Istoria românilor – când o s-o ştim şi noi?

Istoria românilor – când o s-o ştim şi noi?

Neagu Djuvara a scos în urmă cu câţiva ani o carte intitulată “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, în contextul în care “manualele şcolare, de cele mai multe ori, continuau, în ciuda revoluţiei din decembrie 1989, să difuzeze aceeaşi istorie intenţionat deformata în deceniile trecute”.

Cartea e de regulă obiectivă, însă am observat că Djuvara contrazice pe alocuri tocmai principiul pe care şi-a justificat cartea (vezi bold mai sus):

E de reţinut numele lui Alexandru Lăpuşneanu [..]. A rămas cunoscut în istorie pentru marele număr de boieri pe care i-a tăiat ca să-şi asigure domnia. [..] A fost un domn evlavios, ctitor de biserici şi binefăcător al mânăstirilor de la Sfântul Munte (Athos).

Voievozii şi boierii — din evlavie şi pentru iertarea păcatelor — se vor întrece în generozitate faţă de mânăstiri.

- Aştept încă o lucrare istorică în care religia va fi tratată drept ceea ce este cu adevărat: o modalitate de a uni oamenii simpli şi docili sub o identitate comună ale cărei principii false nici măcar nu le cunosc.
- Ne-am săturat să citim în termeni pozitivi despre apărătorii creştinătăţii, despre creştinismul poporului român şi alte realităţi istorice în care pur şi simplu n-am avut de ales.
- Da, ortodoxismul a fost de preferat islamului dar asta nu-i cu mult diferit decât faptul că “stalinismul a la Dej” a fost de preferat lagărelor de muncă naziste.
- Ne-am săturat să citim despre domnitori evlavioşi şi buni credincioşi. Vrem să aflăm şi despre oligarhii însetaţi de putere care au ştiut cum să prostească pulimea.
- Ne-am săturat să citim despre danii şi ctitorii. Vrem să aflăm despre crime, torturi şi violuri.