TLP

(1) Creaţioniştii spun: “Nu exista suficiente fosile.”
Pe lângă că creaţioniştii nu sunt avizaţi să spună câte fosile ar trebui să fie (vezi Evolution FAQ, punctul 5), sunt sigur că n-au aflat de chestia asta:

Only about one bone in a billion, it is thought, ever becomes fossilized. If that is so, it means that the complete fossil legacy of all the Americans alive today—that’s 270 million people with 206 bones each—will only be about fifty bones, one quarter of a complete skeleton. That’s not to say of course that any of these bones will actually be found. Bearing in mind that they can be buried anywhere within an area of slightly over 3.6 million square miles, little of which will ever be turned over, much less examined, it would be something of a miracle if they were. Fossils are in every sense vanishingly rare.

In order to become a fossil, several things must happen. First, you must die in the right place. Only about 15 percent of rocks can preserve fossils, so it’s no good keeling over on a future site of granite. In practical terms the deceased must become buried in sediment, where it can leave an impression, like a leaf in wet mud, or decompose without exposure to oxygen, permitting the molecules in its bones and hard parts (and very occasionally softer parts) to be replaced by dissolved minerals, creating a petrified copy of the original. Then as the sediments in which the fossil lies are carelessly pressed and folded and pushed about by Earth’s processes, the fossil must somehow maintain an identifiable shape.

Finally, but above all, after tens of millions or perhaps hundreds of millions of years hidden away, it must be found and recognized as something worth keeping.

A Short History of Nearly Everything - Bill Bryson

(2) Creaţioniştii spun: “Evoluţia nu aduce informaţie în genom.”
- E vorba de o vagă definire a termenului “informaţie”.
- Ei la ce se referă când spun informaţie? Poate se referă la numărul de gene din ADN, poate la altceva. În orice caz, nu se referă la ceea ce se referă evoluţioniştii când vorbesc de informaţia codată de genom, altfer n-ar mai avea confuzii.

Cand are loc o mutatie, aceasta introduce zgomot, deci tinde sa degradeze informatia existenta. Dar priviti ce se intampla in momentul in care mutatia este transmisa mai departe unui urmas. Mutatia respectiva inceteaza sa mai constituie zgomot. Ea poarta o unitate mica de informatie. Poarta o mica eticheta pe care scrie “aceasta este o mutatie non-fatala”. Prezenta acestei mutatii la urmas este o piesa noua de informatie creata. In timp, populatia isi construieste o LIBRARIE de mutatii non-fatale. Aceasta constituie o vasta acumulare de informatie noua.

Deeci… aduce!

(3) Creaţioniştii spun: “Mutaţiile sunt întotdeauna dăunătoare.”
- Lor nu le e clar ce sunt alea mutaţii şi îşi imaginează şoareci cu urechi pe spate, oameni cu ochi în ceafă, etc. Mutaţie înseamnă modificare, nu stricare!
- Termenul “anomalie” e unul peiorativ care nu se aplică situaţiei de faţă. Nu se ştie apriori dacă o mutaţie e benefică, dăunătoare sau neutră. Asta se stabileşte în funcţie de rezultatul pe care îl dă în fenotip.
- Când zicem mutaţii vorbim de mici variaţii în trăsăturile existente: inimi mai puternice (sau mai slabe), oase mai tari (sau mai casante), creiere mai mari (sau mai mici), etc.
- Cel mai banal exemplu de mutaţie benefică e rezistenţa bacteriilor la antibiotice, dar sunt atât de multe chiar la noi în ogradă! Vacile sunt selectate pentru mai mult lapte, oile sunt pentru mai multă lână, câinii pentru diverse calităţi. Diferenţele astea sunt produse de mutaţii! (Chiar dacă în acest caz selecţia e artificială).
Vezi şi: http://www.talkorigins.org/indexcc/CB/CB101.html

O altă neclaritate ce însoţeşte punctul 3 e credinţa că animalul e perfect aşa cum e.
Evoluţionismul spune că rezultatele selecţiei naturale sunt sub-optime (deci nu perfecte, doar aproximative), dar cum creaţioniştii nu acceptă evoluţia o să abordez problema pe înţelesul tuturor dând nişte exemple:
- un om predispus la boli cardiace ar beneficia enorm de o mutaţie care ar i-ar dezactiva respectivele gene.
- un om care e intolerant la lactoză ar beneficia şi el de mutaţii care i-ar permite să digere laptele.
- o gazelă care aleargă mai repede ar fi avantajată în faţa celorlalte gazele când sunt fugărite de prădători prin savanele din Africa.
Observăm aşadar că departe de a strica organismele, mutaţiile au numeroase ocazii să îmbunătăţească indivizii. Există mereu loc de îmbunătăţiri, iar acele îmbunătăţiri care ajută individul să-şi transmită genele mai departe vor fi favorizate.

(4) Creaţioniştii adoră să citeze şi să creadă pe cuvânt opinia unor cercetători necunoscuţi (care nu au nici măcar pagini de wiki şi a căror muncă reprezintă un mic procent din domeniu), dar ignoră restul 99.99% din literatura de specialitate unde zice altceva. De ce oare?
- Ei aleg ce zic 2 savanţi în favoarea celorlalţi 10.000 care îi contrazic. De ce oare?
- Nu e vorba de argumente aici: creaţioniştii nu verifică “argumentele” idolilor lor (şi nici nu recunosc că greşesc atunci când sunt confruntaţi cu infomaţii reale).
- Răspunsul e banal de simplu şi vine din psihologia umană: îi aleg pe cei 2 în schimbul celor 10.000 fiindcă cei 2 le susţin punctul de vedre, iar ceilalţi nu. Ăsta nu-i un argument împotriva creaţionismului, e doar o explicaţie a atitudinii oricărui creaţionist sau teorist al conspiraţiei de a ignora toate faptele.