Adevaratul Scoţian

Adevaratul Scoţian

Adevăratul Creştin, frate cu Adevaratul Scotian e un animal deosebit de rar.
Nimeni nu ştie unde poate fi găsit, însă se zvoneşte că locuieşte în tufişurile din Noua Zeelandă şi a fost odată fotografiat de Steve Irwin.

A fost menţionat chiar şi pe blogul acesta de câteva ori, de ex:

Pai voi credeti ca obositii aia ce va raspund voua sunt crestini? Parere de rau dar nu stiti cum arata un crestin adevarat.
Cu tot respectul.

Cred ca am ajuns cu totii la acel nivel de cunoastere, incat sa nu mai dam crezare povestilor din biblie.

De la diverşi indivizi care cred că noi nu înţelegem Creştinismul Adevărat aflăm detalii interesante despre acest Adevărat Creştin.
El:
- crede că Biblia e o carte de ficţiune, bazată pe pilde morale
- nu acceptă literar poveştile fantastice de acolo
- nu aparţine bisericilor creştine recunoscute
- crede într-un dumnezeu bun şi iubitor

După această definiţie nu există aproape niciun creştin pe Pământ şi nici n-au prea fost vreodată.

Rămâne la latitudinea noastră să concluzionăm că cele 2 miliarde de oameni care invocă numele lui Iisus Cristos, împreună cu P.I.M.P.-ul lor, Benedict XVI (ce afirma în urmă cu câteva zile că învierea lui Jesus e un fapt istoric) de fapt NU sunt creştini.
La vreme te pomeneşti că-s musulmani sau umanişti seculari…

Indiferent ce aspect al celor ce invocă numele mântuitorului J.C. critici, mereu vor apărea cei care cunosc mai bine Adevăratul Creştinism.
- Cam mult tupeu din partea lor, nu vi se pare?
- Ei, cu grupul lor minoritar (comparativ cu miliardele de creştini ne-Adevăraţi) se dau purtătorii
de cuvânt ai lui J.C. şi ne fac pe noi ignoranţi că nu îi recunoaştem.

O fi vreo sectă de 2-3 care cred că au descopert Adevărata interpretare a Bibliei?
Eu cunosc personal şi credincioşi ok, cu multe virtuţi “biblice”, însă asta nu nulifică viciile “biblice” ale celorlalţi care îi depăşesc numeric.

Creştinismul trebuie să rămână în trecutul umanităţii

Creştinismul trebuie să rămână în trecutul umanităţii

Răspuns la comunicatul anti-evoluţionist/anti-ateist al Alianţei Familiilor din România intitulat “Teoria evolutiei trebuie sa ramana in afara scolilor” (pentru detalii vezi link):

XXX este o organizatie civică, care reprezintă peste 6.000.000 de evrei. În marea lor majoritate, acestia sunt victime ale Holocaustului care cunosc experienta regimului totalitar nazist, regim care,trebuie să stiti, era întemeiat ideologic pe creştinism/anti-ateism. Astfel, găsim că este nu numai ironic, dar si respingător faptul că Alianţa Familiilor din România (“AFR”) si afiliatii săi să recomande să le predăm copiilor nostri chiar acea ideologie care a provocat moartea a milioane de oameni, ducând la distrugerea unor ţări întregi.
Desigur, întelegem de ce organizatia dvs. ar promova o ideologie care pentru noi s-a dovedit distrugătoare si este respinsă. Cei care vă urmează nu au cunoscut mâna nazismului si de aceea se pot angaja asa usor în sofisme intelectuale. Sofistii din Europa de Est, în special din România, s-au bucurat întotdeauna de libertatea academică creată în mare măsură, în mod ironic, prin drepturile omului născute în Europa în urma secularismului Iluminist.

Referitor la:

“We were convinced that the people needs and requires this faith. We have therefore undertaken the fight against the atheistic movement, and that not merely with a few theoretical declarations: we have stamped it out.” -Adolf Hitler, in a speech in Berlin on 24 Oct. 1933 [This statement clearly refutes modern Christians who claim Hitler as favoring atheism ]

“My feelings as a Christian points me to my Lord and Savior as a fighter. It points me to the man who once in loneliness, surrounded by a few followers, recognized these Jews for what they were and summoned men to fight against them and who, God’s truth! was greatest not as a sufferer but as a fighter. In boundless love as a Christian and as a man I read through the passage which tells us how the Lord at last rose in His might and seized the scourge to drive out of the Temple the brood of vipers and adders. How terrific was His fight for the world against the Jewish poison. To-day, after two thousand years, with deepest emotion I recognize more profoundly than ever before the fact that it was for this that He had to shed His blood upon the Cross. As a Christian I have no duty to allow my self to be cheated, but I have the duty to be a fighter for truth and justice… And if there is anything which could demonstrate that we are acting rightly it is the distress that daily grows . For as a Christian I have also a duty to my own people.” –Adolf Hitler, in a speech on 12 April 1922 (Norman H. Baynes, ed. The Speeches of Adolf Hitler, April 1922-August 1939, Vol. 1 of 2, pp. 19-20, Oxford University Press, 1942)

“Hence today I believe that I am acting in accordance with the will of the Almighty Creator: by defending myself against the Jew, I am fighting for the work of the Lord.” –Adolf Hitler (Mein Kampf)

“The anti-Semitism of the new movement [Christian Social movement] was based on religious ideas instead of racial knowledge.” –Adolf Hitler Mein Kampf (This quote is very interesting for it disperses the idea that Hitler raged war due to being an Aryan supremacist. He states quite clearly that he has a problem with Jews for their belief not race. That is why many German Jews died in WW2 regardless of their Aryan nationality.)

“Only in the steady and constant application of force lies the very first prerequisite for success. This persistence, however, can always and only arise from a definite spiritual conviction. Any violence which does not spring from a firm, spiritual base, will be wavering and uncertain.” –Adolf Hitler Mein Kampf (Here Hitler is admitting that his war against the Jews were so successful because of his strong Christian Spirituality.)

Referinţe:
http://nobeliefs.com/Hitler1.htm
http://sceptiq.blogspot.com/2008/03/sieg-heil.html
http://www.evilbible.com/hitler_was_christian.htm

În plus, se mai poate face încă o chestie similară înlocuind “ateismul / darwinismul / evoluţionismul” din textul original cu politica anti-avort.
După cum ştim, nenumărate femei au murit în şoc hemoragic datorită practicării avorturilor “la negru”, în contextul atitudinii PRO VITA a regimului Ceauşist. Desigur, înţelegem de ce organizaţia lor ar promova o ideologie care pentru respectivele femei s-a dovedit distrugătoare şi este respinsă. Cei care îi urmează nu au cunoscut experienţa avortului cu umeraşul ruginit şi de aceea se pot angaja aşa uşor în sofisme intelectuale.

Un amplu studiu realizat recent în România a arătat că în anii comunismului au fost ucişi de către regimul totalitar PRO VITA între 700.000 si 900.000 de oameni nevinovaţi. În contrast, nu avem cunostintă despre numărul românilor ucişi, în istoria recentă, în numele contracepţiei.

Inconştienţa mass-mediei din România

Inconştienţa mass-mediei din România

Eu ştiu că principiul parveniţilor este să oferi ceea ce se cere (sau să răspunzi ofertei celui mai bănos şi mai influent, vezi criticile mass-mediei din Teocratizarea României şi The Christian Republic of Romania), însă există o etică a jurnalismului care este total ignorată la noi!

Mare mi-a fost surprinderea să văd că TVR a prezentat o emisiune cu tema “Minuni geocentrice. Geocentrism crestin.” (opera AlterMedia).
Chiar nu mă aşteptam!

Se susţine că modelul sistemului solar cu soarele în centru provine din cultul păgân al soarelui şi că orice “bun creştin” trebuie să înceteze a împăca ştiinţa – acea nebunie omenească a occidentului decăzut – cu înţelepciunea eternă a cuvântului domnului.
Da.
Asta se prezintă la Televiziunea Română.
Pentru asta plătim noi taxa Radio-TV!

Dovada.

Conversaţii cu un creştin

Conversaţii cu un creştin

Despre rolul creştinismului în cultura europeană:

>> sa accepte valoarea culturala enorma a crestinismului
>> pentru formarea omului european

Ceea ce imi place mie la Europa de astazi a aparut in momentul in care elitele s-au debarasat de limitarile religioase si si-au vazut de treaba lor.

Se face mult zgomot pe tema mostenirii culturale, insa nu am auzit vreun crestin sa se simta catusi de putin afectat de faptul ca traditia pe care o invoca e responsabila de sute de mii (sau milioane?) de morti inutile in razboaie sfinte, in inchizitii, in ignoranta.

>> Una dintre radacinile fundamentale ale culturii umaniste
>> europene este tocmai iudeo-crestinismul pe care il
>> batjocoriti de atata vreme pe acest blog. A-ti bate joc
>> cu atata ura de ceva atat de constitutiv mentalului
>> nostru colectiv este un gest aproape sinucigas.

Eu consider ca o fapta buna facuta din motive gresite (intamplatoare chiar) NU merita recunoastere.

Sincer ma indoiesc ca scopul bisericii a fost o Europă seculara bazata pe promovarea gandirii critice si a stiintei indiferent de rezultatele obtinute.
Europa moderna e un accident, o variabila neprevazuta in politica religiei or in acest caz pentru ce sa-i fiu recunoscator?

Daca vi se pare ca crestinismul merita recunoastere pentru Europa Seculara, atunci de ce nu imbratisati in totalitate valorile ei, inclusiv lipsa religiozitatii?

>> Crezi ca am mai fi putut vorbi astazi de Platon si de
>> Aristotel daca nu s-ar fi copiat secole de-a randul
>> operele lor de scribii de prin manastiri?

Din nou se ignora atatea carti care astazi nu le mai putem cunoaste fiindca crestinii le-au considerat “murdare” si le-au ars.
Pentru alea pastrate ii lauzi, dar pentru alea pierdute cine isi asuma raspunderea?

Si poate era o idee buna ca cultura antica sa nu se fi pierdut.. Mi se pare impresionanta povestea Hypatiei din Alexandria – ultimul mohican al ratiunii, ucisa de catre o gloata de credinciosi intr-o biserica. Pe peştele care era patriarh pe vremea ‘ceea l-au şi canonizat (Chiril al Alexandriei), dar asta nu ne mai miră: credincioşii au făcut un obicei din a preaslăvi criminali cu crucea în frunte (execuţiile mişcării legionare, Ştefan cel Mare, Constantin, etc).
http://www.youtube.com/watch?v=OLlVnKOb4Mk
http://en.wikipedia.org/wiki/Hypatia_of_Alexandria#Death

A lauda biserica pentru succesul ideilor impotriva carora ea s-a opus atata vreme e ridicol.

Corect e sa spunem ca ratiunea a invins “in ciuda” si nu “datorita” bisericii.
Rolul bisericii e pur istoric, intamplator si deloc intentionat.

Pe scurt: e ca şi cum s-ar cere canonizarea lui Ceauşescu din partea lui Daniel pentru succesul înregistrat de BOR după 1989, sau ca şi cum un violator ar dori ca copilul rezultat în urma actului violent să-i spună “tati”.

Oricum, nu Cristosul lor afirma că împărăţia lui “nu e din lumea aceasta” ?
Pentru ce vor ei atunci recunoaştere în structurile politice ale lumii acesteia?
Credincioşii nu prea le au cu consistenţa, dar asta nu ne mai miră.

Moralitate Reloaded

Moralitate Reloaded

“Religia ne învaţă să fim buni => avem nevoie de religie.”

(1) Care religie? De ce nu Islamul? (o religie e la fel de bună ca oricare alta, nu?).
Haide să începem să executăm oameni pentru “crima” homosexualităţii, a adulterului, etc.
PS: cine chiar crede că asta e o idee bună, nu are valori, are probleme.

(2) Presupunând că e vorba de creştinism: unde se găseşte această morală creştină?
Sigur nu în Biblie. Dacă atotputernicul trebuie să trimită o ursoaică să omoare 42 de copii care i-au insultat trimisul, atunci îţi dai seama că ceva nu-i tocmai în regulă cu cartea aia ca sursă absolută de moralitate indiferent de câte ori întoarce Cristos obrazul.
(Da, chiar există o asemenea poveste în Biblie. Fabulaţii similare sunt mult mai comune decât ar crede “creştinii de duminica”).

(3) Chiar funcţionează religia ca sursă a moralităţii? Istoria ne arată că “Iubeşte aproapele” nu prea a avut efect asupra credincioşilor. Dau ca exemplu războaie sfinte, arderi pe rug, epurări etnice şi religioase cu crucea în frunte.
Suedia cu 80% atei e mult mai civilizată decât România cu ai ei 90% credincioşi declaraţi.
La noi creştinismul e promovat ca valoare naţională, însă nu e vorba de moralitate, ci de spălare pe creier.
Degeaba se numeşte imnul “Deşteaptă-te, Române” dacă apoi românul e îndemnat să se supună orbeşte popimii. Idealul promovat de popime e “proşti dar mulţi”.
Ţăranul simplu, obedient, foarte bisericos/superstiţios dar fără preocupări intelectuale se regăseşte des în literatură.

(4) Presupunând că religia chiar ar ajuta să ne comportăm mai bine (nu ajută), să-mi explice un credincios cum nu e o palmă peste umanitatea noastră să trebuiască să credem lucruri evident false despre lumea în care trăim (cam toată dogma creştină e o colecţie de poveşti ireale), să ne sufocăm raţiunea (nu poţi afirma că eşti un om raţional 6 zile pe săptămână ca a 7-a zi să te duci într-o clădire şi să mănânci pâine&vin crezând că mănânci trupul şi sângele unei zeităţi de acum 2000 de ani) ca să ne purtăm “mai bine”?
Degeaba eşti blând dar încuiat.

Christopher Hitchens afirma că literatura unuia ca Shakespeare e o sursă mult mai profundă de lecţii morale decât cărţile “sfinte”.
Iată şi 2 citate legate de subiect:
“Cei care cred că există vreo legatură între etică şi religie înca sunt abia la începutul drumului.. şi după mii de ani tot acolo sunt”
“Religia se termină şi începe filosofia tot aşa cum astrologia se termină şi începe astronomia”

Jesus – the good, the bad, the ugly

Jesus – the good, the bad, the ugly

The good: Dacă scurmi suficient şi ignori de 10 ori mai mult din “cuvântul Domnului” o să găseşti şi valori seculare pozitive, cum ar fi:
- toleranţa
- pacifismul
- respingerea ritualurilor seci şi a autorităţilor religioase, promovate de religia organizată
- reducerea religiei la nişte principii de comportament civilizat
Dacă le aplici doar pe astea în viaţă şi ignori ipocrizia, bigotismul, făţărnicia şi alte trăsături specifice credincioşilor, atunci ai putea fi un cetăţean model.

It’s not really that impressive though, because:

[..] people with no religious affiliation were also much less likely to be prejudiced than individuals showing modest levels of commitment to their faith, those who attend services monthly or less.

The bad: Din punctul precedent ai putea crede că Jesus was a pretty decent guy, însă iluzia asta se spulberă când realizezi că Iisus este cel care a adus osânda veşnică în discursul religios.
Înainte de creştinism, păcătoşii şi necredincioşii sufereau mânia lui Yehova doar în timpul vieţii, pe când acum pedeapsa este eternă, iar judecata definitivă. Tough shit.

Ce zeu mărunt e ăla care cere venerare necondiţionată din partea furnicilor, oferind ca unică alegere închisoarea şi tortura eternă?
Certainly not one I’d worship and most likely one who is made-up.

The ugly:
(1) Majoritatea credincioşilor habar nu au şi nu sunt interesaţi de religie.
Eu, ca ateu şi anti-teist convins ştiu mai multe despre religia lor decât ştiu ei (de-asta o şi resping, doh).
Pentru ei creştinismul e ceva dat – nu un sistem de valori ci un set de credinţe, ritualuri şi obiceiuri ce trebuie practicate fiindcă “aşa face toată lumea”, o etichetă, o uniformă.
Sistemul ăsta cu etichete şi uniforme e ceva perfect natural, moştenit din epoca omului primitiv şi arată care-i “de-al lor” şi “care-i de-al nostru”, adică arată la care poţi să îi dai în cap acum şi la care nu.
Sure, it’s natural, but don’t try to call it a virtue.

(2) Nu e o virtute să fii credincios.
A “crede” pur şi simplu e un act pasiv; credinţa nu cere implicare, doar docilitate şi ascultare.
Majoritatea credincioşilor nu au avut niciun cuvânt de spus (sunt aşa cum sunt fiindcă au fost crescuţi şi educaţi într-o anumită parte a lumii).

Chiar dacă au rafturile îndoite de cărţi de rugăciuni, iar creierul îndoit de pasaje biblice, tot n-o să se schimbe realitatea şi anume că aceşti oameni n-au avut de ales.
În aceeaşi categorie intră şi “credinţa” îmbrăţişată în momente de criză (moartea celor dragi, boli sau diverse probleme psihice şi emoţionale).

Nu departe de cei de mai sus se află cei convertiţi sub influenţa unui vorbitor priceput (predicator, guru, whatever).
Think about it like this:
În acelaşi mod în care un speaker motivaţional îl poate face pe om să creadă că nimic nu îi este imposibil de realizat, tot aşa un predicator îl poate convinge pe om de realitatea mesajului său, oricât de absurd ar suna. *
Unde-i aportul personal?
Oratoria e arta sculptării în psihicul uman, iar singurul merit al pietrei e uşurinţa cu care se modelează voinţei artistului.
Probabil perseverenţa în credinţă merită ceva credit, dar asta nu înseamnă că credinţa aia e adevărată.

Singurul caz în care te poţi numi credincios, zic eu, e cazul în care ai luat o decizie conştientă, preferabil împotriva dorinţei familiei (că doar aşa spune Iisus in Luca 14:26, nu?), dar asta tot nu înseamnă că a fost o decizie bună sau deşteaptă.
Titz.

(3) Teologia nu = filosofie.
Teologia nu necesită o înţelegere profundă a lumii în care trăim, ci e mai mult o artă literară.
Basically, you make shit up and make your “god” into anything you want it to be.
E uimitor cum Biblia poate justifica atât atrocităţi cât şi sacrificii, and yet people still take it as truth. This, my friends, makes the holy books works of art from a certain point of view.
Din nou, asta nu înseamnă că sunt adevărate sau că e înţelept să urmezi ce scrie acolo; quite the opposite.

(4) Credincioşii nu se compară cu fondatorii.
Credeţi că credincioşii (în special fanaticii) sunt puţin loviţi în aripă? Atunci imaginează-ţi cum erau fondatorii, sau toţi aceia numiţi “sfinţi”!
In mod normal credinţa în lucruri imaginare, negarea realităţii şi auzitul vocilor îţi rezervă doar un pat la sanatoriu, însă în religie ăsta e un criteriu pentru venerare şi respect! Doar asta ar trebui să dea de bănuit unui necunoscător că ceva îi fucked up. Dacă credinţa în lucruri imaginare, auzitul vocilor, negarea realităţii şi certitudinea cunoaşterii unei realităţi alternative nu se califica ca boală mentală, atunci ce se mai poate califica ca boală mentală, şi de ce?** Mă refer la acea certitudine pe care o are şi un om hipnotizat sau sub efectul drogurilor, fiindcă în fond şi la urma urmei, credinciosul e sub influenţa celui mai puternic drog: religia.

Unii vor sări imediat cu precizarea că şi ateismul raţional ar fi de fapt o religie şi că nu-i cu nimic mai bun decât celelalte religii.
Well, ateismul devine o religie doar dacă abrogăm gramatica, iar cuvintele îşi pierd sensul, caz în care nu mai are rost să purtăm vreo discuţie.
Dacă ateismul e o religie, atunci întreb eu: care-i zeul pe care îl venerăm necondiţionat şi mai important, care e zeul care ne va pedepsi dacă n-o facem?
Ştiinţa? N-o venerăm, doar o respectăm şi n-o respectăm necondiţionat, ci o respectăm pentru toate cunoştiinţele dobândite prin ea.
Nu ne pedepseşte dacă ne îndoim, ba scepticismul e chiar una din poruncile Sale!
Amen.

* În cazul religiilor, cu cât mai absurd, cu atât mai bine! Dacă omul nu pricepe, e dovadă a limitării sale omenesti şi a măreţiei zeului, nu? Încurcate sunt căile Domnului, zice popa, şi vai câte “mistere” are Dumnezeu ăsta…

** For example, a 1994 Koenig paper notes that “Several studies have reported an association between psychiatric disorder and religious affiliation, with the rates of disorder highest among non-mainline Protestant religious groups”. Another Koenig study ignored in his review showed that the likelihood of major depression among highly religious Pentecostals was three times greater than among persons who said they had no religious preference. Other investigators have also shown that the religious are frequently among the lowest in mental health.

Biblia – Noul Testament

Biblia – Noul Testament

Acum 2000 de ani un om vindeca bolnavii, exorciza demoni, învia morţii şi mergea prin pereţi. Sună cunoscut?
Nu, nu-i Isus ci Apollonius din Tyana.

Documentare ca Rivals of Jesus, cărţi ca The Bible Against Itself şi altele arată că filmul Life of Brian e mult mai corect dpdv. istoric decât The Passion of the Christ.
Acum 2000 de ani, cam ca şi acum, societatea era plină de tot felul de profeţi cărora credincioşii le-au atribuit puteri supranaturale. Dacă în ziua de azi când avem acces liber la informare şi comunicare mulţi sunt încă crezuţi când pretind ca vindecă cancere sau că mută obiecte cu mintea, imaginaţi-va cum era acum câteva mii de ani când toţi erau analfabeţi!

Voi prezenta aici un documentar care conţine principalele probleme ce pot fi adresate:

Link direct: http://video.google.com/videoplay?docid=-1404951310952003619

Istoricii datează cele 4 evanghelii ca fiind scrise cândva după anul 60, 70. Trec deci minim 30 de ani (maxim aproape 100) între moartea personajului Isus şi prima scriere a acelor poveşti.
Cât se poate păstra în decenii întregi de transmitere orală când unii oameni nu se pot pune nici măcar în prezent de acord dacă la 9/11 au fost avioane sau dacă Elvis a murit cu adevărat?

Cel mai vechi manuscris pe care îl avem datează din secolul 2. Alte evanghelii au cele mai târzii surse chiar mai recent. Ce s-a întâmplat cu respectivele texte între timp, asta nu vom putea niciodata şti cu exactitate însă cercetătorii au identificat precis părţi ce au fost adăugate poveştii mai târziu, sau contradicţii clare în detalii mărunte. Asta se acceptă pentru o legendă inventată, transmisă şi scrisă de oameni. Nu se acceptă însă pe un text ce se presupune a fi divin şi necesar “mântuirii sufletelor” (whatever that means).
http://www.angelfire.com/nt/theology/theology/05text.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Textual_criticism#The_New_Testament

Autorii (Marcu, Ioan, Luca, Matei) cu siguranţă că nu sunt apostolii cu aceleaşi nume din evanghelii. Pentru mulţi asta vine ca o surpriză, însă Biblia nu e o relatare la persoana I.
Luca de fapt e un doctor, prieten al lui Saul din Tars (cel ce s-a auto-intitulat Pavel).
Pavel însuşi nu l-a cunoscut niciodata pe Isus; la începuturile acestui cult el chiar îi persecuta pe eretici până când într-o bună zi, pe drumul spre Damasc, a avut o revelaţie că poate n-ar fi o idee aşa rea să se implice in noua religie, astfel asigurându-şi nemurirea în istorie.
El a devenit astfel un mare gangster al creştinismului timpuriu, trimiţând oameni în lume (cam ca Martorii lui Iehova de azi) şi organizându-i prin scrisori.
Autenticitatea unora din scrisori e disputată de Istorici; de fapt mai mult ca sigur că unele din epistolele din Biblia de astăzi sunt falsuri:
( http://en.wikipedia.org/wiki/Authorship_of_the_Pauline_epistles ).

La o primă lectură a Bibliei se observă o diferenţă enormă între textele lui Pavel şi mesajul mântuitorului original, Cristos. Cel mai important e că Cristos se adresa evreilor, pe când Pavel vroia o biserică multinaţională.
Faptul că Pavel a activat în perioada dinainte ca evangheliile să fie trecute în scris (înainte de anul 60, 70) cam explică de ce nu s-au păstrat prea multe opinii dizidente.

Revenind la textul biblic, cum rămâne cu morala?
Iubeşte-ţi aproapele!
Întoarce obrazul!

Păi dacă e s-o iei aşa, eu îţi recomand nişte autori care nu au tot bagajul ăla supranatural inutil şi nu-s interpretabili ca să faci culte de spălat creiere şi manevre politice.
La Fontaine, Petre Ispirescu, Jules Vernes, Shakespeare, Ion Creangă sunt doar câţiva.
Cu ce-s mai prejos Scufiţa Roşie, Cei 3 Purceluşi, Băiatul care a strigat “Lupul!”, Greierele şi Furnica de Predica de pe Munte?

Lumea nu înţelege că multe din acele lecţii de morală nu-s unice creştinismului; buna înţelegere cu ceilalţi e o chestie ce vine automat cu orice societate civilizată şi nu e nevoie de tot pachetul ideologic ca să le îndeplineşti.
Ce aduce Isus pe lângă acele reguli? Aduce o imagine a lumii în care toţi trăim într-o Koree de Nord universală.

Pe vremea lui Moise puteai scăpa de chinurile provocate de Aleşii Domnului prin moarte. La Isus nu mai există aşa ceva; suferi cât suferi în timpul vieţii, însă distracţia adevărată începe abia după ce mori.
Alternativa mântuiţilor nu-i cu mult mai roz; o eternitate aducând ode de laudă si mărire Domnului, similare cultului personalităţii al lui Kim Il-sung.

Ideea aceasta despre Isus ca un om înţelept sau un model de moralitate e falsă. Pentru fiecare idee pozitivă, apare cu ceva negativ să restabilească balanţa. Chiar el spune ca n-a venit să aducă pace în lume, ci sabia.
Pilda din Luca 19 spune:

24. Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul, şi daţi-l celui ce are zece poli.”
25. „Doamne”, i-au zis ei, „el are zece poli.”
26. Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
27. Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiaţi-i înaintea mea.”
28. După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.

Niciodată nu denunţă crimele din Vechiul Testament ca fiind împotriva legilor sale de iubire a aproapelui, ba chiar laudă mila lui David (unul din cei mai prolifici ucigaşi din VT).

O listă de citate ce susţin cruzimea şi violenţa în Noul Testament se găseşte aici:
http://www.skepticsannotatedbible.com/cruelty/nt.html
Nu ezitaţi să vă luaţi Bibliile şi să verificaţi.

(Matei 5)
29. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.
30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.

De problema minunilor nici nu mă ating; nu putem avea încredere în relatări extraordinare la persoana I (declaraţiile celor care spun că au fost răpiţi de extratereştri sunt un indiciu), cu atât mai mult în anecdote la persoana a III-a reproduse din poveşti la zeci de ani după ce evenimentul s-a presupus a fi avut loc, transcrise şi retranscrise câteva sute de ani, apoi traduse şi retraduse aproape 2000 de ani.
Carl Sagan spunea: “Afirmaţiile extraordinare cer dovezi extraordinare”.
Hitchens adaugă: “Ceea ce se afirmă fără dovezi poate fi ignorat fără dovezi”.
Mă voi lega de două aspecte importante totuşi:

(1) Naşterea dintr-o fecioară şi îl citez din nou pe Hitchens: “Ce-i mai probabil, ca întreaga ordine naturală să fi fost suspendată sau că o fătucă evree să fi minţit?”
(2) Înnălţarea la cer. Această relatare corespunde unei cosmologii primitive ce avea o viziune a pământului plat, în centrul universului şi cu raiul chiar deasupra norilor.
Dacă indivizii care au inventat povestea ştiau că deasupra norilor sunt condiţii aprige pentru viaţă cu temperaturi mici şi atmosferă rarefiată, iar că mai sus, în orbita Pământului e vidul spaţiului extraterestru bombardat cu raze cosmice ce se întinde la nesfârşit, atunci nu şi-ar fi dorit ca mântuitorul lor să fie acolo.
Şi totuşi, corpul a dispărut zic ei.
Dacă relatarea aia e luată literal de teologi atunci n-au cum s-o întoarcă ca la Ploieşti pe următoarea.

Biblia – Vechiul Testament

Biblia – Vechiul Testament

Biblia e cea mai overrated carte din istorie (cu Koranul şi Harry Potter venind tare din urmă).
Voi începe întâi cu puţin comentariu pe text; ştiam întotdeauna că nu am exersat asta la Literatură pe degeaba.

Creştinii adoră să citeze selectiv unele pasaje din Noul Testament despre iubirea aproapelui sau filosofii din Ecleziast despre presupusa deşertăciune a vieţii în întărirea imaginii fantastice ce şi-au format-o despre Biblie ca o carte cu învăţături morale unice.
Care-i problema atunci?
E ceva rău în sfaturile bune din Biblie?
Nu, problema e că pe lângă citatele pozitive există mult mai multe în special in Vechiul Testament, care NU susţin ideea tatălui iubitor ce şi-ar da Unicul Fiu ca noi să învăţăm să ne iubim aproapele ba dimpotrivă, prezintă un tiran nemilos.
În cuvintele lui Richard Dawkins:

The God of the Old Testament is arguably the most unpleasant character in all fiction: jealous and proud of it; a petty, unjust, unforgiving control-freak; a vindictive, bloodthirsty ethnic cleanser; a misogynistic, homophobic, racist, infanticidal, genocidal, filicidal, pestilential, megalomaniacal, sadomasochistic, capriciously malevolent bully.”

Iată câteva exemple (ajunge să parcurgi rapid părţile îngroşate):

(Naum 1)
2 Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui, şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui.

(Psalm 137)
9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!

(2Imparati 2)
23 De acolo s-a suit la Betel. Şi pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate, şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: “Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!”
24 El s-a întors să-i privească, şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure, şi au sfâşiat patruzeci şi doi din aceşti copii.

(I Samuel 18)
25. Saul a zis: „Aşa să vorbiţi lui David: ,Împăratul nu cere nici o zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale Filistenilor, ca să-şi răzbune pe vrăjmaşii lui.” Saul avea de gând să facă pe David să cadă în mâinile Filistenilor.
26. Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse, pentru ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea hotărâtă,
27. David s-a sculat, a plecat cu oamenii lui, şi a ucis două sute de oameni dintre Filisteni; le-a adus prepuţurile, şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci Saul i-a dat de nevastă pe fiica sa Mical.

(Deuternom 17)
12. Omul care, din mândrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului, Dumnezeului tău, sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoţi astfel răul din mijlocul lui Israel,

(Exod 21)
15. Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.

(Levitic 20)
9. Dacă un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele lui să cadă asupra lui.
10. Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepsiţi cu moartea.
11. Dacă un om se culcă cu nevasta tatălui său, şi descoperă astfel goliciunea tatălui său, omul acela şi femeia aceea să fie pedepsiţi cu moartea; sângele lor să cadă asupra lor.
12. Dacă un om se culcă cu nora sa, amândoi să fie pedepsiţi cu moartea; au făcut o amestecătură de sânge: sângele lor să cadă asupra lor.
13. Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor.
14. Dacă un om ia de nevastă pe fată şi pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el şi pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru.
15. Dacă un om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea; şi vita s-o omorâţi.
16. Dacă o femeie se apropie de o vită, ca să curvească cu ea, să ucizi şi pe femeie şi pe vită; să fie omorâte: sângele lor să cadă asupra lor.
17. Dacă un om ia pe sora sa, fata tatălui său sau fata mamei lui, dacă îi vede goliciunea ei şi ea îi vede pe a lui, este o mişelie; să fie nimiciţi sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea surorii lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
18. Dacă un om se culcă cu o femeie care este la sorocul femeilor, şi-i descoperă goliciunea, dacă-i descoperă scurgerea, şi ea îşi descoperă scurgerea sângelui ei, amândoi să fie nimiciţi din mijlocul poporului lor.

(Deuternom 25)
11. Când doi oameni se vor certa unul cu altul, şi nevasta unuia se va apropia să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l loveşte, dacă întinde mâna şi apucă pe acesta din urmă de părţile ruşinoase,
12. să-i tai mâna: să n-ai nici o milă de ea.

(Maleahi 2)
3. Iată, vă voi nimici sămânţa, şi vă voi arunca balega în faţă, balega vitelor pe care le jertfiţi, şi veţi fi luaţi împreună cu ele.

(Samuel 6)
4. Filistenii au zis: „Ce jertfă pentru vină să-I aducem?” Ei au răspuns: „Cinci umflături de aur şi cinci şoareci de aur, după numărul domnitorilor Filistenilor, căci aceeaşi urgie a fost peste voi toţi şi peste domnitorii voştri.
5. Faceţi nişte chipuri după umflăturile voastre şi nişte chipuri după şoarecii voştri care pustiesc ţara, şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel: poate că va înceta să-Şi apese mâna peste voi, peste dumnezeii voştri, şi peste ţara voastră.

(Judecatori 21)
10. Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, dându-le porunca aceasta: „Duceţi-vă, şi treceţi prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile şi copiii.
11. Iată ce să faceţi: să nimiciţi cu desăvârşire orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat”.
12. Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus în tabără la Silo, care este în ţara Canaanului”.

Sânge şi moarte mereu şi mereu şi nici măcar nu m-am chinuit să le caut pe cele mai dure.
Nu prea seamănă cu zeul iubitor ce e vândut in biserici, nu?
Pentru mai multe detalii hai sa facem ceva interactiv. Voi vă luaţi bibliile şi eu vă mai dau liste uriaşe cu referinţe. OK?

Colecţie de atrocităţi din Biblie.
http://www.infidels.org/library/modern/donald_morgan/atrocity.html
Sacrificii umane
http://www.evilbible.com/Ritual_Human_Sacrifice.htm
Viol (da, conform Bibliei, Yehova/Tatăl sau cum vrei să-i spui permite violul, îl încurajează sau chiar îl porunceşte)
http://www.evilbible.com/Rape.htm
Crimă (Yehova porunceşte crime sau reproşează poporului său că a mai cruţat copii sau femei)
http://www.evilbible.com/Murder.htm
Sclavie
http://www.evilbible.com/Slavery.htm
Alte citate ivel
http://www.evilbible.com/Evil%20Bible%20Quotes.htm
Nedreptate
http://skepticsannotatedbible.com/inj/long.html
Cruzime şi violenţă
http://skepticsannotatedbible.com/cruelty/long.html
Intoleranţă
http://skepticsannotatedbible.com/int/long.html
Valori familiale
http://skepticsannotatedbible.com/fv/long.html
Femei
http://skepticsannotatedbible.com/women/long.html
Sex
http://skepticsannotatedbible.com/sex/long.htm
Homosexualitate
http://skepticsannotatedbible.com/gay/long.htm
BibleGod, citate selectate pe teme, în română
http://biblegod.org/ro
Si mai multe atrocităţi
http://www.goatstar.org/atrocities-committed-or-commanded-by-god/
Atrocităţi duse la bun sfârşit de oamenii Domnului
http://www.goatstar.org/atrocities-and-other-deviant-behavior-by-gods-special-people/
Ce spune Biblia despre [..]
http://skepticsannotatedbible.com/says_about/index.htm

Credinciosul va spune acum că toate poruncile acelea se adresau în mod particular evreilor vremii, sau ceva similar.
Corect, vremurile se schimbă însă zeul se presupune a fi etern! Nu?
Cum de înainte de secta Iudaismului numită Creştinism moartea, cruzimea, violenţa şi gelozia erau la ordinea zilei în personalitatea tiranului ca apoi cuvintele de ordine să devină ca prin minune: Iubire, Speranţă, Iertare, etc?
Cum de înainte de Isus, era ceva obişnuit ca din porunca lui Yehova copii indezirabili să fie zdrobiţi de pietre, ca apoi să ni se spună că iubeşte copiii, să lasăm copiii să vină la el şi vai de cel ce va face rău unui copil? O fi uitat actele de vitejie a lu’ tacsu.
Dacă asta nu-i o scamatorie pur omenească atunci nu ştiu ce e!

Dar.. Vechiul Testament are cele 10 porunci, nu? Alea sunt încă în picioare… nu?
Nu chiar.
Cele 10 porunci cunoscute de oameni nu sunt numerotate ca atare în Biblie ci sunt extrase din Exod 20. Cu toţii am auzit povestea lui Moise care, dezamăgit de poporul ce se închina la un viţel din plastic a spart primul set de table şi apoi s-a întors cu garanţia pentru altele, nu?
Ceea ce nu ştiu mulţi e că Exod 34 are conţinutul primelor table şi.. nu prea seamănă.
Iată câteva mostre de înţelepciune din primele porunci:

18. „Să ţii sărbătoarea azimilor: timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, în luna spicelor, să mănânci azimi, cum ţi-am poruncit, căci în luna spicelor ai ieşit din Egipt.
19. Orice întâi născut este al Meu, chiar orice întâi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi.
20. Să răscumperi cu un miel pe întâiul născut al măgăriţei; iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe orice întâi născut al fiilor tăi; şi să nu te înfăţişezi cu mâinile goale înaintea Mea.
22. Să ţii sărbătoarea săptămânilor, a celor dintâi roade din secerişul grâului, şi sărbătoarea strângerii roadelor la sfârşitul anului.
23. De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
24. Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta, şi-ţi voi întinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va pofti ţara, în timpul când te vei sui de trei ori pe an, ca să te înfăţişezi înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
25. Să n-aduci cu pâine dospită sângele dobitocului jertfit în cinstea Mea; şi carnea din jertfa praznicului Paştelor să nu fie ţinută în timpul nopţii până dimineaţa.
26. Să aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, pârga celor dintâi roade ale pământului. Iedul să nu-l fierbi în laptele mamei lui.”

Porunci simple, mărunte şi primitive pentru oameni simpli, mărunţi şi primitivi care se imaginau poporul ales al Universului.
Deci şi cele 10 porunci sunt doar un mit. Principiile cele mai importante de acolo ce reglementează interacţiunile din societate sunt de fapt un rezultat al Evoluţiei decât o Revelaţie divină.
Să explic:
Omul a evoluat ca un animal social, deci era de nedorit să furi, să ucizi, sau să îl minţi pe un om din tribul tău. Totuşi, după cum ne arată şi Vechiul Testament – cei de altă religie sau care încalcă regulile decad din categoria de om şi devin prada poporului ales de zeul însetat de sânge.

Dumnezeul care n-a fost

Dumnezeul care n-a fost

The God who wasn’t there – subtitrari in română. A must-see

Thx Daze 4 the upload.