Evolution FAQ
Postul se bazează mult pe linkuri care vor clarifica aspectele discutate acolo unde sunt folosite.
Acest post e o sinteză a tuturor posturilor importante despre Evoluţie de până acum (perfecţionarea lui Lămuriri despre evoluţie) + câteva idei importante în plus cu care voi începe chiar acum:
(1) Unde se produce “ruptura” dintre două specii?
- Problema aici e una de definiţii. Cei care neagă că evoluţia duce la schimbarea speciei folosesc o definiţie fantastică a termenului, în care animalele sunt îngrădite de o vrajă magică pe care n-o pot trece.
- Nu scrie niciunde în ADN că acel cod va produce un câine sau un om. ADN-ul e doar o reţetă (te poţi gândi la una de prăjituri) în care ingredientele sunt alimentele, iar rezultatele sunt organismele.
- Modificări în reţetă duc la modificări în organism, însă nu există niciun punct de graniţă care să spună “aici se termină şoarecii şi încep câinii”, sau ceva de genu’.
- Nu există “rupturi” între specii. Evoluţia e un proces continuu (mai rapid sau mai lent). Putem vorbi de specii diferite în momentul în care distanţa genetică parcursă de 2 populaţii ce provin dintr-o altă populaţie (strămoşul comun) e atât de mare încât membrii celor două nu se mai pot reproduce cu succes între ei, în condiţii naturale.
- Termenul “specie” este definit de populaţiile de organisme pe care îl denumeşte, însă el nu poate impune nicio limitare naturii. Cuvântul acela e o idealizare a realităţii care e relevantă pentru om dar nu pentru natură.
- Vezi şi: Existenţialism.
(2) Cum funcţionează evoluţia?
- Specia e mult mai dinamică decât îşi pot creaţioniştii imagina. Evoluţia nu înseamnă că se trezesc într-o bună zi toate maimuţele şi zic “a trecut destul timp de maimuţăreli, e momentul să evoluăm în om”. Nicidecum!
- În evoluţia umană, de exemplu, indivizii cu creiere mai mari şi care au putut să-şi folosească degetele mai eficient au fost favorizaţi în înmulţire, iar copiii lor (mai mulţi sau mai abili decât ai celor prosti şi împiedicaţi) au avut sansa sa le foloseasca chiar mai bine decât au făcut-o ei şi tot aşa…
- În timp, populaţia cu minţi agere şi mâini abile a acumulat atâtea modificări genetice încât ADN-ul lor nu mai era deloc compatibil (sau doar parţial compatibil) cu verii lor care au evoluat separat.
- Evoluţia trebuie înţeleasă la nivel de populaţii. Nu există un individ unic care se naşte ca făcând parte din altă specie. Evoluţia nu spune că un cimpanzeu a dat naştere unui bebeluş uman… ba din contră! Mama cimpanzeu a dat naştere la ceva foarte asemănător cu ea, insă nu perfect asemănător 
- Ereditatea (“ce se naşte din pisică, şoareci mănâncă”) e un element important al evoluţiei. Doar aşa se ascumulează mutaţiile benefice în decursul generaţiilor: dacă sunt transmise mai departe cumva. Departe de a fi o problemă, ereditatea e un element de bază în evoluţionism!
(3) Ce anume dirijează evoluţia?
- Evoluţia nu descrie o scară a perfecţiunii pe care se chinuie să urce animalele. Evoluţia descrie un spaţiu N-dimensional de posibilităţi (unde dimensiunile sunt combinaţii genetice) prin care populaţiile se “deplasează”.
- Oamenii au evoluat dintr-o primată mai păroasă, însă acel strămoş putea să evolueze oricum. Nu există nimic în natură care să spună că omul trebuia să apară sau că strămoşul era nevoit să evolueze în ceea ce numim astăzi om.
- Evoluţia nu e o tendinţă a naturii de a crea fiinţa supremă. Evoluţia priveşte fiinţele vii ca soluţii aproximative (deci sub-optime) ale genelor la reproducerea într-un anumit mediu. Când mediul se schimbă, fostele soluţii bune devin soluţii mai-puţin-bune, iar acum favorizate sunt genele care produc indivizi mai potriviţi noului mediu.
Asta dirijează evoluţia.
(4) De ce există încă maimuţe? De ce n-au dispărut speciile vechi?
- Evoluţia nu spune că toţi indivizii dintr-o specie trebuie să evolueze. Evoluţia spune că atunci când au loc presiuni (schimbări) in mediu, vor fi favorizaţi acei indivizi dintr-o populaţie care se potrivesc mai bine noilor condiţii (în orice populaţie există o anumită variabilitate). Indivizii din alte populaţii înrudite pot bine-mersi să ocupe acelaşi areal în spaţiul posibilităţilor genetice atâta vreme cât mediul lor nu se schimbă (deci soluţia existentă la condiţiile de mediu e bună).
- Întrebarea “de ce mai există încă maimuţe” e un nonsens.
- Evoluţia nu avea de ce să oblige populaţiile de primate care sunt potrivite mediului lor să se schimbe.
- Evoluţia nu spune că maimuţele tind spre om.
- Evoluţia nu spune că omul e mai bun sau mai rău decât alte organisme. Oamenii sunt doar o altă zonă din spaţiul posibilităţilor genetice, o soluţie a genelor la mediul în care trăiesc populaţiile.
(5) Arhiva fosilieră e incompletă, mai mulţi oameni de ştiinţă au afirmat asta, ba chiar Steven Jay Gould a inventat teoria “Echilibrului Punctat” pentru a scăpa Evoluţia de golurile din arhivă.
- Presupusa deficienţă a arhivei fosiliere e unul din cele mai răspândite mituri creaţioniste. Ei privesc doar partea goală a paharului, nu partea plină, care se umple din ce în ce mai mult, şi, mai important, se umple într-un mod consistent.
- Un alt fapt neglijat de creaţionişti e că evoluţionismul ar fi valabil chiar şi fără dovezi fosile! Orice dovadă fosilă doar adaugă credibilităţii evoluţiei, nu scade!
- Procesul de fosilizare e unul extrem de rar şi improbabil, deci avem noroc că le avem şi pe astea!
- Creaţioniştii spun “ar trebui să fie N fosile”, unde N e un număr foarte mare, mai mare decât numărul fosilelor existente. Cine sunt ei ca să îi spună naturii câte fosile ar fi trebuit să lase în urmă?
- Creaţioniştii nici măcar nu le cunosc pe cele existente! Mulţi cred că există o singură fosilă, a păsării-reptilă Archaeopteryx.
- Despre Steven J. Gould, creaţioniştii vor face deseori apelul la autoritatea sa, însă se observă dublul standard: când cred că un citat scos din context din partea unui om de ştiinţă le susţine punctul de vedere, atunci ce zice omul de ştiinţă e literă de lege! Când îi contrazice, respectivul e rău intenţionat, dogmatic, încuiat şi nu ezită să-l compare cu dictatorii totalitari.
- Gould a descris prin teoria Echilibrului Punctat scenarii în care o mare parte dintr-o populaţie a dispărut în urma schimbărilor de mediu, lăsând ca locul ocupat de ei să fie acaparat de o populaţie de nişă din aceeaşi specie ce a supravieţuit schimbărilor. Aparent, arhiva fosilieră ar fi indicat că evoluţia s-a produs brusc (magic) când de fapt realitatea e banal de simplu de înţeles.
- Chiar oamenii au fost în această situaţie acum 70.000 de ani.
- Gould: “The history of life is a story of massive removal followed by differentiation within a few surviving stocks, not the tale of steadily increasing excellence, complexity and diversity.”
(6) Probabilitatea ca hazardul să producă viaţa aşa cum e ea astăzi e infimă.
- Din nou se practică acel dublu standard. Oamenii de ştiinţă sunt crezuţi pe cuvânt când le spun că probablitatea ca lumea să fie aşa cum este ea e extrem de mică, însă sunt ignoraţi atunci când explică de ce e aşa.
- Nu, Evoluţia nu se referă la apariţia vieţii, ci doar descrie ce a făcut viaţa din momentul în care a apărut (indiferent de modul cum a apărut).
- Nu, Evoluţia nu e ghidată doar de hazard. Mutaţiile sunt ghidate de hazard, însă ce se întâmplă de la mutaţii încolo e o presiune constantă asupra populaţiei din partea mediului - deci NU hazard.
- Da, probabilitatea ca viaţa să fi evoluat astfel e extrem de mică, însă nu spune nimeni că universul trebuia să evolueze FIX aşa. Orice stare ar fi avut universul în prezent, probabilitatea era la fel de mică (chiar dacă rezultatele nu erau la fel de spectaculoase, şi în loc de oameni erau doar nişte roci pe-aici).
- Vezi: Realitatea, numerele mari şi creaţioniştii şi Dumnezeul golurilor, care explică de ce “Dumnezeu” nu-i deloc un răspuns folositor şi onest la marile întrebări. E un non-răspuns.
(7) Mutaţiile aleatorii nu ar putea duce la viaţă inteligentă.
- Asta nu-i o dovadă, e doar o afirmaţie ce exprimă o opinie oarecare. E un “argument” din neconvingere personală. Doar pentru că oamenii nu pot să accepte anumite noţiuni nu înseamnă că e o problemă cu acele noţiuni, ba din contră, problema e a oamenilor.
- Pentru mai multe erori de argumentare, vezi secţiunea Fallacies
- Ce anume e aşa de special la inteligenţa umană? De unde provine ea? Inteligenţa e un rezultat al activităţii creierului, care nu-i altceva decât o reţea neuronală biologică. Pe măsură ce creşte complexitatea reţelei în organisme, observăm o creştere a inteligenţei, de la amfibieni, la reptile, la mamifere primitive la primate. Omul de ce ar fi exclus?
- Cei care contestă posibilitatea evoluţiei inteligenţei prin selecţia naturală, de regulă duc lipsă atât de cunoştinţe în evoluţie, genetică şi biologie evoluţionistă, cât şi de cunoştinţe în neuroştiinţe, anatomie şi psihologie.
- O altă variantă a argumentului din genetică spune că toate mutaţiile sunt dăunătoare. În realitate, mutaţiile pot fi şi benefice şi dăunătoare şi neutre (majoritatea).
( 
Legea a 2-a a termodinamicii contrazice evoluţia
- Fals, vezi Legea a 2-a a termodinamicii
(9) Evoluţia e un proces ce durează milioane de ani, deci el nu poate fi demonstrat ştiinţific.
- Fals, vezi Moving the goalposts
(10) Totalitarismul secolului 20 s-a bazat pe Darwinism
- Fals, vezi Evoluţie vs Eugenie şi linkurile de acolo
(11) Darwinismul e o teorie depăşită
- Non sequitur/straw-man, vezi Nu sunt Darwinist
(12) Evoluţia e o ideologie care îndeamnă oamenii să fie egoişti şi să îşi dea în cap unii altora.
- Evoluţia nu e o ideologie, e o descriere a realităţii.
- Dacă creaţioniştii au tendinţa să dea în cap altor oameni fără un dictator cosmic care să îi supravegheze sau fără promisiunea vieţii eterne, asta spune mai multe despre creaţionişti decât despre evoluţie. Problema e doar a creaţioniştilor.
- Evoluţia nu oferă un model de moralitate dar nici nu pretinde vreodată că ar oferi. Vestea bună e că moralitatea nu e dată de sistemele morale, ci mai degrabă sistemele morale sunt formulate în funcţie de moralitatea înnăscută a oamenilor (culmea, explicată de Evoluţie).
- Evoluţia nu pretinde a fi o filosofie de viaţă. Evoluţia pretinde a fi o descriere aproximativă a realităţii, iar dacă principiile morale pe care te bazezi îţi spun “să nu minţi” sau “să nu fii ipocrit” , ai face bine s-o accepţi, după cum spune chiar un sfânt creştin, Augustin.
(13) E nevoie să fii ateu ca să accepţi evoluţia?
- Nu. Există mulţi oameni de ştiinţă evoluţionişti care sunt şi credincioşi.
- Ken Miller e unul dintre ei, care a şi apărat Evoluţia în procesul din Dover.
- Theodosius Dobzhansky, antropologist ortodox din Rusia afirma: “nimic din Biologie n-are sens decât în lumina evoluţiei”.
(14) Evoluţionismul e doar o teorie, nu o ştiinţă, pentru care nu există dovezi.
- Evoluţionismul nu-i doar o teorie, în acelaşi mod în care teoria cuantică nu-i doar o teorie.
- Evoluţionismul e susţinut de dovezi numeroase şi consistente 1, 2, 3, 4.
- Evoluţionismul e o teorie ştiinţifică consistentă cu toate celelalte ştiinţe.
- A se face diferenţa între faptul evoluţiei (faptul demonstrat atât în practică cât şi matematic, cum că procesele descrise de selecţia naturală chiar funcţionează) şi istoria vieţii pe Pământ.
Avem două seturi de date:
a) Evoluţia funcţionează
b) Dovezile genetice, geologice, etc, despre trecutul vieţii pe planeta noastră sunt consistente cu descrierea evoluţionistă.
Concluzia cea mai onestă pe care o putem trage conform Briciului lui Occam e să acceptăm evoluţia (desigur, fiind deschişi mereu la dovezi contrarii, cu condiţia să fie dovezi reale)
(15) De ce să se promoveze doar evoluţia? De ce să nu se predea controversa?
- S-ar preda cu inimă deschisă controversa evoluţionismului în ştiinţă dacă chiar ar exista aşa ceva. Care controversă? Între Evoluţionism şi celelalte variante variante propuse drept “controverse”, doar Evoluţionismul e o teorie ştiinţifică susţinută de fapte.
- “Controversa” e de fapt e o manevră a unora care vor să evite modul ştiinţific de promovare a ideilor. În ştiinţă controversele se rezolvă prin aducerea de dovezi, dar ei n-au aşa ceva. Au doar o teorie a conspiraţiei şi o agendă politico-religioasă în spate.
- Majoritatea oamenilor religioşi din occident ce ocupă poziţii respectabile în bisericile lor acceptă evoluţia speciilor prin selecţie naturală (NU “designul inteligent”), între care e de menţionat Biserica Catolică.
- Numărul oamenilor de ştiinţă care resping evoluţionismul e infim, comparat cu cei care îl acceptă. E amuzant cum se agaţă creaţioniştii de puţinii pe care îi au dar îi resping condescendent pe restul. Dublul standard e la el acasă. Dublul standard se aplică şi în cazul a ceea ce creaţioniştii cred că-s dovezi ştiinţifice pro-creaţie. Când ei cred că ştiinţa susţine creaţia, atunci ştiinţa deţine adevărul absolut, dar când o contrazice, atunci ştiinţa e malefică şi e doar o teorie.
- Puterea unei teorii ştiinţifice e dată de raportul: răspunsuri/presupuneri. Evoluţia oferă răspunsuri la întreaga evoluţie a vieţii şi cere foarte puţine presupuneri. Creaţionismul nu oferă niciun răspuns (nu poţi face nicio predicţie pe baza lui) dar cere postularea unui univers paralel, spiritual/supranatural (în cazul creaţionismului religios) sau a unei specii extraterestre care să fi apărut ea întâi prin selecţie naturală şi apoi să ne fi plantat pe noi (cazul creaţionismului OZN-ist).
