Cea mai celebră minciună din lume

Cea mai celebră minciună din lume

Cea mai răspândită credinţă falsă din lume, care transcende religiile şi pseudoştiinţele e dualismul.
Tratarea “lumii spirituale” ca o categorie ontologică diferită de “lumea materială”, ce există în paralel cu aceasta stă la baza a mare parte din filosofiile eronate ce au parazitat umanitatea.

Atât religiile tradiţionale (creştinism, iudaism, islam, hinduism) cât şi confabulaţiile New Age sunt bazate pe existenţa acestui tărâm ce a fost mereu şi mereu postulat, dar niciodată demonstrat.
Noţiuni ca “paranormal”, “revelaţie”, “soartă”, “destin”, “supranatural”, “suflet”, “spirit”, “bioenergie”, “biocâmp”, “aură”, “călătorii astrale”, “miracole” – toate sunt bazate pe ignoranţa şi dezinteresul în cunoaşterea lumii.

Ignoranţa în sine nu e o chestie ce poate fi blamată; cu toţii suntem ignoranţi în 99+% din domeniile de cunoaştere. Eu personal habar n-am de construcţii, neurochirurgie, strungărie, metalurgie şi altele.
Ignoranţa voită însă e altă mâncare de peşte; mulţi ştiu că fără dualism pică pretenţiile lor la puteri paranormale, la cunoaştere a supranaturalului – pică “dreptul” lor divin – aşa că insistă să blameze materialismul in favoarea unor filosofii expirate.

O mare parte a populaţiei crede în dualismul trup-suflet, fiindcă asta e singura metodă prin care pot raţionaliza posibilitatea prelungirii existenţei şi după moarte. Totuşi, preţul plătit e mult prea mare – a devenit normă un neadevăr ce e fundaţia pe care s-au construit aberaţii şi mai fabulante.

Why should we speak out? Why should we “dare” to shatter their dreams?
Carl Sagan sais it best:

Imagine that you enter a big-city taxicab and the moment you get settled in, the driver begins a harangue about the supposed iniquities and inferiorities of another ethnic group. Is your best course to keep quiet, bearing in mind that silence conveys assent? Or is it your moral responsibility to argue with him, to express outrage, even to leave the cab—because you know that every silent assent will encourage him next time, and every vigorous dissent will cause him next time to think twice? Likewise, if we offer too much silent assent about mysticism and superstition—even when it seems to be doing a little good — we abet a general climate in which skepticism is considered impolite, science tiresome, and rigorous thinking somehow stuffy and inappropriate.

Un copil al dualismului e vitalismul – noţiunea că viaţa e ceva magic (nu o formă particulară de organizare a materiei, cum arată tot progresul ştiinţific de până acum) – noţiunea unei “suflări de viaţă” ce stă la baza existenţei noastre.
- Vitalismul a fost justificat de ignoranţa secolelor trecute cu privire la genetică, neuroştiinţe şi reproducţie.
- Nu a folosit deloc cercetătorilor când au formulat teoria ce descrie cu succes întregul fenomen al vieţii prin acizii nucleici (ADN, ARN) şi leagă ştiinţa vieţii (biologia) de celelalte progrese ştiinţifice importante din secolului 21, în de special cele din fizica cuantică.
- În schimb, vitalismul e folosit ca “argument” retoric împotriva Evoluţiei (“Cum poate apărea viaţă din ne-viaţă?” – ce întrebare aiuristică), precum şi împotriva cercetării pe celule stem (cel mai promiţător câmp al medicinei).
- Tot vitalismul stă la baza dezinteresului popular în neuroştiinţe, evoluţie şi genetică; atunci când “ştii” că esenţa omului e undeva într-un suflet etereal, de ce te-ar interesa răspunsul ştiinţific la întrebări ce ţin de originea noastră, de conştiinţă, conştienţă, iubire, ură, artă, creativitate, moralitate?

Ultima linie de apărare a dualismului e spiritualitatea.
- Se afirmă că un om e incomplet fără o componentă spirituală, însă observ că în cazul acesta “spiritual” = fabulaţii fantastice despre lucruri pe care nu le ştii, şi nu ai cum să le ştii.
- Vreau să mi se explice şi mie de ce e înălţător să cred nişte poveşti de adormit adulţii? De ce sunt aşa grozav dacă îmbrăţişez o filosofie antică/medievală niciodată demonstrată, dar cu premisele de mult discreditate de ştiinţă? Răspunsul ştiinţei la toate întrebările ce au dus la postularea vitalismului e mult mai surprinzător şi interesant decât orice anecdotă despre suflete.
- De ce eşti “mai superior” când halucinezi în neadevăruri filosofice, dar eşti blamat dacă halucinezi sub efecte chimice?

For your info: “filosofia” pe care o îmbrăţişez eu se numeşte monism-materialism.
- Monism as opposed to dualism.
- Materialism, meaning I acknowledge that so far science has managed to show everything works when explained purely through natural laws.