păgâne din tradiţia românească) sau cei care cred că biblia se rezumă la “predica de pe munte”.
- Degeaba te ţii creştin dacă habar nu ai de conţinutul doctrinei creştine (orice variantă ar fi ea: Catolică, Ortodoxă, pocaită sau proprie) şi dacă nu practici regulile, dar mai ales restricţiile impuse de ele.
- Estimez din burtă că peste 80% din Românii care se declară creştini sunt incapabili să enumere argumente în favoarea propriei religii, ba mai mult, nici nu le pasă.
- Nu mă deranjează acest fapt, însă respectivii sunt nesinceri şi ipocriţi; dacă nu practici ceea ce predici, atunci predică ceea ce practici! De asemenea, respectivii sunt “carne de tun” – fac parte din statisticile cu care ies fanaticii în faţă.
- Mă bucură dizolvarea monopolului ignoranţei populare: scade puterea celor ce o puteau folosi ca unealtă politică.
- Degeaba se bucură BOR cu 90%+ apartenenţă, că cifra aia nu va mai însemna nimic atunci când vor dispărea toate babele murdare pe picioare ale lui Ţuţea, şoimii patriei vor fi la pensie, iar generaţia ţâţe, buci & clubbing va fi la putere.
- Poate atunci o să poţi să ajungi la etapa de gândire fără să fii deja sub influenţa credinţelor nocive cu care am fost noi intoxicaţi.
[ anti-teist ]
- persoană care recunoaşte nocivitatea intelectuală şi socială a religiei asupra indivizilor şi umanităţii.
[ raţionalist ]
- persoană care consideră că raţiunea şi gândirea critică sunt singurele moduri prin care se pot discerne în mod corect aspecte obiective ale realităţii.
[ sceptic ]
- persoană care are nevoie de dovezi concrete şi de argumente solide înainte de a accepta o informaţie nouă (de regulă fapte din realitatea obiectivă)
Întrebări eronate
Întrebări eronate
Întrebare eronată: “Crezi în [...]?” (Dumnezeu, Fantome, OZN-uri, Telepatie)
Întrebare corectă: “Există dovezi în sprijinul [...]?”.
Aberaţie: “Suntem prea limitaţi ca să cunoaştem [...], deci rămâne o chestiune ce depinde de credinţă”.
E irelevant ce crede X sau Y, fiindcă realitatea nu se schimbă în funcţie de opiniile oamenilor, şi în niciun caz nu ascultă de credinţa lor.
În drumul spre cunoaştere e mult mai important cum este realitatea cu adevărat, decât ce cred oamenii despre ea.
Din câte ne dăm seama realitatea e obiectivă, deci poate fi cercetată.
Nu doar poate, ci trebuie cercetată.
De-asta am sistematizat disciplina chestionării corecte a naturii – ştiinţa, fiindcă niciun adevăr nu-i prea sacru încât să nu fie chestionat.
Stalin & Hitler
Stalin & Hitler
Aprecierea lui Stalin si a lui Hitler pentru ştiintă, ateism şi evoluţionism a fost mult exagerata.
Hitler ateu?
“We were convinced that the people needs and requires this faith. We have therefore undertaken the fight against the atheistic movement, and that not merely with a few theoretical declarations: we have stamped it out.” -Adolf Hitler, in a speech in Berlin on 24 Oct. 1933
“My feelings as a Christian points me to my Lord and Savior as a fighter. It points me to the man who once in loneliness, surrounded by a few followers, recognized these Jews for what they were and summoned men to fight against them and who, God’s truth! was greatest not as a sufferer but as a fighter. In boundless love as a Christian and as a man I read through the passage which tells us how the Lord at last rose in His might and seized the scourge to drive out of the Temple the brood of vipers and adders. How terrific was His fight for the world against the Jewish poison. To-day, after two thousand years, with deepest emotion I recognize more profoundly than ever before the fact that it was for this that He had to shed His blood upon the Cross. As a Christian I have no duty to allow my self to be cheated, but I have the duty to be a fighter for truth and justice… And if there is anything which could demonstrate that we are acting rightly it is the distress that daily grows . For as a Christian I have also a duty to my own people.” –Adolf Hitler, in a speech on 12 April 1922 (Norman H. Baynes, ed. The Speeches of Adolf Hitler, April 1922-August 1939, Vol. 1 of 2, pp. 19-20, Oxford University Press, 1942)
“At the head of our programme there stand no secret surmisings but clear-cut perception and straightforward profession of belief. But since we set as the central point of this perception and of this profession of belief the maintenance and hence the security for the future of a being formed by God, we thus serve the maintenance of a divine work and fulfill a divine will– not in the secret twilight of a new house of worship, but openly before the face of the Lord… Our worship is exclusively the cultivation of the natural, and for that reason, because natural, therefore God-willed. Our humility is the unconditional submission before the divine laws of existence so far as they are known to us men.” -Adolf Hitler, in Nuremberg on 6 Sept.1938.
“Hence today I believe that I am acting in accordance with the will of the Almighty Creator: by defending myself against the Jew, I am fighting for the work of the Lord.” –Adolf Hitler (Mein Kampf)
“The anti-Semitism of the new movement [Christian Social movement] was based on religious ideas instead of racial knowledge.” –Adolf Hitler Mein Kampf (This quote is very interesting for it disperses the idea that Hitler raged war due to being an Aryan supremacist. He states quite clearly that he has a problem with Jews for their belief not race. That is why many German Jews died in WW2 regardless of their Aryan nationality.)
http://www.evilbible.com/hitler_was_christian.htm
Sovieticii pro stiinta?
Lysenkoismul – alternativa “phylosophically correct” la genetica occidentală (consistentă cu materialismul dialectic al lui Marx) s-a dovedit a fi o pseudoştiinţă. Genetica occidentală a fost numită o “ştiinţă burgheză” sau “ştiinţă fascistă” şi numeroşi geneticieni au fost trimişi în lagăre de muncă sau închişi în închisori. Datorita aplicării acestei pseudoştiinţe, agricultura URSS-ului (iar mai tarziu a Republicii Populare Chineze în timpul “Marelui Pas Înainte” al lui Mao) a decăzut in mod ireversibil.
Sovieticii evoluţionişti?
Evoluţia e caracterizata de competiţie, noţiune care nu prea are legătură cu comunismul.
http://timpanogos.wordpress.com/2007/08/31/vox-day-trapped-in-a-quote-mine-cave-in/
Paradoxul şi inutilitatea existenţei bisericii
Paradoxul şi inutilitatea existenţei bisericii
Paradox:
Dacă meseria ta se bazează pe minţit oamenii în public şi/sau auto-amăgire (da, mă gândesc la preoţi):
- primeşti bani de la stat
- ai respectul şi aprecierea comunităţii
- instituţia pe care o reprezinţi are cea mai mare încredere la populaţie
Dacă fumezi sau deţii marijuana în spaţiul tău privat:
- eşti închis de stat
- eşti blamat de societate
- eşti considerat o scursură a umanităţii
E înălţător să te sedezi pe tine şi pe alţii cu neadevăruri, dar e ilegal să te ridici la cer cu ganja.
Nu prea e normal!
Chiar nu ma impresionează rolul istoric al bisericilor şi nevoia umană de a face parte dintr-un grup.
Asta nu schimbă cu nimic faptul că bisericile sunt instituţii care au prestigiu tocmai din neadevărurile pe care le promovează; nici măcar nu “îndoaie” adevărul, ca politicienii, ci mint pe faţă.
Preoţii mint despre scopul şi natura vieţii, mint despre originea şi sensul cosmosului, mint despre semnificaţia evenimentelor din viaţa de zi cu zi, mint despre îndatoririle omului faţă de el însuşi, lume şi societate, mint despre ceea ce-i real.
Mint şi n-au nicio intenţie să schimbe asta, ba chiar ne blamează dacă nu respectăm neadevărurile lor, dacă nu ascultăm sfaturile lor ce n-au nicio legătură cu realitatea.
How long should we put up with this shit?
Desigur, ne putem imagina scenarii în care preoţii ar putea ajuta.. un om disperat care caută în biserică consolare şi sfaturi, atunci când viaţa îl confruntă cu un eveniment tulburător.
Totuşi, ăsta nu-i un argument mai valabil decât o anecdotă în care un om a supravieţuit unui accident de maşină fiindcă nu purta centura de siguranţă.
De ce să fie ok să se cheltuie grămezi de bani ca nişte oameni nepregătiţi (preoţii) să facă pe terapeuţii în nişte clădiri uriaşe (dar inutile pentru scopul ăsta), să promoveze neadevăruri tuturor (fie că au probleme, fie că n-au) şi să le îndoctrineze copiii cu confabulaţii?
Cu tot efortul risipit în beneficiul bisericii, se putea pune de mult la punct o reţea de terapeuţi/psihologi care să aline fricile şi durerile oamenilor, precum şi evenimente culturale care să le stârnească pasiunile.
În ambele roluri prezentate mai sus, biserica face o treabă cel mult mediocră.
Chiar şi acei self-help guru au o meserie mai demnă decât preoţii.
Sex
Sex
Adam said the first step most cultures take to making you a slave is to castrate you. Eunuchs, they’re called. Just short of that, some cultures make it so you don’t enjoy sex so much. They cut off parts. Parts of the clitoris, Adam calls it. Or the foreskin. Then the sensitive parts of you, the parts that you’d enjoy the most, you feel less and less with those parts.
That’s the whole idea, Adam says.
Adam says, the cultures that don’t castrate you to make you a slave, they castrate your mind. They make sex so filthy and evil and dangerous that no matter how good you know it would feel to have sexual relations, you won’t.
That’s how most religions in the outside world do, Adam says. That’s how the Creedish did it.
“And if you never have sex,” Adam’s saying, “you never gain a sense of power. You never gain a voice or an identity of your own. Sex is the act that separates us from our parents. Children from adults. It’s by having sex that adolescents first rebel.”
And if you never have sex, Adam tells me, you never grow beyond everything else your parents taught you. If you never break the rule against sex, you won’t break any other rule.
“The Vietnam War didn’t cause the mess of the 1960s,” Adam says. “Drugs didn’t cause it. Well, only one drug did. It was the birth control pill. For the first time in history, everybody could have all the sex they wanted. Everybody could have that kind of power.”
Throughout history the most powerful rulers have been sex maniacs. And he asks, does their sex appetite come from having power, or does their will for power come from their sex appetite? “And if you don’t crave sex,” he says, “will you crave power?” No, he says.
“And instead of electing decent, boring, sexually repressed officials,” he says, “maybe we should find the horniest candidates and maybe they can get some good work done.”
Creştini despre atei
Creştini despre atei
Credincioşii încă cred că:
(1) Nu acceptăm existenţa unui Dumnezeu fiindcă nu vrem să acceptăm responsabilitatea ce vine cu acceptarea.
- Fals + psychogenetic fallacy.
- Nu acceptăm existenţa unui Dumnezeu fiindcă …nu există dovezi în această privinţă.
- Da, e chiar atât de simplu! …şi nu, Biblia nu-i o dovadă, lol.
- Dacă mâine ar apărea o navă Extraterestră şi ar spune că ei sunt creatorii Universului şi ai vieţii eu aş fi primul care… aş cere dovezi (nu credeaţi că zic “aş crede” …nu??:). Bine, îi întreb după ce mă asigur că nu-s sălbatici, lol) 
(2) Afirmăm că nu există Dumnezeu.
- Care “Dumnezeu” ? Istoria omenirii a cunoscut peste 3000 de zeităţi documentate, astea fără milioanele de zeităţi personale hinduse (acolo şi animalele sunt zei).
- Evident că nu există dumnezeii ăia dovediţi falşi de inconsistenţele şi falsurile din propriile cărţi sfinte (Dumnezeul literalismului biblic/coranic, dumnezeul mormon, etc).
- Zeii nedefiniţi, vag definiţi sau nonfalsifiabili sunt un nonsens. De ăştia mai poţi zice altceva?
Definiţi-i, faceţi-i falsifiabili, aduceţi dovezi şi mai discutăm.
Până una alta, şansa lor de a exista tinde în continuare spre 0 (vezi: statistici bayesiene).
(Da, e vorba de “Use-the-Force,Luke”, some-higher-power-out-there, phallic symbol gods).
(3) Credem că totul a apărut din NIMIC (întotdeauna cu majuscule) tot aşa cum cred ei în Dumnezeu.
Fals. Nu credem nimic necondiţionat şi aproape nimic la modul absolut, deci analogia pică.
Mai mult, răspunsul exact la întrebarea “de unde a apărut totul?” e “Nu ştim!”, însă trebuie să recunosc că credincioşii au muuuult mai multe lacune la capitolul ăsta decât oamenii de ştiinţă (şi vor avea mereu).
Fact checkbook:
a) A fost demonstrat că pot apărea chestii din vid de capul lor. (deşi asta nu-i singura variantă)
b) Există mai multe modele matematice pentru Big Bang consistente cu realitatea.
c) Cosmologia a demonstrat că în urmă cu ~14 miliarde de ani toată materia din Univers trebuia să fie foarte apropiată şi de atunci spaţiul se extinde. Pe baza acestei demonstraţii s-au făcut predicţii ce au fost deja verificate (ca: existenţa radiatiei de fond).
d) Nimic din toate astea nu se poate spune despre teoria “Un om din ceriuri a făcut totul! …şi a 7-a zi s-a odihnit”.
(4) Credem că viaţa poate apărea din ne-viaţă. Deci viaţa nu apare din ne-viaţă! Word!
- Cum anume dovedeşti o negaţie (“nu apare”) într-un univers deschis? Sunt chiar curios.
- Cum defineşti viaţa? Argumentul se bazează pe filosofia vitalismului (o definiţie magică a vieţii care era la apogeu pe vremea lui Descartes şi a lui Kant). E nevoie să spun că vitalismul a fost de mult invalidat ştiinţific?
- Astăzi ştim că viaţa e o formă particulară de organizare a materiei (una cu totul şi cu totul specială, desigur), iar a spune că “viaţa nu apare din ne-viaţă” e la fel de ridicol cu a spune “apa nu apare din ne-apă”. (H2O 4 life, yo!).
(5) Căutăm motive câte-n lună şi-n soare să nu credem.
Absurd + burden of proof.
Nu e nevoie de credinţă sau motive ca să nu crezi.
De fapt nu-i nevoie de absolut nimic special ca să nu crezi.
Eu în fiecare zi nu cred în niciun zeu din cei peste 3000 ai omenirii.
It’s easy if you try.
(6) E la modă să fii ateu.
Ridicol + psychogenetic fallacy; ultima dată când am verificat mai toţi românii se declarau creştini ortodocşi din tată-n fiu de la Sf. Andrei încoace, sau dacă nu, măcar spirituali (you know, higher force thing). Unde-i moda?
(7) Ateismul e teribilismul tinerilor, ajung ei să creadă mai târziu.
Pseudoteorie demonstrată falsă de existenţa unora ca: Richard Dawkins, Bertrand Russel, Christopher Hitchens, Sam Harris, Richard Feynman, Albert Einstein, Ernest Hemingway, Carl Sagan, Freidrich Nietzsche, Denis Diderot, Sigmund Freud.
(8) Ateii sunt proşti.
WAHAHAHAHAHAHAH! Vezi mai sus.
(9) Dacă nu crezi în Dumnezeu, atunci nu eşti o persoană morală.
(10) Hitler! Stalin! Şi ei au fost atei!
- Trebuia să fie clar până acum pentru cititorii blogului că nu susţin ateismul doar de dragul de a nu crede (adică într-un mod religios) ci ca o concluzie evidentă în urma unor raţionamente logice.
- Ateismul meu e doar o parte worldview-ul meu, bazat pe raţiune, libertate, pursuit of happiness, improvement, seizing the day and general coolness.
- Ce am eu cu morţii ăia stafidiţi?
- Hitler mai mult ca sigur că nu era ateu ci urma religia supremaţiei arienilor cu ceva deism (Mein Kampf menţionează nu odată dreptul divin al rasei germane) şi misticism nordic.
Mai mult, Hitler chiar a denunţat ateismul şi a luat măsuri împotriva necredincioşilor.
- Stalin, Lenin & co. promovau religia întâietăţii proletariatului şi venerarea persoanei tătucului prin cultul personalităţii.
Credinţă vs Încredere
Credinţă vs Încredere
Motto: The principle of science, the definition, almost, is the following: The test of all knowledge is experiment. Experiment is the sole judge of scientific “truth”.
- Richard Feynman
Credinţa credincioşilor nu-i acelaşi lucru cu încrederea mea în teoriile ştiinţifice.
Credinţa lor e necondiţionată, pe când încrederea mea nu.
Eu sunt pregătit să îmi schimb opiniile în faţa dovezilor contrarii.
Ei se laudă cu credinţa lor imutabilă într-un Adevăr Absolut ce li se pare că-l deţin.
Eu sunt receptiv la argumente ce contrazic opiniile mele, cu scopul de a învăţa.
Ei nu caută nimic în plus. Ei “ştiu” că deţin Adevărul.
Când mi se arată că greşesc eu iau aminte şi asimilez.
Când li se arată că greşesc ei ignoră şi trec mai departe sau inventează scuze.
Eu răspund “nu ştiu” la întrebările grele şi încep să caut răspunsuri.
Ei spun că a fost voia Domnului, deşi s-au înşelat de fiecare dată.
Eu vreau să înţeleg realitatea din jurul meu.
Ei doar trăiesc cu impresia că înţeleg pe ce lume trăiesc.
Ca un continuum de la “credinţa” mea la credinţa lor, prezint următorul grafic:
Ce surpriză! Cu abandonarea standardelor scade şi calitatea informaţiilor despre lume pe care ni le dezvăluie respectiva “credinţă”.
De ce cred oamenii în iluzii
De ce cred oamenii în iluzii
De ce cred oamenii în zei, paranormal, supranatural, new age?
Să facem o incursiune speculativă în mecanismul credinţei lor; aşa îmi închipui că se petrece totul.
Am explicat deja în Geneza gândirii magice şi în Nu crede tot ce gândeşti cum propriul lor creier îi trădează când trebuie să recunoască ficţiunea.
Pe scurt:
- Gândirea critică e o ontologie bazată pe Briciul lui Occam; se înlătură conştient toate tentaţiile de a introduce elemente inutile în imaginea lumii aşa cum e ea reprezentată în creier, cu scopul de a avea o imagine cât mai precisă.
(1) Se acceptă că drumul spre cunoaşterea adevărului va fi unul treptat, marcat uneori de erori.
(2) Se acceptă şi se corectează erorile.
(3) Efectul e acelaşi ca şi când clăteşti sub un jet de apă o capodoperă arhitecturală pe care n-o cunoşti deci nu ştii la ce să te aştepţi. Pun pe seama ei tot progresul tehnologic al omenirii precum şi progresul ideologic ca: drepturile şi libertăţile omului, progresul cultural ca: accesul liber la informaţii şi cultura deschisă.
- Gândirea magică nu impune asemenea standarde şi în schimb se acceptă în imaginea asupra lumii orice legături ce dau aparenţa relaţiei cauză-efect (indiferent că astea au corespondent în realitate sau nu) şi apoi se confundă semnificatul cu semnificantul.
(1) E calea uşoară spre iluzia adevărului. “Adevărurile” aici sunt o formulă magică ce vin la pachet şi nu se îmbunătăţesc în timp.
(2) Nu se ia în considerare posibilitatea greşelii.
(3) Aşa au apărut în cultura umană zeii, demonii, spiritele, norocul, ghinionul, deochiul, descântecul, divinaţia, telepatia, rugăciunea, rasismul, sexismul, stalinismul, etc.
Dar care-i scopul? De ce dă cineva adevărul pe o iluzie confortabilă?
Majoritatea n-o fac conştient (şarlatanii sunt altă poveste).
Doar pune la îndoială spusele unui credincios şi îţi va răspunde cam aşa: nu numai că are dreptate ci deţine însuşi ADEVĂRUL!
Asta-i ideea; credinţele îi fac să se simtă bine. De-asta cred în ele. Tare complicat, nu?:)
Oamenii cred chestii ciudate fiindcă le place.
De ce să urmeze rigorile metodei ştiinţifice spre un scop nesigur când au la îndemână metodele magice ce oferă satisfacţie imediată? Nu le oferă doar Adevărul ci şi puteri cosmice.
Use-the-Force-Luke, that kind of shit.
Faptul că li se arată de nenumărate ori că metodele lor magice nu funcţionează în realitate nu le clatină câtuşi de puţin credinţa; ei SIMT efectiv că Adevărul e de partea lor, deci tu automat trebuie că greşeşti. Disonanţa cognitivă e rezolvată rapid.
Linia de separaţie între cele două extreme (de fapt extrema Gândirii Magice nu-i religia ci psihoza agravată) nu-i bătută în cuie. Majoritatea oamenilor vor aborda diverse idei din viaţa lor cu o combinaţie metode – cu scopul de a se simţi bine. Aşa se explică de ce există cercetători geniali care în paralel cred şi în zei, alchimie sau alte pseudoştiinţe.
Cum am arătat în celelalte posturi, creierul nu-i un calculator ci e un organ care ajută omul să supravieţuiască. Fiecare idee se luptă pentru atenţie având asociate taguri pentru două caracteristici: plăcere (asociată cu hormoni de relaxare, fericire, etc. Vezi: placebo) şi neplăcere (asociată cu hormoni de stres).
Cât timp beneficiile (în plăcere) contrabalansează dezavantajele (în neplăcere), ideea persistă.
Iluzia sa îi oferă confortul controlului comparativ cu variante alternative ce aduc schimbare deci nesiguranţă. Mintea ştie din start ce imagine asupra lumii vrea să întreţină.
Va umple golurile şi va ocoli erorile, raţionalizând “erori” din partea scepticilor.
Disonanţa cognitivă e rezolvată rapid din nou.
Pseudoştiinţele ca religia şi paranormalul au evoluat astfel încât să profite la maxim de acest mecanism.
(1) Sunt compatibile mereu cu faptele datorită “facilităţii” de a fi nonfalsifiabile.
Vezi: Nu crede tot ce gândeşti
(2) Au standarde scăzute în ceea ce priveşte definiţia succesului.
Dacă omul se recunoaşte într-o descriere generală (cazul astrologiei) atribuită metodei pseudoştiinţifice sau dacă un om ce urmează un tratament pseudoştiinţific se vindecă, atunci pseudoteoria e considerată confirmată de credincios.
Vezi: Non Causa Pro Causa din Nu crede tot ce gândeşti.
Iată cum gândeşte un credincios în cele mai sincere momente ale sale:
Q: Scepticii se îndoiesc?
A: Nu, n-au cum. Se înşeală!
N-au cunoscut şi n-au simţit personal Adevărul meu.
Dacă ar cunoaşte Adevărul meu şi-ar schimba opinia.
Vor cunoaşte Adevărul meu odata..
Da!
Şi atunci toţi vor ştii că eu am avut dreptate şi nu ei!
Ipocriţii ! Cum îndrăznesc să creadă că ei au dreptate???
Mai au mult de trăit până vor ajunge la concluzia mea, dar eu am dreptate.
Şi eu am fost odată ignorant ca ei, deci îi înţeleg.
Mai au vreme..Q: Ipotezele de la baza credinţei mele sunt o poveste, ceva fals?
A: Habar n-au, ignoranţii, ce-i aia spiritualitate. Ei nu sunt în contact prin suflet cu Adevărurile cosmice/divine.
Trebuie să mai cerceteze mult până vor ajunge la Adevărul meu.
Adevărul meu îi depăşeşte!
Proştii.. se limitează la ştiinţa lor măruntă.
Divinitatea vorbeşte prin mine şi ei cred că îmi mai pot spune ceva în plus? HA!Q: Se oferă $1.000.000 pentru demonstrarea fenomenelor paranormale?
A: Ce farsă, niciodată n-o să recunoască.
În plus, de ce ar vrea cei ce au aceeaşi credinţă ca şi mine bani?
După ce atingi acest nivel de dezvoltare intelectuală, beneficiile materiale nu mai înseamnă nimic!Q: Savanţii au demonstrat în diverse teste că mă înşel?
A: Au fost dintotdeauna împotriva credinţei mele deci au VRUT să iasă rezultatele într-un anume fel.
Ei nici nu ştiu câte informaţii adevărate îmi dezvăluie şi mie şi altora. De mii de ani!
Am atâtea relatări ale oamenilor care au fost ajutaţi de credinţa mea. N-ar minţi!
Şi totuşi ce ştiu ei? Eu ştiu mai bine. Am citit de un savant rus care a demonstrat de mult că eu am dreptate şi Lazarev scrie atât de convingător.. N-ar minţi!
Ăştia sunt chiar proşti. Credinţa mea a fost de mult demonstrată ştiinţific. O, da!Q: Savanţii CHIAR au demonstrat în diverse teste că credinţele mele greşesc?
A: Nevermind… savanţii ăia musai că greşesc pe undeva, deci le voi analiza toate argumentele şi voi critica altceva în schimb!
Dacă greşesc într-un singur loc, atunci se înşeală 100%
Desigur, asta e.
Pe de altă parte credinţele astea fantastice sunt şi viruşi ai minţii.
Meme, cum le spunea Richard Dawkins, ce sunt făcute să se transmită uşor de la o persoană la alta.
- Religiile practică prozelitismul şi îndoctrinarea copiilor.
- Pseudoştiinţele ce promit puteri supranaturale se transmit uşor între prieteni (deşi în spatele aparenţei validităţii se află trucuri jenant de simple).
- Toate încearcă să cultive oamenilor un ataşament faţă de credinţă asociat cu un sentiment;
Creştinul se va simţi mântuit, sub Graţia divină, sau din contră, va simţi frica lui Dumnezeu.
Cel ce crede în paranormal se va simţi Iluminat, Una cu universul, împlinit, echilibrat, energizat.
O credinţă e evident falsă pentru unul ce scapă de ea, însă un om n-o s-o abandoneze până când dezavantajele nu vor depăşi avantajele.
Singurul miracol va fi atunci: “cum poate cineva să creadă prostia aia?”
PS: iată un link interesant
“Spirituality” is what cretins have in place of imagination.
Nulitatea Teologiei
Nulitatea Teologiei
de Richard Dawkins
Un editorial prefăcut din ziarul britanic “The Independent” cerea de curând o reconciliere între ştiinţă şi “teologie”. Remarca faptul că “Oamenii vor să ştie cât de mult posibil despre originile lor”.
Eu chiar sper că asta vor, dar ce anume îi face să creadă că teologia are ceva folositor să spuna despre acest subiect?
Ştiinţa e responsabilă pentru următoarele informaţii despre originile noastre. Ştim aproximativ când a început universul şi de ce e compus în mare parte din hidrogen. Ştim de ce se formează stele şi ce se petrece în interiorul lor pentru a transforma hidrogenul in celelalte elemente, dând aşadar naştere chimiei, într-o lume a fizicii. Cunoaştem principiile fundamentale despre cum o lume a chimiei poate deveni biologie prin apariţia moleculelor replicabile. Ştim cum principiul replicaţiei a dat naştere prin selecţie Darwiniană întregii vieţi, inclusiv oamenilor.
Ştiinţa şi numai ştiinta e cea care ne-a dat informaţiile acestea si ni le-a dat cu detalii fascinante şi credibile. Pentru fiecare din aceste întrebări teologia a avut o opinie ce a fost dovedită falsă cu desăvârşire. Ştiinţa a eradicat pojarul, ne poate imuniza împotriva majorităţii viruşilor mortali, poate ucide majoritatea bacteriilor letale. Teologia n-a făcut altceva decât să vorbească de boli ca povara păcatelor. Ştiinţa poate prezice când o cometă anume va reapărea sau când va avea loc următoarea ecplipsă. Ştiinţa a dus oamenii pe lună şi a trimis rachete de cercetare dincolo de Saturn şi Jupiter. Ştiinţa ne poate spune vârsta unei fosile oarecare şi că Giulgiul din Torino e un fals medieval. Ştiinţa cunoaşte precis informaţia din ADN-ului unor viruşi şi va cunoaşte în timpul vieţii cititorilor acelaşi lucru despre genomul uman.*
Ce a spus vreodată teologia ce a folosit vreodata cuiva, în cel mai mărunt mod? Când a demonstrat teologia un adevăr care nu era evident? I-am ascultat pe teologi, i-am citit, i-am combătut. N-am auzit pe niciunul să zică ceva folositor, ceva care să nu fi fost un adevăr evident, sau care să nu fi fost pur şi simplu fals.
Dacă toate descoperirile cercetătorilor ar dispărea mâine, nu am mai avea doctori ci vraci, n-ar exista mijloace de transport mai rapide decât caii, n-ar mai fi calculatoare, cărţi tipărite sau agricultură mai presus de fermele ţărăneşti de subzistenţă.
Dacă toate reuşitele teologilor ar dispărea mâine, ar observa cineva cea mai mică diferenţă? Chiar şi rezultatele negative ale cercetătorilor: bombele şi navele de vânat balene funcţionează. Concluziile teologilor nu ne ajută la nimic, nu înfluenţează nimic, nu înseamnă nimic. De ce crede cineva că “teologia” e măcar o disciplină?
– END –
* Acest lucru deja s-a petrecut.
De ce ar crede teologii că au ceva semnificativ să ne spună despre bine şi rău, despre timp şi eternitate sau despre cine “conduce” universul, având în vedere faptul ca premisa lor ontologică fundamentală e lipsită de conţinut?
Teologii ăştia (preoţi, predicatori, rabini, imami, lama, toţi bine) sunt cei care nu numai că explică cosmologia si teleologia din propria lor închipuire, dar care continuă să ne spună, uneori pe cel mai autoritar ton cum trebuie să ne comportăm, ce trebuie sau nu trebuie să facem şi pe cine suntem obligaţi să-l ascultăm.
Rafinând întrebarea ea devine: CINE NAIBA SE CRED AMEŢIŢII ĂŞTIA?
Biblia – Noul Testament
Biblia – Noul Testament
Acum 2000 de ani un om vindeca bolnavii, exorciza demoni, învia morţii şi mergea prin pereţi. Sună cunoscut?
Nu, nu-i Isus ci Apollonius din Tyana.
Documentare ca Rivals of Jesus, cărţi ca The Bible Against Itself şi altele arată că filmul Life of Brian e mult mai corect dpdv. istoric decât The Passion of the Christ.
Acum 2000 de ani, cam ca şi acum, societatea era plină de tot felul de profeţi cărora credincioşii le-au atribuit puteri supranaturale. Dacă în ziua de azi când avem acces liber la informare şi comunicare mulţi sunt încă crezuţi când pretind ca vindecă cancere sau că mută obiecte cu mintea, imaginaţi-va cum era acum câteva mii de ani când toţi erau analfabeţi!
Voi prezenta aici un documentar care conţine principalele probleme ce pot fi adresate:
Link direct: http://video.google.com/videoplay?docid=-1404951310952003619
Istoricii datează cele 4 evanghelii ca fiind scrise cândva după anul 60, 70. Trec deci minim 30 de ani (maxim aproape 100) între moartea personajului Isus şi prima scriere a acelor poveşti.
Cât se poate păstra în decenii întregi de transmitere orală când unii oameni nu se pot pune nici măcar în prezent de acord dacă la 9/11 au fost avioane sau dacă Elvis a murit cu adevărat?
Cel mai vechi manuscris pe care îl avem datează din secolul 2. Alte evanghelii au cele mai târzii surse chiar mai recent. Ce s-a întâmplat cu respectivele texte între timp, asta nu vom putea niciodata şti cu exactitate însă cercetătorii au identificat precis părţi ce au fost adăugate poveştii mai târziu, sau contradicţii clare în detalii mărunte. Asta se acceptă pentru o legendă inventată, transmisă şi scrisă de oameni. Nu se acceptă însă pe un text ce se presupune a fi divin şi necesar “mântuirii sufletelor” (whatever that means).
http://www.angelfire.com/nt/theology/theology/05text.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Textual_criticism#The_New_Testament
Autorii (Marcu, Ioan, Luca, Matei) cu siguranţă că nu sunt apostolii cu aceleaşi nume din evanghelii. Pentru mulţi asta vine ca o surpriză, însă Biblia nu e o relatare la persoana I.
Luca de fapt e un doctor, prieten al lui Saul din Tars (cel ce s-a auto-intitulat Pavel).
Pavel însuşi nu l-a cunoscut niciodata pe Isus; la începuturile acestui cult el chiar îi persecuta pe eretici până când într-o bună zi, pe drumul spre Damasc, a avut o revelaţie că poate n-ar fi o idee aşa rea să se implice in noua religie, astfel asigurându-şi nemurirea în istorie.
El a devenit astfel un mare gangster al creştinismului timpuriu, trimiţând oameni în lume (cam ca Martorii lui Iehova de azi) şi organizându-i prin scrisori.
Autenticitatea unora din scrisori e disputată de Istorici; de fapt mai mult ca sigur că unele din epistolele din Biblia de astăzi sunt falsuri:
( http://en.wikipedia.org/wiki/Authorship_of_the_Pauline_epistles ).
La o primă lectură a Bibliei se observă o diferenţă enormă între textele lui Pavel şi mesajul mântuitorului original, Cristos. Cel mai important e că Cristos se adresa evreilor, pe când Pavel vroia o biserică multinaţională.
Faptul că Pavel a activat în perioada dinainte ca evangheliile să fie trecute în scris (înainte de anul 60, 70) cam explică de ce nu s-au păstrat prea multe opinii dizidente.
Revenind la textul biblic, cum rămâne cu morala?
Iubeşte-ţi aproapele!
Întoarce obrazul!
Păi dacă e s-o iei aşa, eu îţi recomand nişte autori care nu au tot bagajul ăla supranatural inutil şi nu-s interpretabili ca să faci culte de spălat creiere şi manevre politice.
La Fontaine, Petre Ispirescu, Jules Vernes, Shakespeare, Ion Creangă sunt doar câţiva.
Cu ce-s mai prejos Scufiţa Roşie, Cei 3 Purceluşi, Băiatul care a strigat “Lupul!”, Greierele şi Furnica de Predica de pe Munte?
Lumea nu înţelege că multe din acele lecţii de morală nu-s unice creştinismului; buna înţelegere cu ceilalţi e o chestie ce vine automat cu orice societate civilizată şi nu e nevoie de tot pachetul ideologic ca să le îndeplineşti.
Ce aduce Isus pe lângă acele reguli? Aduce o imagine a lumii în care toţi trăim într-o Koree de Nord universală.
Pe vremea lui Moise puteai scăpa de chinurile provocate de Aleşii Domnului prin moarte. La Isus nu mai există aşa ceva; suferi cât suferi în timpul vieţii, însă distracţia adevărată începe abia după ce mori.
Alternativa mântuiţilor nu-i cu mult mai roz; o eternitate aducând ode de laudă si mărire Domnului, similare cultului personalităţii al lui Kim Il-sung.
Ideea aceasta despre Isus ca un om înţelept sau un model de moralitate e falsă. Pentru fiecare idee pozitivă, apare cu ceva negativ să restabilească balanţa. Chiar el spune ca n-a venit să aducă pace în lume, ci sabia.
Pilda din Luca 19 spune:
24. Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul, şi daţi-l celui ce are zece poli.”
25. „Doamne”, i-au zis ei, „el are zece poli.”
26. Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
27. Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiaţi-i înaintea mea.”
28. După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.
Niciodată nu denunţă crimele din Vechiul Testament ca fiind împotriva legilor sale de iubire a aproapelui, ba chiar laudă mila lui David (unul din cei mai prolifici ucigaşi din VT).
O listă de citate ce susţin cruzimea şi violenţa în Noul Testament se găseşte aici:
http://www.skepticsannotatedbible.com/cruelty/nt.html
Nu ezitaţi să vă luaţi Bibliile şi să verificaţi.
(Matei 5)
29. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.
30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.
De problema minunilor nici nu mă ating; nu putem avea încredere în relatări extraordinare la persoana I (declaraţiile celor care spun că au fost răpiţi de extratereştri sunt un indiciu), cu atât mai mult în anecdote la persoana a III-a reproduse din poveşti la zeci de ani după ce evenimentul s-a presupus a fi avut loc, transcrise şi retranscrise câteva sute de ani, apoi traduse şi retraduse aproape 2000 de ani.
Carl Sagan spunea: “Afirmaţiile extraordinare cer dovezi extraordinare”.
Hitchens adaugă: “Ceea ce se afirmă fără dovezi poate fi ignorat fără dovezi”.
Mă voi lega de două aspecte importante totuşi:
(1) Naşterea dintr-o fecioară şi îl citez din nou pe Hitchens: “Ce-i mai probabil, ca întreaga ordine naturală să fi fost suspendată sau că o fătucă evree să fi minţit?”
(2) Înnălţarea la cer. Această relatare corespunde unei cosmologii primitive ce avea o viziune a pământului plat, în centrul universului şi cu raiul chiar deasupra norilor.
Dacă indivizii care au inventat povestea ştiau că deasupra norilor sunt condiţii aprige pentru viaţă cu temperaturi mici şi atmosferă rarefiată, iar că mai sus, în orbita Pământului e vidul spaţiului extraterestru bombardat cu raze cosmice ce se întinde la nesfârşit, atunci nu şi-ar fi dorit ca mântuitorul lor să fie acolo.
Şi totuşi, corpul a dispărut zic ei.
Dacă relatarea aia e luată literal de teologi atunci n-au cum s-o întoarcă ca la Ploieşti pe următoarea.
Biblia – Vechiul Testament
Biblia – Vechiul Testament
Biblia e cea mai overrated carte din istorie (cu Koranul şi Harry Potter venind tare din urmă).
Voi începe întâi cu puţin comentariu pe text; ştiam întotdeauna că nu am exersat asta la Literatură pe degeaba.
Creştinii adoră să citeze selectiv unele pasaje din Noul Testament despre iubirea aproapelui sau filosofii din Ecleziast despre presupusa deşertăciune a vieţii în întărirea imaginii fantastice ce şi-au format-o despre Biblie ca o carte cu învăţături morale unice.
Care-i problema atunci?
E ceva rău în sfaturile bune din Biblie?
Nu, problema e că pe lângă citatele pozitive există mult mai multe în special in Vechiul Testament, care NU susţin ideea tatălui iubitor ce şi-ar da Unicul Fiu ca noi să învăţăm să ne iubim aproapele ba dimpotrivă, prezintă un tiran nemilos.
În cuvintele lui Richard Dawkins:
The God of the Old Testament is arguably the most unpleasant character in all fiction: jealous and proud of it; a petty, unjust, unforgiving control-freak; a vindictive, bloodthirsty ethnic cleanser; a misogynistic, homophobic, racist, infanticidal, genocidal, filicidal, pestilential, megalomaniacal, sadomasochistic, capriciously malevolent bully.”
Iată câteva exemple (ajunge să parcurgi rapid părţile îngroşate):
(Naum 1)
2 Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui, şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui.(Psalm 137)
9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!(2Imparati 2)
23 De acolo s-a suit la Betel. Şi pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate, şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: “Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!”
24 El s-a întors să-i privească, şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure, şi au sfâşiat patruzeci şi doi din aceşti copii.(I Samuel 18)
25. Saul a zis: „Aşa să vorbiţi lui David: ,Împăratul nu cere nici o zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale Filistenilor, ca să-şi răzbune pe vrăjmaşii lui.” Saul avea de gând să facă pe David să cadă în mâinile Filistenilor.
26. Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse, pentru ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea hotărâtă,
27. David s-a sculat, a plecat cu oamenii lui, şi a ucis două sute de oameni dintre Filisteni; le-a adus prepuţurile, şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci Saul i-a dat de nevastă pe fiica sa Mical.(Deuternom 17)
12. Omul care, din mândrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului, Dumnezeului tău, sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoţi astfel răul din mijlocul lui Israel,(Exod 21)
15. Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.(Levitic 20)
9. Dacă un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele lui să cadă asupra lui.
10. Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepsiţi cu moartea.
11. Dacă un om se culcă cu nevasta tatălui său, şi descoperă astfel goliciunea tatălui său, omul acela şi femeia aceea să fie pedepsiţi cu moartea; sângele lor să cadă asupra lor.
12. Dacă un om se culcă cu nora sa, amândoi să fie pedepsiţi cu moartea; au făcut o amestecătură de sânge: sângele lor să cadă asupra lor.
13. Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor.
14. Dacă un om ia de nevastă pe fată şi pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el şi pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru.
15. Dacă un om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea; şi vita s-o omorâţi.
16. Dacă o femeie se apropie de o vită, ca să curvească cu ea, să ucizi şi pe femeie şi pe vită; să fie omorâte: sângele lor să cadă asupra lor.
17. Dacă un om ia pe sora sa, fata tatălui său sau fata mamei lui, dacă îi vede goliciunea ei şi ea îi vede pe a lui, este o mişelie; să fie nimiciţi sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea surorii lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
18. Dacă un om se culcă cu o femeie care este la sorocul femeilor, şi-i descoperă goliciunea, dacă-i descoperă scurgerea, şi ea îşi descoperă scurgerea sângelui ei, amândoi să fie nimiciţi din mijlocul poporului lor.(Deuternom 25)
11. Când doi oameni se vor certa unul cu altul, şi nevasta unuia se va apropia să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l loveşte, dacă întinde mâna şi apucă pe acesta din urmă de părţile ruşinoase,
12. să-i tai mâna: să n-ai nici o milă de ea.(Maleahi 2)
3. Iată, vă voi nimici sămânţa, şi vă voi arunca balega în faţă, balega vitelor pe care le jertfiţi, şi veţi fi luaţi împreună cu ele.(Samuel 6)
4. Filistenii au zis: „Ce jertfă pentru vină să-I aducem?” Ei au răspuns: „Cinci umflături de aur şi cinci şoareci de aur, după numărul domnitorilor Filistenilor, căci aceeaşi urgie a fost peste voi toţi şi peste domnitorii voştri.
5. Faceţi nişte chipuri după umflăturile voastre şi nişte chipuri după şoarecii voştri care pustiesc ţara, şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel: poate că va înceta să-Şi apese mâna peste voi, peste dumnezeii voştri, şi peste ţara voastră.(Judecatori 21)
10. Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, dându-le porunca aceasta: „Duceţi-vă, şi treceţi prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile şi copiii.
11. Iată ce să faceţi: să nimiciţi cu desăvârşire orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat”.
12. Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus în tabără la Silo, care este în ţara Canaanului”.
Sânge şi moarte mereu şi mereu şi nici măcar nu m-am chinuit să le caut pe cele mai dure.
Nu prea seamănă cu zeul iubitor ce e vândut in biserici, nu?
Pentru mai multe detalii hai sa facem ceva interactiv. Voi vă luaţi bibliile şi eu vă mai dau liste uriaşe cu referinţe. OK?
Colecţie de atrocităţi din Biblie.
http://www.infidels.org/library/modern/donald_morgan/atrocity.html
Sacrificii umane
http://www.evilbible.com/Ritual_Human_Sacrifice.htm
Viol (da, conform Bibliei, Yehova/Tatăl sau cum vrei să-i spui permite violul, îl încurajează sau chiar îl porunceşte)
http://www.evilbible.com/Rape.htm
Crimă (Yehova porunceşte crime sau reproşează poporului său că a mai cruţat copii sau femei)
http://www.evilbible.com/Murder.htm
Sclavie
http://www.evilbible.com/Slavery.htm
Alte citate ivel
http://www.evilbible.com/Evil%20Bible%20Quotes.htm
Nedreptate
http://skepticsannotatedbible.com/inj/long.html
Cruzime şi violenţă
http://skepticsannotatedbible.com/cruelty/long.html
Intoleranţă
http://skepticsannotatedbible.com/int/long.html
Valori familiale
http://skepticsannotatedbible.com/fv/long.html
Femei
http://skepticsannotatedbible.com/women/long.html
Sex
http://skepticsannotatedbible.com/sex/long.htm
Homosexualitate
http://skepticsannotatedbible.com/gay/long.htm
BibleGod, citate selectate pe teme, în română
http://biblegod.org/ro
Si mai multe atrocităţi
http://www.goatstar.org/atrocities-committed-or-commanded-by-god/
Atrocităţi duse la bun sfârşit de oamenii Domnului
http://www.goatstar.org/atrocities-and-other-deviant-behavior-by-gods-special-people/
Ce spune Biblia despre [..]
http://skepticsannotatedbible.com/says_about/index.htm
Credinciosul va spune acum că toate poruncile acelea se adresau în mod particular evreilor vremii, sau ceva similar.
Corect, vremurile se schimbă însă zeul se presupune a fi etern! Nu?
Cum de înainte de secta Iudaismului numită Creştinism moartea, cruzimea, violenţa şi gelozia erau la ordinea zilei în personalitatea tiranului ca apoi cuvintele de ordine să devină ca prin minune: Iubire, Speranţă, Iertare, etc?
Cum de înainte de Isus, era ceva obişnuit ca din porunca lui Yehova copii indezirabili să fie zdrobiţi de pietre, ca apoi să ni se spună că iubeşte copiii, să lasăm copiii să vină la el şi vai de cel ce va face rău unui copil? O fi uitat actele de vitejie a lu’ tacsu.
Dacă asta nu-i o scamatorie pur omenească atunci nu ştiu ce e!
Dar.. Vechiul Testament are cele 10 porunci, nu? Alea sunt încă în picioare… nu?
Nu chiar.
Cele 10 porunci cunoscute de oameni nu sunt numerotate ca atare în Biblie ci sunt extrase din Exod 20. Cu toţii am auzit povestea lui Moise care, dezamăgit de poporul ce se închina la un viţel din plastic a spart primul set de table şi apoi s-a întors cu garanţia pentru altele, nu?
Ceea ce nu ştiu mulţi e că Exod 34 are conţinutul primelor table şi.. nu prea seamănă.
Iată câteva mostre de înţelepciune din primele porunci:
18. „Să ţii sărbătoarea azimilor: timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, în luna spicelor, să mănânci azimi, cum ţi-am poruncit, căci în luna spicelor ai ieşit din Egipt.
19. Orice întâi născut este al Meu, chiar orice întâi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi.
20. Să răscumperi cu un miel pe întâiul născut al măgăriţei; iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe orice întâi născut al fiilor tăi; şi să nu te înfăţişezi cu mâinile goale înaintea Mea.
22. Să ţii sărbătoarea săptămânilor, a celor dintâi roade din secerişul grâului, şi sărbătoarea strângerii roadelor la sfârşitul anului.
23. De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
24. Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta, şi-ţi voi întinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va pofti ţara, în timpul când te vei sui de trei ori pe an, ca să te înfăţişezi înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
25. Să n-aduci cu pâine dospită sângele dobitocului jertfit în cinstea Mea; şi carnea din jertfa praznicului Paştelor să nu fie ţinută în timpul nopţii până dimineaţa.
26. Să aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, pârga celor dintâi roade ale pământului. Iedul să nu-l fierbi în laptele mamei lui.”
Porunci simple, mărunte şi primitive pentru oameni simpli, mărunţi şi primitivi care se imaginau poporul ales al Universului.
Deci şi cele 10 porunci sunt doar un mit. Principiile cele mai importante de acolo ce reglementează interacţiunile din societate sunt de fapt un rezultat al Evoluţiei decât o Revelaţie divină.
Să explic:
Omul a evoluat ca un animal social, deci era de nedorit să furi, să ucizi, sau să îl minţi pe un om din tribul tău. Totuşi, după cum ne arată şi Vechiul Testament – cei de altă religie sau care încalcă regulile decad din categoria de om şi devin prada poporului ales de zeul însetat de sânge.
Nu fă ca popa, fă ce zice popa
Nu fă ca popa, fă ce zice popa
Ăăă… De ce?
De ce ai face necondiţionat ce zice un ins dubios ce crede că ştie mai bine ca tine cum să-ţi trăieşti viaţa şi citează varianta evreiască a “Legendelor Olimpului” în justificarea sa?
De ce ai continua să faci ce zice acel om, după ce chiar el încalcă (deci arată că nu dă doi bani pe) cele mai elementare “porunci” pe care altfel le propovăduieşte binevoitor credulilor?
Chiar nu ţi se pare ciudat respectul pe care se încăpăţânează sa-l afişeaze toată lumea în faţa acelor personaje, care nu-s altceva decât vechii vraci ce ne puneau să dansăm şi să sacrificăm animale pentru noroc şi bunăstare?
Chiar nu ţi se pare ciudată solemnitatea cu care pleacă capul şi-şi face cruce orice om, de la muncitor la intelectual, de la jurnalist la artist când apare unul din aceia cu barbă şi cruce, şi i se adresează supus “Părinte…”?
Cum anume şi-au câştigat onoarea asta? Ei sunt cel mai prolific grup de comercianţi de iluzii şi atât.
Eu am tot atâta autoritate cât Papa, dar nu am atâţia oameni care să creadă asta
Din paradoxurile creştinismului
Din paradoxurile creştinismului
- Enormităţile biblice şi dogmatice (1 + 1 + 1 = 1) nu sunt un semn al falsităţii lor, ci un semn că omul e prea limitat să le înţeleagă.
- Dacă nu eşti de acord cu Biblia şi eşti împotriva religiei nu înseamnă că poate ai dreptate, ci că Satana te ispiteste.
- Realitatea e o iluzie; iluzia lumii spirituale e adevărata realitate.
- Trăirea deplină a vieţii “trupeşti” înseamnă moartea “sufletului”, iar moartea “trupească” aduce Viaţa fără de sfârşit.
- Bogăţia materială e sărăcie, iar sărăcia e bogăţie “în ceruri”.
- A ucide/sacrifica oameni în numele Domnului e o virtute; a avea ciudă pe aproapele tau e o crimă.
- Vindecările rare sunt minuni dumnezeieşti şi o dovadă a existenţei Zeului; bolile rare sunt consecinţa păcatelor, nicidecum o infirmare a Zeului.
Puterea auto-sugestiei
Puterea auto-sugestiei
Crezi că faptul că îl “simţi” pe Dumnezeu când te rogi e o dovadă a existenţei acelui Dumnezeu?
Ce ironic.
Acceptând un dumnezeu prin acest argument eşti de acord imediat că oamenii care s-au rugat la ceilalţi 3000 (sau mai mult?) de zei documentaţi în istoria umanităţii şi au simţit acelaşi lucru pe care îl simţi şi tu, greşesc.
De unde până unde?
De ce toată lumea se înşeala şi doar tu ai dreptate? Think about it.
Poţi spune că e o conspiraţie: religia ta e adevărată, iar toţi ceilalţi sunt înşelaţi de Necuratul.
Serios?
Acelaşi lucru se poate spune în apărarea oricărei religii, deci scuza asta nu ne ajută în confirmarea veridicităţii ei. Scuza ne indică însă altceva: faptul că mai toate religiile se justifică aşa e un argument în favoarea teoriei că sentimentul religios e auto-sugestie.
Poţi încerca să argumentezi altceva: o religie care le cuprinde pe toate.
Mai exact: dacă toţi oamenii simt ceva atunci când se roagă, asta e o dovadă că chiar există o divinitate ce poate fi contactată prin spiritualitate. Mai mult, religiile sunt modul divinităţii de a-şi face cunoscut mesajul.
Problema cu această teorie e inconsistenţa mesajelor religiilor*: ori zeul e schizofrenic şi are personalitate multiplă, ori toţii zeii ăia chiar există în realitate.
Aplicăm briciul lui Occam care ne obligă să nu multiplicăm ipotezele inutil:
- De ce să spunem că există un zeu dar e schizofrenic? De ce să nu acceptăm că oamenii sunt schizofrenici pur şi simplu se înşeală dar se încurajează prin puterea auto-sugestiei?
- Dacă toţi zeii există, atunci cum se explică faptul că oamenii simt prezenţa lor şi când se roagă la zei clar inventaţi? (Scientologie, Mormonism, sau pot inventa eu o religie: cunoscând istoria n-o să fie greu să găsesc oameni dispuşi să se roage la Marele Pinguin).
Concluzia e clară. Postularea unui zeu care să explice de ce “simţi” ceva când te rogi nu te ajută să înţelegi fenomenul mai bine.
Logica ne spune că totul se petrece în mintea ta – o dovadă a puterii auto-sugestiei.
Ştiinţele minţii şi ale creierului (psihologia, neuropsihiatria, etc) confirmă această ipoteză.
* ex: zeul creştin laudă virtuţile virginităţii, dar zeul Quetzalcoatl vrea să jupuieşti virgine de vii, apoi să le imbraci pielea şi să dansezi
(http://www.ebonmusings.org/atheism/guestessays/religion101.html)
De ce anti-teism 2.0
De ce anti-teism
O’rly? Let’s see what it’s all about.
Pretenţii:
1) Moarte. Toţi murim şi gândul e extrem de neplăcut. Religia e considerată o soluţie la problema asta fiindcă le promite oamenilor viaţă după moarte şi fericire fără de sfârşit.
Totuşi, religia rezolvă o problemă pe care ea o creează: în multe culte, copiii sunt de mici bombardaţi cu noţiuni ca: iad, pedeapsă, vină, păcat care amplifică exponenţial groaza faţă de acel eveniment.
2) Boală. Preotul îl îndeamnă pe credinciosul bolnav să se roage la Dumnezeu ca să se vindece.
Pot demonstra că rugaciunea e inutilă în afara de efectul placebo – de regulă vindecările se produc datorită tratamentului, datorită sistemului imunitar, sau în cazuri rare de vindecări ale bolilor incurabile cum e cancerul are loc fenomenul cunoscut în lumea medicala sub numele de regresie spontana. Da, boala se vindecă de la sine, iar cei nefamiliarizati cu medicina şi/sau statistica o vor lua pe post de evidenţă anecdotică a existenţei divinităţii.
- Nu e o constatare cu care mă mândresc în mod special fiindcă nu-i o constatare fericita. Chiar mi-ar fi plăcut să existe o soluţie rapidă la problemele noastre, insa.. nu e. Problema apare când omul renunţă la tratamentul real in favoarea unui tratament pseudoştiinţific.
- Daca bolnavul nu se vindecă, unii preoţi vor avea grijă (sau poate imaginaţia bolnavului are rolul ăsta) să atribuie boala unor “păcate”. Da, preotul are tupeul să spună că pacientul e de vină şi că trebuie să respecte mai atent sfaturile lui. Grotesc.
3) Moralitate. Bisericile se consideră sursa moralităţii, sau cel puţin asta ar vrea să îi facă pe credincioşi să creadă: fără Dumnezeu, cum am sti să separăm binele de rău? De ce nu ne-am da unul altuia în cap?
- Se ignoră cu bună ştiinţă faptul că evoluţia ne-a dotat cu un sistem de a discerne ce e bine şi ce e rău pentru oamenii din jurul nostru, fiindcă am evoluat ca fiinţe sociale.
- Afirm că Religia nu e o sursă de moralitate ci o pervertire a simţului moralităţii noastre înnăscute.
- În cuvintele lui Weinberg: “cei care cred că există vreo legatură între etică şi religie înca sunt abia la începutul drumului.. şi după mii de ani tot acolo sunt”.
- Personal am cunoscut prea puţini oameni pe care religia i-a făcut mai buni: de regulă e vorba de dresarea indivizilor degradaţi (alcoolici, drogaţi, deprimate emo, etc). La dresare se pricepe foarte bine, însă mai avem nevoie de dresaj in epoca modernă?
- Cum poate religia – o colecţie de poveşti şi intuiţii ale ciobanilor deşertului de acum câteva mii de ani să înalţe un om educat din secolul 21? Chiar întreb.
- Sunt de acord cu fraza “religia se termină şi începe filosofia tot aşa cum astrologia se termină şi începe astronomia” şi cu Christopher Hitchens când observă că operele lui Shakespeare sunt o sursă de învăţături morale mult mai profunde decât Biblia.
4) Societate. Bisericile se consideră baza societăţii. Fără biserică, familia (denumită de ei “celula de bază a societăţii”) ar dispărea, civilizaţia s-ar destrăma, lumea ar cade în haos.
- Un scenariu uşor de imaginat de o minte care nu a cunoscut altceva, aceste ipoteze sunt uşor infirmate de statele moderne predominant nereligioase care au trecut cu succes peste această etapă. Japonia şi multe ţări europene sunt doar câteva exemple.
- Transformarea religiei într-o fosilă culturală nu a avut nici un efect negativ semnificativ, ba din contră: s-au putut pune bazele democraţiei moderne abia odată cu separarea bisericii de stat (S.U.A.) sau când religia a încetat să mai aibă un cuvânt de spus în politică (Europa).
5) Sacru. Bisericile au postulat dintotdeauna existenţa unei realităţi paralele, superioara acesteia pe care o putem atinge şi a unei divinităţi ce vegheaza asupra sorţii omenirii. Deloc surprinzător, fiecare biserică s-a declarat calea spre acea realitate paralela şi a înţelegerii cu această divinitate fie pentru că era posesoarea unei cărţi sfinte – cuvântul domnului (Tora, Talmud, Evangheliile, Coranul) fie pentru că era continuatoarea tradiţiei vii a zeului.
- Nimeni nu şi-a pus întrebarea dacă chestiile alea sunt reale? Toate cercetările ştiinţifice au eşuat în punerea în evidenţă a acestui tărâm ce era considerat mai real decât realitatea. Nu e un eşec din partea ştiinţei ci e un eşec din partea supranaturalului de a exista măcar. Singurul loc în care ne putem extinde e tărâmul imaginaţiei – cu condiţia să nu confundăm imainarul cu realul.
- Nimănui nu i s-a părut ciudat că acele cărţi sfinte sunt pline de contradicţii, minciuni şi aberaţii şi sunt evident opera unor minţi omeneşti? Pai probabil că li s-a părut, de aceea explicaţiile pe care le scot în justificarea atrocităţilor şi enormităţilor biblice sunt mai ciudate decât poveştile în sine (bebeluşi născuţi păcătoşi deci care merită să moară, etc).
- Pentru cei cărora nu li se par familiare acuzele astea şi cred că Biblia vorbeşte doar de “iubeşte-ti aproapele” şi “întoarce obrazul”, ţin să îi informez că Vechiul Testament conţine pentru fiecare poruncă morală zeci de pagini cu excepţii în care evreii erau îndemnaţi să îşi omoare, jefuiască sau să înrobească aproapele. Asta e clar, opera unei minţi omeneşti.
- Pentru cei care se scuză ca Isus a abolit vechea lege “ochi pentru ochi”, ţin să îi informez ca Isus ăsta nu e aşa un exemplu pozitiv. Daca în Vechiul Testament puteai scăpa de torturile lui Moise murind, Isus ne informează că suntem condamnaţi şi la suferinţă eternă şi după moarte.
Ce drăguţ din partea lui.
- Liberul arbitru? “Omule, eşti liber. Ai o singura alegere: închisoarea”
Pe langă auto-condamnarea pe care şi-o fac religiile tocmai prin lucrurile cu care se laudă, surprinzător se mai pot aduce şi critici!
Au legătură cu reprimarea sexualităţii, mentalitatea de grup (psihologia maselor), imperii financiare (spălare de bani), cultivarea inculturii, atitudine antiştiinţifică, promovarea gândirii magice şi a mediocrităţii, etc.
Nu dorim să deprimăm cititorul, deci nu vom insista pe acele subiecte. Enumerarea lor e suficientă.
Vrei să fii milionar?
Vrei să fii milionar?
Vrei să fii milionar?
Crezi în paranormal, magie sau ocultism?
Nimic mai simplu!
Fundaţia educaţională James Randi ofera un premiu de 1.000.000$ oricui reuşeşte să demonstreze existenţa fenomenelor paranormale sau oculte. JREF nu se implică în procedura de testare, doar se ocupă de formalităţi şi îşi dă acordul cu privire la condţiile în care urmează să fie realizat testul. Toate testele sunt gândite cu participarea si aprobarea participantului.
În majoritatea cazurilor, participantul trebuie să facă o demonstraţie preliminară care, în caz de succes, va fi urmată de testarea propriu-zisă.
Până în ziua de azi nimeni n-a trecut de etapa demonstraţiilor preliminarii.
Se acceptă radiestezişti, telepaţi, vindecători, astrologi, clarvăzători, oameni care vorbesc cu morţi (iar morţii le raspund înapoi) şi alţii asemenea.
Dacă vrei să câştigi un milion de dolari pentru tine sau pentru săraci (în caz ca pe tine nu te interesează banii) sau pur şi simplu vrei să demonstrezi scepticilor puterile tale, click mai jos.
Oamenii trebuie să creadă în ceva
Oamenii trebuie să creadă în ceva
Auzim mereu de la apărătorii dogmelor că oamenii au nevoie să creadă în ceva.
Perfect!
Să creada în ce vor cu condiţia să creadă în lucruri reale, sau mai nou a devenit o virtute să accepti ficţiunea drept realitate indiferent câte sacrificii intelectuale tre’ să faci, doar de dragul de a crede în ceva extrem fiindcă toată lumea face la fel?
Cum poti să crezi că religia ta e adevarată atunci când nu se deosebeste cu mult de toate celelalte pe care le consideri false?
Toţi zeii au fost nemuritori.
Cand vei înţelege de ce nu crezi în restul dumnezeilor vei înţelege de ce nu cred eu în al tau.
Toţi suntem atei cu privire la majoritatea zeilor în care au crezut vreodată oamenii. Unii dintre noi merg cu un zeu mai departe.
Judecătorii au decis: Dumnezeu e imaginar
Judecătorii au decis: Dumnezeu e imaginar
Această ştire a fost în general trecuta cu vederea sau tratată ca o gluma, însă ramificaţiile sunt profunde. Ca o premieră în sistemul judiciar Românesc, Dumnezeu a fost declarat inexistent pentru a scapa de mai multe capete de acuzare.
Decizia e definitivă şi irevocabilă.
Dosarul in care Dumnezeu a fost dat in judecata de un detinut din penitenciarul timisorean a fost clasat de procurorii de la Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara, deoarece nu a fost gasita adresa invinuitului.
Pavel Mircea, condamnat la 20 de ani de puscarie pentru omor, l-a chemat, in octombrie 2005, in instanta pe Dumnezeu deoarece, contrar „contractului” facut in timpul botezului, nu a fost aparat de rele.
„Solicit deschiderea actiunii penale impotriva numitului Dumnezeu, domiciliat in cer (…), pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 215 (inselaciune – n.r.), 221 (tainuire – n.r.), 246 (abuz in serviciu contra intereselor persoanelor – n.r.), 256 (primire de foloase necuvenite – n.r.) si 257 (trafic de influenta – n.r.). In fapt, prin botezarea mea la biserica s-a facut un contract cu paratul pentru a-l indeparta pe diavol de mine si a ma feri de necazuri. Pana acum, paratul nu si-a onorat contractul. Dimpotriva, a pretins si primit de la mine in cursul vietii diferite bunuri si rugaciuni, in schimbul iertarii pacatelor”, se arata in plangerea detinutului.
Dupa ce plangerea a fost inregistrata la Parchet, la mijlocul lui octombrie 2005, solutia pusa de anchetatori a fost aceea de neincepere a urmaririi penale, sub motivatia ca Dumnezeu nu este o persoana reala si nu are domiciliu.
Viaţa de Apoi
Viaţa de Apoi
Susţinătorii atei ai religiei (cei ce au credinţă în credinţă) îţi vor spune mereu că oamenii au nevoie de religie ca să îi consoleze atunci când le moare cineva drag.
Eu îi voi întreba: cum face asta, mai exact?
O ceremonie religioasă de îngropăciune are 2 scopuri
1) Se jeleşte cel decedat.
2) Se jeleşte soarta celor rămaşi încă in viaţă.
Oricine a văzut o înmormantare la români poate confirma că peste 90% din ceremonie nu are nici o legătura cu răposatul; se repetă cu insistenţă nişte incantaţii despre voia Domnului, locuri cu verdeaţă şi se citesc pilde din Biblie.
Orice, numai să nu îşi aducă aminte lumea prea mult de răposat ca de o persoana reala; el e acum un suflet în mâna Domnului; se încearcă chiar ştergerea cât mai rapidă a amintirii existenţei lui. Personal, mi se pare o insultă la adresa moştenirii lăsate în urmă.
Richard Dawkins povesteşte în cartea sa, “The God Delusion”, despre înmormântări seculare: prietenii şi rudele se adună şi cinstesc memoria celui trecut în nefiinţă amintindu-şi momente frumoase petrecute împreună în timpul vieţii.
De ce să ai nevoie de referinţe la legende fantastice străvechi despre zei, pedepse, profeţi şi mântuitori ca să cinsteşti memoria persoanei decedate?
Frica faţă de moarte e o caracteristică evoluată; organismele care nu se tem deloc pentru viaţa lor, mor, însă acest sentiment e influenţat extrem de mult de cultură.
Religia ne prezintă moartea atât ca cel mai mare dar (odihnă, compania Domnului) cât şi ca cel mai infricoşător eveniment (Judecata de Apoi), asta după ce viaţa a fost trăită atât ca o corvoadă (sub semnul păcatului) cât şi ca o binecuvântare (familie, biserică).
Acest joc de-a şoarecele si pisica crează în sufletul credinciosului o groază de dimensiuni cosmice faţă de evenimentul final.
Atât e de puternică e această obsesie încât şi dacă un om e liber de majoritatea dogmelor, cel mai greu se eliberează de cultul ameninţării morţii promovat în societatea religioasa în care trăieşte.
Desigur că nu e plăcut să te desparţi de cei dragi, dar care e alternativa?
Credinţa nu îl lasă pe om să trăiasca cum trebuie, dar nici nu îl lasă nici să moară cu demnitate.
Viaţa “trupească” e vazută ca o corvoadă, iar trecerea în nefiinţă ca o eliberare; astfel, majoritatea credincioşilor au o viaţă mediocră, normală.
Religia creştină îi răpeşte şansa omului de a avea experienţe deosebite şi realizări măreţe (totul e deşertăciune, nu asa spune Ecleziastul?) şi promovează în schimb banalitati pe post de idealuri.
Îi promite că va fi reunit cu cei dragi pentru eternitate (în schimbul loialităţii – participări la slujbe, etc) dar ce să facă omul cu o eternitate când nici n-a fost lăsat să-şi trăiască cu adevărat deceniile de aici?
Religia oferă soluţia la o problema pe care ea o creează!
Pentru asta noi ar trebui să stăm deoparte şi sa tăcem?
Să ne resemnăm că nu putem oferi ASTA oamenilor?
Slave mentality! Ha!
Există populaţii umane în prezent care nu cred în zei şi nici nu se tem de moarte, deci se poate.
Religia te obligă să trăieşti sub semnul fricii (nu doar de despărţirea faţă de cei dragi cât şi de o Judecată Finală din care te poţi alege cu o osândă veşnica) şi nu mai apuci să îţi trăieşti viaţa cum meriţi.
Cu cât mai mult preţuieşti viaţa aceasta atunci când ştii ca doar pe asta o ai?
Nu o corvoadă datorită alegerii nefericite a unui Adam, ci o şansă unica pe care n-au avut-o miliardele de alte combinaţii genetice posibile ce se puteau naşte în locul tau.
Conştiinţa ta probabil că va dispărea, dar ce pierzi tu? Ce pierzi când dormi? Ce simţi când dormi?
Amprenta ta asupra civilizaţiei umane va persista însă mereu. The Butterfly Effect.
Contează întradevăr ceea ce laşi în urmă şi cum influenţezi viaţa celor pe care i-ai întâlnit. Make an impact.
Memento mori. Carpe diem.
Dumnezeul care n-a fost
Dumnezeul care n-a fost
The God who wasn’t there – subtitrari in română. A must-see
Thx Daze 4 the upload.
-
Arhivă
- iunie 2009 (69)
- mai 2009 (83)
- aprilie 2009 (4)
- iunie 2008 (1)
- aprilie 2008 (107)
- martie 2008 (13)
-
Categorii
-
RSS
Intrări RSS
Comentarii RSS
