Moving the goalposts

Tehnica creaţionistă intitulată moving the goalposts se referă la refuzul de a accepta înfrângerea.
Atunci când unul din argumentele lor pică, nu se opresc să îşi analizeze situaţia – dacă într-adevăr ceea ce susţin mai are credibilitate – ci trec mai departe (move the goalposts) ridicând alte “argumente” (la fel de solide ca primele).

Exemplul cel mai vizibil e “Macroevoluţia”.
Creaţioniştii fac să pară a fi rezonabil să te îndoieşti că selecţia naturală poate duce la diferenţe majore între specii, unde “majore” e un atribut definit de creaţionişti, ba chiar redefinit de fiecare dată atunci când e atins (de unde şi “moving the goalposts” sau “mutarea ţintelor”).
Să vedem puţin care erau aceste ţinte înainte de Macroevoluţie:
- Termenul “Macro” a fost folosit pentru a se diferenţia de “Micro”, (adică modificările produse într-o perioadă scurtă, vizibilă, de timp de către selecţia naturală în interiorul speciei) pe care creaţioniştii au avut grijă s-o nege la vremea lor (unii încă o fac) dar care pentru lumea raţională e un fapt de necontestat (sau neagă, de exemplu, existenţa raselor de câini).
- Negarea “Microevoluţiei” a fost precedată de negarea realităţii selecţiei naturale însişi.
- Negarea selecţiei naturale a fost precedată de negarea viabilităţii mutaţiilor (celebra fabulă din cărţile iehoviste: “se repară televizorul dacă dai în el?”, “mai au cuvintele sens dacă le schimbi literele?”).
- Negarea viabilităţii mutaţiilor a fost precedată de negarea sintetizării substanţelor organice complexe (gen aminoacizi) în condiţii din natură. Asta a fost demontată deja de vreo 20 de ani când au început să iasă rezultatele din laboratoare.
- Chiar la început, creaţioniştii au negat tocmai chimia organica! Yes, my friends, fucking chimia organică care astăzi e o ştiinţă în sine.
În apărarea poveştii lor cu “suflul de viaţă”, ei susţineau că din substanţe anorganice nu se pot crea niciodată substanţe organice.
Îi greu…