TLP

Esentialismul este o modalitate a gândirii magice de a interpreta lumea, şi anume credinţa că obiectele din jur au o proprietate supranaturală, fundamentală şi eternă - esenţa.
Să exemplific în geometria euclidiană: triunghiurile, indiferent de formă sau mărime rămân tot triunghiuri.

Dacă în interpretarea naivă a geometriei (clasificarea conceptelor, atenţie, nu a formelor în sine, cum ar fi de exemplu desene de forme) conceptul rămâne încă valabil, el eşuează lamentabil la clasificarea obiectelor din lumea reală.
Să zicem că măgarul are esenţă de măgar, iar calul are esenţă de cal. Catârul ce esenţă are atunci?

“Esenţa” (reprezentantul) e o simplă etichetă mentală a realităţii (reprezentatul) şi eşti în mare eroare dacă le confunzi.

Am constatat că această confuzie dintre reprezentant şi reprezentat este unul din motivele cele mai comune pentru care oamenii resping evoluţia.
Zic ei: “câinii tot câini nasc”.
Da, câinii tot câini nasc, dar dacă te uiţi de unde ai plecat şi unde ai ajuns, după suficient timp constaţi că sunt alt tip de câini şi asta e toată ideea.

Homo sapiens nu-i decât un alt tip de homo habilis, care nu-i decât un alt tip de homo erectus şi tot aşa până la bacterii and beyond!
Evoluţia nu susţine că părinţii vor da vreodată naştere la urmaşi ce se disting de ei prin ceva remarcabil, ci susţine că diferenţele alea aparent banale între părinţi şi copii se vor acumula în timp (unde timp = multe, multe generaţii) datorită selecţiei naturale şi vor deveni din ce în ce mai vizibile.

Nu scrie niciunde în ADN că acel cod va produce un câine sau un om. ADN-ul e doar o reţetă (similară cu una de prăjituri) în care ingredientele sunt alimentele, iar rezultatele sunt organismele.
Modificări în reţetă duc la modificări în organism, însă nu există niciun punct de graniţă care să spună “aici se termină şoarecii şi încep câinii”, sau ceva de genu’.

Omul, cu experienţa sa limitată de viaţă nu înţelege uşor conceptul timpului geologic şi adeseori eşuează în cuprinderea următoarelor 2 idei importante:
- esenţa e diluată din interior (variabilitatea din interiorul speciei e mult mai mare decât îşi poate da el seama prin observaţii “ochiometrice”, vezi: ring species)
- esenţa e diluată din exterior (asemănarea dintre specii e mult mai mare, vezi: hibrizi).

Specia e mult mai dinamică decât îşi pot creaţioniştii imagina. Evoluţia nu înseamnă că se trezesc într-o bună zi toate maimuţele şi zic “e momentul să evoluăm în om”. Nicidecum!
Evoluţia înseamnă că indivizii cu creiere mai mari şi care au putut să-şi folosească degetele mai eficient au fost favorizate în înmulţire, iar copiii lor (mai mulţi sau mai abili decât ai celor prosti şi împiedicaţi) au avut sansa sa le foloseasca chiar mai bine decât au făcut-o ei şi tot aşa…

Însuşi cuvântul specie e un reprezentant; a nu se confunda cu reprezentatul - populaţiile de animale.
Garantat că Ligrului nu îi pasă de denumirile purtate de părinţii săi în creierul delicios al unor maimuţe.