Expelled

Am menţionat deja ultima aberaţie creaţionistă, Expelled, “documentarul” de teorii conspiraţioniste în nicio minciună nu-i prea gogonată.

Sunt sigur că unii dintre voi o să vă confruntaţi cu referinţe la el în diverse discuţii cu creaţionişti, deci să o vă prezint reţeta:
1) Se ia un prezentator trecut de vreme cu o voce nazală şi monotonă (Ben Stein)
2) Se iau obişnuitele aberaţii creaţioniste (cu toţii le cunoaştem prea bine, din păcate..)
3) Se amestecă cu teoria conspiraţiei despre presupusa persecuţie a “creation scientists” de către mediul academic dogmatic, pro-Darwin.
4) *something magical happens*
5) Jesus comes and kicks the shit out of Evilutionists.

Te-ai fi gândit că s-au făcut deja de rahat fiindcă au furat animaţiile şi melodia “Imagine” (de Lennon), iar scenariul pare luat de pe Fundies Say The Darndest Things, dar mai urmează!

a) Poveştile prezentate au fost atât de mult alterate încât nu mai au nicio bază în realitate.
Sursa: The Truth behind the Fiction
b) Există numeroase cazuri în care consensul academic a fost răsturnat de către cercetători solitari ce au reuşit să aducă dovezi noi.
Sursa: Challenging Science
c) Anti-Defamation League, organizaţia evreiască ce luptă împotriva anti-semitismului a emis un comunicat de presă prin care îi acuză pe creatorii filmului de folosirea ilicită a Holocaustului în justificarea ID-ului. Ei resping orice legătură între Evoluţionism şi Holocaust.
Sursa: Anti-Evolution Film Misappropriates the Holocaust
d) National Review publică un articol prin care atacă atitudinea retrogradă şi barbară a farsei numită Intelligent Design şi în special a filmului Expelled.
Sursa: The Creationist War On Western Civilization

Vezi şi: Creaţionism şi berze

Modalitatea prin care ID-ioţii vor să-şi introducă aberaţiile în sala de clasă e un viol asupra ştiinţei şi raţiunii.
Ca o teorie ştiinţifică să fie acceptată în manuale ea trebuie să îndeplinească anumite criterii, or ID nici măcar nu e o teorie ştiinţifică (n-are dovezi şi nu-i falsifiabilă: cum demonstrezi că n-a fost vorba de un creator, dacă n-a fost?).
Ei spun în schimb “predaţi ambele teorii”.
Ce-ar fi să predăm “ambele” teorii şi în cazul alchimiei, astrologiei, vrăjitoriei, homeopatiei şi a istoriei fără Holocaust?

Evoluţia – şi pentru credincioşi

Unul din motivele pentru care credinciosii resping Evoluţia e dezinformarea practicată de preoţii şi pastorii lor care îi informează că trebuie să fii ateu ca să o accepţi, iar cum ateu = “dihor fără suflet”, go figure.

Îl încurajez pe credinciosul credincios să citească următorul articol (click pe imagine).

Evolution “is more consistent with belief in a personal god than intelligent design. If God has designed organisms, he has a lot to account for.”

Consider, he said, that at least 20 percent of pregnancies are known to end in spontaneous abortion. If that results from divinely inspired anatomy, Dr. Ayala said, “God is the greatest abortionist of them all.”

Or consider, he said, the “sadism” in parasites that live by devouring their hosts, or the mating habits of insects like female midges, tiny flies that fertilize their eggs by consuming their mates’ genitals, along with all their other parts.

Ceea ce-i enervează cu adevărat pe predicatorii demagogi e că evoluţia a ucis argumentul din design, oferind legitimitate deplină poziţiei naturaliste. Asta n-ar trebui să-i îndepărteze pe credincioşii care chiar sunt interesaţi de cunoaştere.

Evoluţia nu demonstrează şi nu invalidează existenţa zeilor (n-are treabă cu asta) ci doar îi ajută pe oameni – atei şi religioşi deopotrivă – să înţeleagă mai bine lumea în care trăiesc.
A o nega doar fiindcă o dezaprobi nu e doar ridicol ci arată şi lipsă de respect faţă de sine. Respingând realitatea fără ca măcar s-o cunoşti îţi cenzurezi raţiunea şi îţi îngrădeşti mintea!

Confuzii Creaţioniste

Sunt nevoit să adaug primul amendament la Evolution FAQ, fiindcă creaţioniştii au mari confuzii (că doar de-aia sunt creaţionişti, nu?:)).
Hai să clarificăm câteva dintre ele:

(1) Creaţioniştii spun: “Nu exista suficiente fosile.”
Pe lângă că creaţioniştii nu sunt avizaţi să spună câte fosile ar trebui să fie (vezi Evolution FAQ, punctul 5), sunt sigur că n-au aflat de chestia asta:

Only about one bone in a billion, it is thought, ever becomes fossilized. If that is so, it means that the complete fossil legacy of all the Americans alive today—that’s 270 million people with 206 bones each—will only be about fifty bones, one quarter of a complete skeleton. That’s not to say of course that any of these bones will actually be found. Bearing in mind that they can be buried anywhere within an area of slightly over 3.6 million square miles, little of which will ever be turned over, much less examined, it would be something of a miracle if they were. Fossils are in every sense vanishingly rare.

In order to become a fossil, several things must happen. First, you must die in the right place. Only about 15 percent of rocks can preserve fossils, so it’s no good keeling over on a future site of granite. In practical terms the deceased must become buried in sediment, where it can leave an impression, like a leaf in wet mud, or decompose without exposure to oxygen, permitting the molecules in its bones and hard parts (and very occasionally softer parts) to be replaced by dissolved minerals, creating a petrified copy of the original. Then as the sediments in which the fossil lies are carelessly pressed and folded and pushed about by Earth’s processes, the fossil must somehow maintain an identifiable shape.

Finally, but above all, after tens of millions or perhaps hundreds of millions of years hidden away, it must be found and recognized as something worth keeping.

A Short History of Nearly Everything – Bill Bryson

(2) Creaţioniştii spun: “Evoluţia nu aduce informaţie în genom.”
- E vorba de o vagă definire a termenului “informaţie”.
- Ei la ce se referă când spun informaţie? Poate se referă la numărul de gene din ADN, poate la altceva. În orice caz, nu se referă la ceea ce se referă evoluţioniştii când vorbesc de informaţia codată de genom, altfer n-ar mai avea confuzii.

Cand are loc o mutatie, aceasta introduce zgomot, deci tinde sa degradeze informatia existenta. Dar priviti ce se intampla in momentul in care mutatia este transmisa mai departe unui urmas. Mutatia respectiva inceteaza sa mai constituie zgomot. Ea poarta o unitate mica de informatie. Poarta o mica eticheta pe care scrie “aceasta este o mutatie non-fatala”. Prezenta acestei mutatii la urmas este o piesa noua de informatie creata. In timp, populatia isi construieste o LIBRARIE de mutatii non-fatale. Aceasta constituie o vasta acumulare de informatie noua.

Deeci… aduce!

(3) Creaţioniştii spun: “Mutaţiile sunt întotdeauna dăunătoare.”
- Lor nu le e clar ce sunt alea mutaţii şi îşi imaginează şoareci cu urechi pe spate, oameni cu ochi în ceafă, etc. Mutaţie înseamnă modificare, nu stricare!
- Termenul “anomalie” e unul peiorativ care nu se aplică situaţiei de faţă. Nu se ştie apriori dacă o mutaţie e benefică, dăunătoare sau neutră. Asta se stabileşte în funcţie de rezultatul pe care îl dă în fenotip.
- Când zicem mutaţii vorbim de mici variaţii în trăsăturile existente: inimi mai puternice (sau mai slabe), oase mai tari (sau mai casante), creiere mai mari (sau mai mici), etc.
- Cel mai banal exemplu de mutaţie benefică e rezistenţa bacteriilor la antibiotice, dar sunt atât de multe chiar la noi în ogradă! Vacile sunt selectate pentru mai mult lapte, oile sunt pentru mai multă lână, câinii pentru diverse calităţi. Diferenţele astea sunt produse de mutaţii! (Chiar dacă în acest caz selecţia e artificială).
Vezi şi: http://www.talkorigins.org/indexcc/CB/CB101.html

O altă neclaritate ce însoţeşte punctul 3 e credinţa că animalul e perfect aşa cum e.
Evoluţionismul spune că rezultatele selecţiei naturale sunt sub-optime (deci nu perfecte, doar aproximative), dar cum creaţioniştii nu acceptă evoluţia o să abordez problema pe înţelesul tuturor dând nişte exemple:
- un om predispus la boli cardiace ar beneficia enorm de o mutaţie care ar i-ar dezactiva respectivele gene.
- un om care e intolerant la lactoză ar beneficia şi el de mutaţii care i-ar permite să digere laptele.
- o gazelă care aleargă mai repede ar fi avantajată în faţa celorlalte gazele când sunt fugărite de prădători prin savanele din Africa.
Observăm aşadar că departe de a strica organismele, mutaţiile au numeroase ocazii să îmbunătăţească indivizii. Există mereu loc de îmbunătăţiri, iar acele îmbunătăţiri care ajută individul să-şi transmită genele mai departe vor fi favorizate.

(4) Creaţioniştii adoră să citeze şi să creadă pe cuvânt opinia unor cercetători necunoscuţi (care nu au nici măcar pagini de wiki şi a căror muncă reprezintă un mic procent din domeniu), dar ignoră restul 99.99% din literatura de specialitate unde zice altceva. De ce oare?
- Ei aleg ce zic 2 savanţi în favoarea celorlalţi 10.000 care îi contrazic. De ce oare?
- Nu e vorba de argumente aici: creaţioniştii nu verifică “argumentele” idolilor lor (şi nici nu recunosc că greşesc atunci când sunt confruntaţi cu infomaţii reale).
- Răspunsul e banal de simplu şi vine din psihologia umană: îi aleg pe cei 2 în schimbul celor 10.000 fiindcă cei 2 le susţin punctul de vedre, iar ceilalţi nu. Ăsta nu-i un argument împotriva creaţionismului, e doar o explicaţie a atitudinii oricărui creaţionist sau teorist al conspiraţiei de a ignora toate faptele.

Efectul Forer

Dazeloop descrie Efectul Forer/Barnum pe cazul astrologiei şi spune următoarele:

Efectul Barnum – se refera la faptul ca o descriere generala despre cineva, descriere care s-ar potrivi pentru oricine, ar putea convinge un individ ca este personala, el cautand sa adapteze datele oferite, situatiei lui.
Acest efect a trezit si interesul psihologilor si primul a fost renumitul Forer care a executat un experiment în care unui grup de 39 de studenti li s-a dat cate o descriere personala. Chiar daca ei credeau ca descrierile lor sunt diferite acestea erau de fapt identice. Studentii au fost rugati sa noteze acuratetea descrierilor pe o scara de la 1 la 5. Din cei 39 de studenti doar 5 l-au notat sub 4 si nimeni sub 2, media fiind 4,3.

Efectul Forer – tendinta de a descrie detaliat particularitati ale personalitatii ca si cum ar fi specifice unei anumite persoane cand de fapt prin generalitatea lor se potrivesc mai la mai multe.

Deci da, atunci când ţi se pare că horoscopul sau intuiţia vrăjitoarei (ce cauţi la vrăjitoare, totuşi?:P) e extraordinar de exactă, e de fapt vorba doar de banalul Efect Forer.

“Predicţiile” lui Nostradamus sau predicţiile din biblie/alte cărţi sfinte, etc sunt şi ele în aceeaşi situaţie.
Sunt suficient de vagi încât să poţi citi orice vrei acolo după ce ştii deja ce trebuie să cauţi, însă nu suficient de precise încât să nimereşti dinainte.
Vorba lui Penn, ca ceva să fie predicţie, trebuie făcută înainte ca evenimentul să aibă loc, nu după.

Dacă întâmplător o interpretare a unei predicţii nimereşte, asta poate fi o simplă consecinţă a legii numerelor mari, selectată însă prin selecţie observaţională.

Departe de a fi miracole, aceste întâmplări sunt doar instanţe ale Efectului Forer.

Iată un alt efect similar Efectului Forer, pareidolia, însă de data asta generealizarea are loc în percepţie, nu în interpretare.
- Chipul lui Cristos apărut pe pietre (de fapt e ceva care doar sugereaza un cap uman).
- Semnul crucii apărut în buşteni
- Fecioara Maria apărută peste tot! Cât de greu trebuie să cauţi să dai în natură peste silueta atribuită maicii domnului?

Nu e ceva particular creştin.
- unii vor vedea nori în formă de animale
- anticii au văzut stele în formă de personaje mitice (constelaţiile)
- musulmanii văd numele lui Allah pe unde apucă (în limba arabă arată ca o linie şerpuită, cam ca toate cuvintele lor ). Serios, cât de greu e să găseşti linii şerpuite?

Selecţia observaţională

Ce-i aia selecţie observaţională?
E o particularitate a minţii omeneşti prin care se bagă mult mai mult în seamă evenimentele extraordinare, deci excepţiile (coincidenţele, ex: vindecările în urma unor ritualuri) decât regulile (ex: faptul că multe alte persoane tratate cu aceeaşi metodă magică nu s-au vindecat).

Care-i problema cu ea?
Păăăăi, problema e destul de evidentă: selectând (de cele mai multe ori inconştient) doar acele informaţii care îţi convin, rămâi cu o imagine distorsionată asupra realităţii.

Poţi ajunge să decazi de la gândire raţională la gândire magică, şi să crezi în noţiuni gen noroc/ghinion, în false minuni (vindecări la Lourdes, tratamente naturiste, homeopatie), în pseudoştiinţe (astrologie), etc.
Dacă asta nu ţi se pare o problemă, atunci ai o problemă! *

Un exemplu amuzant întâlnit recent e al unui amic care avea nişte “semne” pe piele în poziţii asemănătoare poziţiilor celor 3 mari piramide din Giza. Asta, credea el, e un semn divin…
Dar cine a spus că anumite evenimente rare (ex: aranjarea semnelor în respectiva conformaţie) n-au voie să aibă loc?
Sunt rare, da, sunt coincidenţe, dar nu sunt cenzurate de natură, de fapt legea numerelor mari le obligă să apară eventual!
Unele evenimente rare au o însemnătate specială pentru observatorul uman, dar asta nu înseamnă că apariţia unui eveniment semnificativ pentru om e altceva decât o banalitate pentru Univers.

*Desigur, poţi aplica un Pariul al lui Pascal (trage-n tufiş că nu ştii de unde sare iepurele), nu te împiedică nimeni, însă dacă întâmplător găseşti un iepure mort când tragi orbeşte, nu te lăuda cu poveşti vânătoreşti
Eu personal n-aş apela nici în situaţii de criză (boli incurabile) la metode fantomă (medicină alternativă, rugăciune).

Non causa pro causa

Non causa pro causa e o eroare de gândire/argumentare ce se referă la confundarea corelaţiei cu cauzalitatea.

Ce anume înseamnă asta?
Doar pentru că între două evenimente există o relaţie de corelaţie (au avut/au loc împreună) nu înseamnă că ele sunt legate de o relaţie de cauzalitate (unul trebuie neapărat să îi urmeze celuilalt, sau unul este cauza celuilalt).

Repeat after me: corelaţia nu implică în mod necesar cauzalitate.

Indiferent cât de mare e corelaţia, ea nu implică o cauzalitate.

Această plagă a gândirii e sursa interpretărilor greşite, gen:
- superstiţii (am purtat medalionul fermecat şi am ştiut la examen, deci medalionul aduce noroc. Fals!)
- vindecări miraculoase (omul s-a rugat şi s-a vindecat, deci rugăciunile l-au vindecat. Fals!)
- acuzatii nefondate (Hitler avea mustaţă şi a omorât milioane de evrei, deci mustaţa provoacă holocausturi. Fals!)
- interpretări eronate ale datelor (o corelaţie în tabele a creşterii debitului Dunării şi creşterea ratei suicidului nu implică şi cauzalitate, adică nu demonstrează că oamenii se sinucid fiindcă a crescut Dunărea).

Exemplele de la ultimele două liniuţe ar putea părea amuzante şi evidente, însă înlocuiţi mustaţă cu evoluţionism, Dunărea cu salarii şi o să descoperiţi “argumente” creaţioniste şi marxiste.
Cool trick, nu?:)

Vestea bună e că odată ce devii conştient de diferenţa corelaţie-cauzalitate, o să fii mereu atent să nu le confunzi pe cele două.
Vestea şi mai bună e că există o metodă prin care poţi demonstra cauzalitatea (dacă există): metoda ştiinţifică .. adică din corelaţie extrapolezi o ipoteză falsificabilă ce face predicţii verificabile şi purcezi să faci experimente.

Fii raţional! Nu confunda corelaţia cu cauzalitatea.

Nu rezultă

“Nu rezultă” aka “does not follow” aka “Non Sequitur” este o modalitate eronată de argumentare, caracterizată prin faptul că concluzia nu reiese din premisele prezentate.

Diferenţa dintre non sequitur şi non causa pro causa e că în cazul lui non sequitur, cele două părţi ale expresiei pot foarte uşor să fie alese arbitrar, fără ca măcar să existe o legătură între ele!

Cele mai comune exemple:

- “Am văzut nişte lumini pe cer azi noapte, deci există civilizaţii extraterestre care ne vizitează”
- “Complexitatea vieţii e uimitoare, deci ea a fost creată de dumnezeu”
- “Persoana X s-a vindecat miraculos după tratamentele magice, deci rugăciunile/homeopatia/etc funcţionează”.

Pune orice altceva în concluzie şi propoziţia rămâne la fel de “adevărată”.
Asta-i din cauză că propoziţia e nonfalsifiabilă, adică e imposibil să îţi imaginezi o situaţie în care ar fi falsă. Fiind nonfalsifiabilă, ea de fapt nu spune nimic şi asta e problema…
Nu-i nici măcar un sofism. E “not even wrong”.

Potenţa Evoluţiei

Zice creaţionistul: evoluţia nu putea sa dea naştere complexităţii pe care o vedem astăzi în natură sau inteligenţei.

Îi răspunde unul care gândeşte: niciun om nu este în măsură să spună ceea ce poate şi nu poate natura să realizeze, cu atât mai mult un non-expert cum eşti tu.
Singura autoritate valabilă în ştiinţă e experimentul, care spune următoarele:

Under the control of a computer at The Scripps Research Institute, a population of billions of genes morphed through 500 cycles of forced adaptation to emerge as molecules that could grow faster and faster on a continually dwindling source of chemical fuel-a feat that researchers describe as an example of “Darwinian evolution on a chip.”

The super molecules that resulted, a species of RNA enzyme, were produced in about 70 hours using an automated tool that is about the size of a compact disc, according to the study published in the April issue of PLoS Biology. The Scripps Research investigators who designed the device note that the findings provide an example of the Darwinian principle of selective pressure at work, seen in real time.

“This is evolution at the level of molecules as a fact, not a theory,” says the study’s senior investigator, Gerald Joyce, Scripps Research professor in the Departments of Chemistry and Molecular Biology. “This is what it looks like when a computer controls conditions that push molecules to adapt in order to thrive–survival of the fittest on the smallest scale possible.”

The evolved enzymes that resulted exhibited a new set of 11 mutations that improved their ability to survive under substrate-starvation conditions by 90-fold, compared to the starting molecules.

http://www.geneticstimes.com/Research/Scientists_Automate_Molecular_Evolution.asp

Evoluţia este deci, extrem de potentă.

Argumentaţia credinciosului nu este doar ştiinţă de slabă calitate (ignoranţa nu-i un argument), este şi teologie de ultima speţă (neştiinţa nu-i o dovadă). Arată că credinţa lui se bazează pe ceea ce NU ştie, mai degrabă decât pe ceea ce ştie. Ce credinţă şubredă, similară cu cea în zeii din antichitate, (interesanţi dar morţi), cărora le erau atribuite fenomene naturale!

Plăcerea de a trăi

O să murim şi asta ne face norocoşi. Majoritatea oamenilor n-o să moară fiindcă n-o să se nască vreodată. Numărul oamenilor care puteau fi în locul meu aici, dar care nu vor vedea lumina zilei depăşeşte numărul grăunţelor de nisip din Sahara. Eu şi cu tine suntem aici, în banalitatea noastră, în ciuda acestor şanse uluitoare.

Prezentul se deplasează din trecut spre viitor ca un reflector de-a lungul imensităţii timpului. Tot ce-i în spatele reflectorului este în întuneric, întunericul trecutului mort. Tot ce-i în faţa reflectorului este în întunericul viitorului necunoscut. Şansele ca secolul în care trăieşti tu să fie cel iluminat de reflector sunt aceleaşi cu şansele ca un bănuţ aruncat la întâmplare, să cadă deasupra unei anume furnici ce se deplasează undeva între San Francisco şi New York.

Suntem norocoşi că trăim şi aşadar trebuie să apreciem viaţa. Viaţa e preţioasă. N-o să mai primim alta. Asta e. N-o irosi! Deschide-ţi ochii, deschide-ţi urechile. Preţuieşte experienţele pe care le ai şi nu-ţi pierde timpul gândindu-te la o viitoare viaţă inexistentă de după ce eşti mort. Încearcă să faci cât de mult bine poţi altora, acum. Încearcă să-ţi trăieşti viaţa din plin în timpul care ţi-a mai rămas.

–
Asta vrea Dawkins să i se citească la serviciul funerar. Inspiring!

Evolution FAQ

Am constatat că oamenii au mari nelămuriri în ceea ce priveşte unele din punctele importante ale Evoluţionismului, aşa că voi adresa acum pe cât pot eu mai bine şi mai clar unele din ideile cele mai dificile.
Postul se bazează mult pe linkuri care vor clarifica aspectele discutate acolo unde sunt folosite.

Acest post e o sinteză a tuturor posturilor importante despre Evoluţie de până acum (perfecţionarea lui Lămuriri despre evoluţie) + câteva idei importante în plus cu care voi începe chiar acum:

(1) Unde se produce “ruptura” dintre două specii?
- Problema aici e una de definiţii. Cei care neagă că evoluţia duce la schimbarea speciei folosesc o definiţie fantastică a termenului, în care animalele sunt îngrădite de o vrajă magică pe care n-o pot trece.
- Nu scrie niciunde în ADN că acel cod va produce un câine sau un om. ADN-ul e doar o reţetă (te poţi gândi la una de prăjituri) în care ingredientele sunt alimentele, iar rezultatele sunt organismele.
- Modificări în reţetă duc la modificări în organism, însă nu există niciun punct de graniţă care să spună “aici se termină şoarecii şi încep câinii”, sau ceva de genu’.
- Nu există “rupturi” între specii. Evoluţia e un proces continuu (mai rapid sau mai lent). Putem vorbi de specii diferite în momentul în care distanţa genetică parcursă de 2 populaţii ce provin dintr-o altă populaţie (strămoşul comun) e atât de mare încât membrii celor două nu se mai pot reproduce cu succes între ei, în condiţii naturale.
- Termenul “specie” este definit de populaţiile de organisme pe care îl denumeşte, însă el nu poate impune nicio limitare naturii. Cuvântul acela e o idealizare a realităţii care e relevantă pentru om dar nu pentru natură.
- Vezi şi: Existenţialism.

(2) Cum funcţionează evoluţia?
- Specia e mult mai dinamică decât îşi pot creaţioniştii imagina. Evoluţia nu înseamnă că se trezesc într-o bună zi toate maimuţele şi zic “a trecut destul timp de maimuţăreli, e momentul să evoluăm în om”. Nicidecum!
- În evoluţia umană, de exemplu, indivizii cu creiere mai mari şi care au putut să-şi folosească degetele mai eficient au fost favorizaţi în înmulţire, iar copiii lor (mai mulţi sau mai abili decât ai celor prosti şi împiedicaţi) au avut sansa sa le foloseasca chiar mai bine decât au făcut-o ei şi tot aşa…
- În timp, populaţia cu minţi agere şi mâini abile a acumulat atâtea modificări genetice încât ADN-ul lor nu mai era deloc compatibil (sau doar parţial compatibil) cu verii lor care au evoluat separat.
- Evoluţia trebuie înţeleasă la nivel de populaţii. Nu există un individ unic care se naşte ca făcând parte din altă specie. Evoluţia nu spune că un cimpanzeu a dat naştere unui bebeluş uman… ba din contră! Mama cimpanzeu a dat naştere la ceva foarte asemănător cu ea, insă nu perfect asemănător
- Ereditatea (“ce se naşte din pisică, şoareci mănâncă”) e un element important al evoluţiei. Doar aşa se ascumulează mutaţiile benefice în decursul generaţiilor: dacă sunt transmise mai departe cumva. Departe de a fi o problemă, ereditatea e un element de bază în evoluţionism!

(3) Ce anume dirijează evoluţia?
- Evoluţia nu descrie o scară a perfecţiunii pe care se chinuie să urce animalele. Evoluţia descrie un spaţiu N-dimensional de posibilităţi (unde dimensiunile sunt combinaţii genetice) prin care populaţiile se “deplasează”.
- Oamenii au evoluat dintr-o primată mai păroasă, însă acel strămoş putea să evolueze oricum. Nu există nimic în natură care să spună că omul trebuia să apară sau că strămoşul era nevoit să evolueze în ceea ce numim astăzi om.
- Evoluţia nu e o tendinţă a naturii de a crea fiinţa supremă. Evoluţia priveşte fiinţele vii ca soluţii aproximative (deci sub-optime) ale genelor la reproducerea într-un anumit mediu. Când mediul se schimbă, fostele soluţii bune devin soluţii mai-puţin-bune, iar acum favorizate sunt genele care produc indivizi mai potriviţi noului mediu.
Asta dirijează evoluţia.

(4) De ce există încă maimuţe? De ce n-au dispărut speciile vechi?
- Evoluţia nu spune că toţi indivizii dintr-o specie trebuie să evolueze. Evoluţia spune că atunci când au loc presiuni (schimbări) in mediu, vor fi favorizaţi acei indivizi dintr-o populaţie care se potrivesc mai bine noilor condiţii (în orice populaţie există o anumită variabilitate). Indivizii din alte populaţii înrudite pot bine-mersi să ocupe acelaşi areal în spaţiul posibilităţilor genetice atâta vreme cât mediul lor nu se schimbă (deci soluţia existentă la condiţiile de mediu e bună).
- Întrebarea “de ce mai există încă maimuţe” e un nonsens.
- Evoluţia nu avea de ce să oblige populaţiile de primate care sunt potrivite mediului lor să se schimbe.
- Evoluţia nu spune că maimuţele tind spre om.
- Evoluţia nu spune că omul e mai bun sau mai rău decât alte organisme. Oamenii sunt doar o altă zonă din spaţiul posibilităţilor genetice, o soluţie a genelor la mediul în care trăiesc populaţiile.

(5) Arhiva fosilieră e incompletă, mai mulţi oameni de ştiinţă au afirmat asta, ba chiar Steven Jay Gould a inventat teoria “Echilibrului Punctat” pentru a scăpa Evoluţia de golurile din arhivă.
- Presupusa deficienţă a arhivei fosiliere e unul din cele mai răspândite mituri creaţioniste. Ei privesc doar partea goală a paharului, nu partea plină, care se umple din ce în ce mai mult, şi, mai important, se umple într-un mod consistent.
- Un alt fapt neglijat de creaţionişti e că evoluţionismul ar fi valabil chiar şi fără dovezi fosile! Orice dovadă fosilă doar adaugă credibilităţii evoluţiei, nu scade!
- Procesul de fosilizare e unul extrem de rar şi improbabil, deci avem noroc că le avem şi pe astea!
- Creaţioniştii spun “ar trebui să fie N fosile”, unde N e un număr foarte mare, mai mare decât numărul fosilelor existente. Cine sunt ei ca să îi spună naturii câte fosile ar fi trebuit să lase în urmă?
- Creaţioniştii nici măcar nu le cunosc pe cele existente! Mulţi cred că există o singură fosilă, a păsării-reptilă Archaeopteryx.
- Despre Steven J. Gould, creaţioniştii vor face deseori apelul la autoritatea sa, însă se observă dublul standard: când cred că un citat scos din context din partea unui om de ştiinţă le susţine punctul de vedere, atunci ce zice omul de ştiinţă e literă de lege! Când îi contrazice, respectivul e rău intenţionat, dogmatic, încuiat şi nu ezită să-l compare cu dictatorii totalitari.
- Gould a descris prin teoria Echilibrului Punctat scenarii în care o mare parte dintr-o populaţie a dispărut în urma schimbărilor de mediu, lăsând ca locul ocupat de ei să fie acaparat de o populaţie de nişă din aceeaşi specie ce a supravieţuit schimbărilor. Aparent, arhiva fosilieră ar fi indicat că evoluţia s-a produs brusc (magic) când de fapt realitatea e banal de simplu de înţeles.
- Chiar oamenii au fost în această situaţie acum 70.000 de ani.
- Gould: “The history of life is a story of massive removal followed by differentiation within a few surviving stocks, not the tale of steadily increasing excellence, complexity and diversity.”

(6) Probabilitatea ca hazardul să producă viaţa aşa cum e ea astăzi e infimă.
- Din nou se practică acel dublu standard. Oamenii de ştiinţă sunt crezuţi pe cuvânt când le spun că probablitatea ca lumea să fie aşa cum este ea e extrem de mică, însă sunt ignoraţi atunci când explică de ce e aşa.
- Nu, Evoluţia nu se referă la apariţia vieţii, ci doar descrie ce a făcut viaţa din momentul în care a apărut (indiferent de modul cum a apărut).
- Nu, Evoluţia nu e ghidată doar de hazard. Mutaţiile sunt ghidate de hazard, însă ce se întâmplă de la mutaţii încolo e o presiune constantă asupra populaţiei din partea mediului – deci NU hazard.
- Da, probabilitatea ca viaţa să fi evoluat astfel e extrem de mică, însă nu spune nimeni că universul trebuia să evolueze FIX aşa. Orice stare ar fi avut universul în prezent, probabilitatea era la fel de mică (chiar dacă rezultatele nu erau la fel de spectaculoase, şi în loc de oameni erau doar nişte roci pe-aici).
- Vezi: Realitatea, numerele mari şi creaţioniştii şi Dumnezeul golurilor, care explică de ce “Dumnezeu” nu-i deloc un răspuns folositor şi onest la marile întrebări. E un non-răspuns.

(7) Mutaţiile aleatorii nu ar putea duce la viaţă inteligentă.
- Asta nu-i o dovadă, e doar o afirmaţie ce exprimă o opinie oarecare. E un “argument” din neconvingere personală. Doar pentru că oamenii nu pot să accepte anumite noţiuni nu înseamnă că e o problemă cu acele noţiuni, ba din contră, problema e a oamenilor.
- Pentru mai multe erori de argumentare, vezi secţiunea Fallacies
- Ce anume e aşa de special la inteligenţa umană? De unde provine ea? Inteligenţa e un rezultat al activităţii creierului, care nu-i altceva decât o reţea neuronală biologică. Pe măsură ce creşte complexitatea reţelei în organisme, observăm o creştere a inteligenţei, de la amfibieni, la reptile, la mamifere primitive la primate. Omul de ce ar fi exclus?
- Cei care contestă posibilitatea evoluţiei inteligenţei prin selecţia naturală, de regulă duc lipsă atât de cunoştinţe în evoluţie, genetică şi biologie evoluţionistă, cât şi de cunoştinţe în neuroştiinţe, anatomie şi psihologie.
- O altă variantă a argumentului din genetică spune că toate mutaţiile sunt dăunătoare. În realitate, mutaţiile pot fi şi benefice şi dăunătoare şi neutre (majoritatea).

(8) Legea a 2-a a termodinamicii contrazice evoluţia
- Fals, vezi Legea a 2-a a termodinamicii

(9) Evoluţia e un proces ce durează milioane de ani, deci el nu poate fi demonstrat ştiinţific.
- Fals, vezi Moving the goalposts

(10) Totalitarismul secolului 20 s-a bazat pe Darwinism
- Fals, vezi Evoluţie vs Eugenie şi linkurile de acolo

(11) Darwinismul e o teorie depăşită
- Non sequitur/straw-man, vezi Nu sunt Darwinist

(12) Evoluţia e o ideologie care îndeamnă oamenii să fie egoişti şi să îşi dea în cap unii altora.
- Evoluţia nu e o ideologie, e o descriere a realităţii.
- Dacă creaţioniştii au tendinţa să dea în cap altor oameni fără un dictator cosmic care să îi supravegheze sau fără promisiunea vieţii eterne, asta spune mai multe despre creaţionişti decât despre evoluţie. Problema e doar a creaţioniştilor.
- Evoluţia nu oferă un model de moralitate dar nici nu pretinde vreodată că ar oferi. Vestea bună e că moralitatea nu e dată de sistemele morale, ci mai degrabă sistemele morale sunt formulate în funcţie de moralitatea înnăscută a oamenilor (culmea, explicată de Evoluţie).
- Evoluţia nu pretinde a fi o filosofie de viaţă. Evoluţia pretinde a fi o descriere aproximativă a realităţii, iar dacă principiile morale pe care te bazezi îţi spun “să nu minţi” sau “să nu fii ipocrit” , ai face bine s-o accepţi, după cum spune chiar un sfânt creştin, Augustin.

(13) E nevoie să fii ateu ca să accepţi evoluţia?
- Nu. Există mulţi oameni de ştiinţă evoluţionişti care sunt şi credincioşi.
- Ken Miller e unul dintre ei, care a şi apărat Evoluţia în procesul din Dover.
- Theodosius Dobzhansky, antropologist ortodox din Rusia afirma: “nimic din Biologie n-are sens decât în lumina evoluţiei”.

(14) Evoluţionismul e doar o teorie, nu o ştiinţă, pentru care nu există dovezi.
- Evoluţionismul nu-i doar o teorie, în acelaşi mod în care teoria cuantică nu-i doar o teorie.
- Evoluţionismul e susţinut de dovezi numeroase şi consistente 1, 2, 3, 4.
- Evoluţionismul e o teorie ştiinţifică consistentă cu toate celelalte ştiinţe.
- A se face diferenţa între faptul evoluţiei (faptul demonstrat atât în practică cât şi matematic, cum că procesele descrise de selecţia naturală chiar funcţionează) şi istoria vieţii pe Pământ.
Avem două seturi de date:
a) Evoluţia funcţionează
b) Dovezile genetice, geologice, etc, despre trecutul vieţii pe planeta noastră sunt consistente cu descrierea evoluţionistă.
Concluzia cea mai onestă pe care o putem trage conform Briciului lui Occam e să acceptăm evoluţia (desigur, fiind deschişi mereu la dovezi contrarii, cu condiţia să fie dovezi reale)

(15) De ce să se promoveze doar evoluţia? De ce să nu se predea controversa?
- S-ar preda cu inimă deschisă controversa evoluţionismului în ştiinţă dacă chiar ar exista aşa ceva. Care controversă? Între Evoluţionism şi celelalte variante variante propuse drept “controverse”, doar Evoluţionismul e o teorie ştiinţifică susţinută de fapte.
- “Controversa” e de fapt e o manevră a unora care vor să evite modul ştiinţific de promovare a ideilor. În ştiinţă controversele se rezolvă prin aducerea de dovezi, dar ei n-au aşa ceva. Au doar o teorie a conspiraţiei şi o agendă politico-religioasă în spate.
- Majoritatea oamenilor religioşi din occident ce ocupă poziţii respectabile în bisericile lor acceptă evoluţia speciilor prin selecţie naturală (NU “designul inteligent”), între care e de menţionat Biserica Catolică.
- Numărul oamenilor de ştiinţă care resping evoluţionismul e infim, comparat cu cei care îl acceptă. E amuzant cum se agaţă creaţioniştii de puţinii pe care îi au dar îi resping condescendent pe restul. Dublul standard e la el acasă. Dublul standard se aplică şi în cazul a ceea ce creaţioniştii cred că-s dovezi ştiinţifice pro-creaţie. Când ei cred că ştiinţa susţine creaţia, atunci ştiinţa deţine adevărul absolut, dar când o contrazice, atunci ştiinţa e malefică şi e doar o teorie.
- Puterea unei teorii ştiinţifice e dată de raportul: răspunsuri/presupuneri. Evoluţia oferă răspunsuri la întreaga evoluţie a vieţii şi cere foarte puţine presupuneri. Creaţionismul nu oferă niciun răspuns (nu poţi face nicio predicţie pe baza lui) dar cere postularea unui univers paralel, spiritual/supranatural (în cazul creaţionismului religios) sau a unei specii extraterestre care să fi apărut ea întâi prin selecţie naturală şi apoi să ne fi plantat pe noi (cazul creaţionismului OZN-ist).

Esenţialism

Esentialismul este o modalitate a gândirii magice de a interpreta lumea, şi anume credinţa că obiectele din jur au o proprietate supranaturală, fundamentală şi eternă – esenţa.
Să exemplific în geometria euclidiană: triunghiurile, indiferent de formă sau mărime rămân tot triunghiuri.

Dacă în interpretarea naivă a geometriei (clasificarea conceptelor, atenţie, nu a formelor în sine, cum ar fi de exemplu desene de forme) conceptul rămâne încă valabil, el eşuează lamentabil la clasificarea obiectelor din lumea reală.
Să zicem că măgarul are esenţă de măgar, iar calul are esenţă de cal. Catârul ce esenţă are atunci?

“Esenţa” (reprezentantul) e o simplă etichetă mentală a realităţii (reprezentatul) şi eşti în mare eroare dacă le confunzi.

Am constatat că această confuzie dintre reprezentant şi reprezentat este unul din motivele cele mai comune pentru care oamenii resping evoluţia.
Zic ei: “câinii tot câini nasc”.
Da, câinii tot câini nasc, dar dacă te uiţi de unde ai plecat şi unde ai ajuns, după suficient timp constaţi că sunt alt tip de câini şi asta e toată ideea.

Homo sapiens nu-i decât un alt tip de homo habilis, care nu-i decât un alt tip de homo erectus şi tot aşa până la bacterii and beyond!
Evoluţia nu susţine că părinţii vor da vreodată naştere la urmaşi ce se disting de ei prin ceva remarcabil, ci susţine că diferenţele alea aparent banale între părinţi şi copii se vor acumula în timp (unde timp = multe, multe generaţii) datorită selecţiei naturale şi vor deveni din ce în ce mai vizibile.

Nu scrie niciunde în ADN că acel cod va produce un câine sau un om. ADN-ul e doar o reţetă (similară cu una de prăjituri) în care ingredientele sunt alimentele, iar rezultatele sunt organismele.
Modificări în reţetă duc la modificări în organism, însă nu există niciun punct de graniţă care să spună “aici se termină şoarecii şi încep câinii”, sau ceva de genu’.

Omul, cu experienţa sa limitată de viaţă nu înţelege uşor conceptul timpului geologic şi adeseori eşuează în cuprinderea următoarelor 2 idei importante:
- esenţa e diluată din interior (variabilitatea din interiorul speciei e mult mai mare decât îşi poate da el seama prin observaţii “ochiometrice”, vezi: ring species)
- esenţa e diluată din exterior (asemănarea dintre specii e mult mai mare, vezi: hibrizi).

Specia e mult mai dinamică decât îşi pot creaţioniştii imagina. Evoluţia nu înseamnă că se trezesc într-o bună zi toate maimuţele şi zic “e momentul să evoluăm în om”. Nicidecum!
Evoluţia înseamnă că indivizii cu creiere mai mari şi care au putut să-şi folosească degetele mai eficient au fost favorizate în înmulţire, iar copiii lor (mai mulţi sau mai abili decât ai celor prosti şi împiedicaţi) au avut sansa sa le foloseasca chiar mai bine decât au făcut-o ei şi tot aşa…

Însuşi cuvântul specie e un reprezentant; a nu se confunda cu reprezentatul – populaţiile de animale.
Garantat că Ligrului nu îi pasă de denumirile purtate de părinţii săi în creierul delicios al unor maimuţe.

Din fericire, vine ştiinţa în ajutor şi ne arată o specie de şopârle care a devenit ierbivoră şi şi-a creat un organ nou.
http://scienceblogs.com/pharyngula/2008/04/still_just_a_lizard.php

Sfântul Augustin despre Ştiinţă şi Scriptură

Un citat deosebit de interesant din partea unui “sfânt” creştin:

Saint Augustine (A.D. 354-430) in his work The Literal Meaning of Genesis (De Genesi ad litteram libri duodecim) provided excellent advice for all Christians who are faced with the task of interpreting Scripture in the light of scientific knowledge. This translation is by J. H. Taylor in Ancient Christian Writers, Newman Press, 1982, volume 41.

Usually, even a non-Christian knows something about the earth, the heavens, and the other elements of this world, about the motion and orbit of the stars and even their size and relative positions, about the predictable eclipses of the sun and moon, the cycles of the years and the seasons, about the kinds of animals, shrubs, stones, and so forth, and this knowledge he hold to as being certain from reason and experience. Now, it is a disgraceful and dangerous thing for an infidel to hear a Christian, presumably giving the meaning of Holy Scripture, talking nonsense on these topics; and we should take all means to prevent such an embarrassing situation, in which people show up vast ignorance in a Christian and laugh it to scorn. The shame is not so much that an ignorant individual is derided, but that people outside the household of faith think our sacred writers held such opinions, and, to the great loss of those for whose salvation we toil, the writers of our Scripture are criticized and rejected as unlearned men. If they find a Christian mistaken in a field which they themselves know well and hear him maintaining his foolish opinions about our books, how are they going to believe those books in matters concerning the resurrection of the dead, the hope of eternal life, and the kingdom of heaven, when they think their pages are full of falsehoods and on facts which they themselves have learnt from experience and the light of reason? Reckless and incompetent expounders of Holy Scripture bring untold trouble and sorrow on their wiser brethren when they are caught in one of their mischievous false opinions and are taken to task by those who are not bound by the authority of our sacred books. For then, to defend their utterly foolish and obviously untrue statements, they will try to call upon Holy Scripture for proof and even recite from memory many passages which they think support their position, although they understand neither what they say nor the things about which they make assertion. [1 Timothy 1.7]

Auzit-aţi, creaţioniştilor?
Cum speraţi să vă creadă cineva când vorbiţi de cele invizibile (invizibilul şi inexistentul sunt foarte asemănătoare, btw) când voi staţi prost şi la cele vizibile?

Până şi sfinţii voştri vă zic “Bă, voi sunteţi proşti rău când scoateţi aberaţii pseudoştiinţifice şi le susţineţi cu citate din biblie. Ne faceţi de ruşine!”.

Dacă ar exista dumnezeul din biblie

…dacă ar exista zeul-judecător al creştinilor, primele victime ar fi chiar dintre ei, cei care se bucură de “necazul” necredincioşilor.

Ar ajunge în cele mai fierbinţi cazane acei credincioşi plini de ură şi răutate care abia aşteaptă ca noi, cei ce nu suferim de creştinism, să primim pedeapsa absolută (iadul – mânia fiinţei absolute).

[God]: Burn fuckers, că n-aţi înţeles nimic.

Unii ar putea zice că ei de fapt ne iubesc şi că doar ne avertizează (deşi nu se simte asta din tonul lor…). Păi atunci respectivii sunt groaznici la marketing!
Pe lângă că povestea lor cu pedeapsa cosmică e plină de speculaţii, găuri şi neadevăruri, aflăm că are şi efecte negative: transformă credinciosul într-un paranoic speriat.
Nu mersi, i’ll stick to my godless ways, mult mai civilizate, mai sănătoase şi mai raţionale decât ale voastre.

Mintea unui credincios obsedat de iad şi de satana. El trăieşte deja în iad.

Vânătoare de vrăjitoare

În vremurile de aur ale teocraţiei creştine (şi nu numai, chestia asta se aplică la multe alte religii), vina pentru diversele calamităţi naturale o luau cei diferiţi, minorităţile: evreii, femei acuzate de vrăjitorie, etc.

Oare cât va trece până când în România va fi la modă să se indice ca ţap ispăşitor pentru diverse probleme “depărtarea de valorile tradiţionale”?
Dacă ceva merge naşpa în România, pentru unii e evident că de vină sunt minorităţile sexuale şi religioase, pedeapsa Domnului că sunt toleraţi cei ce contestă rolul bisericii în societate şi prezenţa icoanelor în şcoli sau cei care nu se fut după îndrumarea popii.
Zicea Becali că “poporul român trebuie să se întoarcă la credinţă”… dar când a plecat? Tot în mocirla asta sunt de sute de ani.

Am văzut că s-a popularizat şi la noi legenda care leagă atacurile de la 9/11 de separarea bisericii de stat şi de educaţia sexuală în şcoli în State.
Respectiva aberaţie* a fost un hit pe mess, fiind trimisă de 13000 de ori până acum.
Cumva, oamenilor li s-a părut extrem de profundă.
Aştept momentul în care vor deveni la fel de populare şi mesajele raţionaliste

*Link marcat cu rel=”nofollow”

Paradox creştin

Religioşii insistă să portretizeze fiinţa umană ca o fiinţă “decazută”, “pacatoasă” si “izgonită” ce are ceva de împărţit cu creatorul coleric, însă aceiaşi religioşi se supara atunci când raţionaliştii le spun că oamenii nu sunt buricul pământului, că universul n-a fost făcut pentru ei şi că nu pot dispune cum vor de natură.

Masochism, ipocrizie şi inconsistenţă. What else is new?

Drumul Crucii

Să prezentăm acum “drumul crucii”:

Da, mitul lui Cristos are explicaţii istorice şi culturale.
Vezi şi: Dumnezeul care n-a fost.

Omul îi este dator omului

Când teologul guverna lumea, aceasta era acoperită cu colibe şi cocioabe pentru cei mulţi, palate şi catedrale pentru cei puţini. Pentru aproape toţi copiii, cititul şi scrisul erau arte necunoscute. Săracii se acopereau cu cârpe şi piei – devorau coji şi mestecau oase.
Era Ştiinţei a venit, iar luxurile secolului trecut sunt necesităţi zilnice. Oamenii din clasa mijlocie au mai mult confort şi convenienţe decât prinţii şi regii din vremurile religioase.
Dar peste toate astea se află dezvoltarea minţii. Există informaţie mai valoroasă în creierul unui om obişnuit de astăzi – al unui inginer mecanic, al unui chimist, al unui naturalist, al unui inventator decât era oriunde în lume acum 400 de ani.

Aceste binecuvântări n-au căzut din cer. Beneficiile aceasta n-au venit din mâinile preoţilor. N-au fost găsite în catedrale sau în spatele altarelor – nici n-au fost căutate cu lumânări sfinte. N-au fost descoperite de ochii închişi ai rugăciunii, nici n-au venit ca răspuns la invocaţii superstiţioase. Ele sunt roadele libertăţii, darurile raţiunii, observaţiilor şi experimentelor – şi pentru toate acestea, omul îi este dator omului.

Ingersoll

Na, asta ar trebui să dea “pe messenger” cei ce vor să pară profunzi, nu aberaţii lacrimogene despre Cristosul mort pe cruce.

Fraudă? – Lumina “Sfântă” de la Ierusalim

Lumina Sfântă (greceşte, Άγιον Φως) este considerată de creştinii ortodocşi a fi o minune care se întâmplă în fiecare an la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim în Duminica Sfântă, ziua dinaintea Paştelui Ortodox.
În ziua stabilită, la prânz, “patriarhul grec, împreună cu clerul lui înveşmântat în straiele sacerdotale şi urmat de patriarhul armean cu clerul lui şi cu episcopul copţilor, mărşăluiesc în procesiune grandioasă şi solemnă, şi cântând imnuri, de trei ori în jurul Sfântului Mormânt.
Odată procesiunea încheiată, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului sau alt arhiepiscop ortodox recită o rugăciune anume, îşi dă jos robele şi intră singur în mormânt.
Atunci, adunarea cântă “Doamne miluieşte” (Kyrie eleison în greacă) până când (după cum se crede) Lumina Sfântă coboară spontan peste 33 de lumânări legate împreună de către patriarh în timp ce e singur în încăperea mormântului lui Iisus. Patriarhul iese apoi la iveală din încăperea mormântului şi recită rugăciuni, aprinzând fie 33, fie 12 lumânări şi împărţindu-le celor adunaţi acolo.

Critici

Dobrokhotov şi alţi critici, inclusiv cercetătorul ortodox rus Nikolai Uspenski, dr. Aleksandr Musin de la Sorbona şi unii ortodocşi de rit vechi citează extrase din jurnalele Episcopului Porfirie (Uspenski) (1804-1885) care arată că preoţimea din Ierusalim ştia că Lumina Sfântă e frauduloasă.

Porfirie era un arhimandrit ortodox rus şi un om de ştiinţă trimis în misiune oficială de cercetare bisericească la Ierusalim şi în alte locuri (Egipt, Muntele Athos). În timpul şederii în Ierusalim a fondat misiunea rusească de acolo. Mai târziu, după reîntoarcerea în Imperiul Rus, a fost făcut episcop în dioceza Kievului.

Porfirie şi-a înregistrat impresiile în jurnalele lui, publicate ca Kniga bytija moego (Cartea fiinţei mele) în 9 volume din 1894 până în 1901. În primul volum, Porfirie scrie: “Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi” (Kniga bytija moego, vol. 1 (anii 1841-1844), p. 671). Nu se spune cum s-ar putea ca această flacără perpetuă să fie păstrată aprinsă.

Porfirie relatează mai târziu o poveste spusă lui de către un mitropolit din Ierusalim. Conform acesteia, când Paşa Ibrahim al Egiptului a fost acolo a dorit să verifice autenticitatea minunii, deci le-a spus slujitorilor patriarhului să-l lase înăuntru în altar în timpul ritualului. Dacă minunea era autentică, el urma să doneze o sumă mare de bani, dar dacă era o fraudă urma să confişte toţi banii daţi de pelerini şi să dezvăluie frauda în toate ziarele europene.

Delegaţii – mitropolitul Misaеl al Petrei, mitropolitul Daniel al Nazaretului şi Episcopul Dionisie al Filadelfiei – s-au întâlnit să discute propunerea. Misael a admis atunci că aprinde focul de la o lampă de icoană care stă ascunsă în spatele icoanei de marmură a Învierii lui Hristos, înapoia patului mortuar. Astfel, ei au decis să-l implore pe Ibrahim să nu se amestece în treburile religioase şi să nu dezvăluie secretele riturilor creştine, pentru că Împăratul Rus Nicolae ar fi foarte nefericit dacă s-ar întâmpla aşa ceva. Paşa Ibrahim a decis atunci să nu insiste asupra chestiunii. Dar din acel moment clerul Mormântului a încetat să creadă în coborârea miraculoasă a Luminii Sfinte.

Porfirie continuă: “…mitropolitul a adăugat că numai de la Dumnezeu însuşi aşteaptă ei încetarea minciunii (noastre) pioase. După putinţă, el va calma oamenii care acum cred în minunea focului din Duminica Sfântă. Dar nu putem nici măcar să începem această revoluţie în gândire. Am fi dezbinaţi chiar lângă altarul Mormântului.

L-am informat pe patriarhul Athanasius, care trăia atunci în Constantinopol, despre şantajul lui Ibrahim Paşa, dar în scrisoarea noastră către el am scris ‘focul sacru’ în loc de ‘lumina sfântă’. Surprins de această schimbare, binecuvântatul părinte ne-a întrebat: ‘De ce numiţi Lumina Sfântă altfel?’ I-am spus adevărul, dar am adăugat că focul, aprins pe Mormântul Domnului de la lampa ascunsă, este, la urma urmei, un foc sacru, de vreme ce vine dintr-un loc sacru.” (Kniga bytija moego, vol. 3, pp. 299-301)

—
Creditz go to Ro.Wikipedia

Întrebarea mea personală e următoarea: de ce trimite fiinţa absolută lumina după un calendar eronat?

Citez de pe site-ul oficial al “minunii”.

Data Pastelui ortodox este fixata dupa calendarul iulian si nu dupa cel gregorian folosit in Occident, ceea ce inseamna ca Pastele ortodox se sarbatoreste in mod normal la o data diferita fata de cel protestant si catolic.

Da, dar calendarul Iulian dădea rateuri grave şi a fost înlocuit cu cel Gregorian.
Cineva ar face bine să îl anunţe şi pe “dumnezeu”…

—

L.E. nici n-am scris bine despre “minune” că am şi dat peste ştirea asta:

O încăierare a izbucnit duminică la mormântul tradiţional al lui Isus din Ierusalim între credincioşii greci ortodocşi şi cei armeni, care au încercat astfel să revendice diferite porţiuni din lăcaşul sfânt.

http://www.mediafax.ro/externe/incaierare-la-mormantul-lui-isus-intre-ortodocsii-greci-si-cei-armeni-video-protv.html?3614;2571504

Evoluţie vs Eugenie

Demagogii care argumentează împotriva Evoluţiei vor scoate de la un moment dat şi aberaţia cu “Holocaustul s-a bazat pe teoriile lui Darwin”.
O’rly?

Băi, deştepţii pământului!
Nu Darwin a descoperit că dacă omori anumiţi indivizi aceia n-o să poată să se înmulţească, sau că unii indivizi sunt mai buni decât ceilalţi, iar urmaşii lor vor mai buni decât ai altora.

Ştiţi ce e asta? Nu e evoluţionism, e ereditate!
Ştiţi cine a descoperit-o? Agricultorii!
Oamenii care au crescut turme de oi, ciurde de vaci şi au cultivat pământul au practicat asta de mii de ani.
Cine, deci, a descoperit prima dată principiile pe care s-au bazat naziştii?
Darwin? No way, Darwin e abia în secolul 19.
Exemple mult mai potrivite ar putea fi:
- evreii din Vechiul Tesament (cu caprele lor)
- Iisus Cristos (blândul păstor)
- ţăranul român, gen Vitoria Lipan, Moromete. Tradiţia transhumanţei e responsabilă de moartea a 6.000.000 de evrei! (zomg!).
etc.

Ceea ce a adus în plus Darwin e că acelaşi fenomen ca în selecţia crescătorilor de animale se produce şi în natură, sub efectul influenţelor mediului, adică fix fără intervenţie umană.

Haide măi, că nu-i chiar aşa greu!

Vezi şi:

Creştinismul trebuie să rămână în trecutul umanităţii

Mituri politice despre Evoluţie

Stalin & Hitler

Darwinismul Social

Newtonism

Moving the goalposts

Tehnica creaţionistă intitulată moving the goalposts se referă la refuzul de a accepta înfrângerea.
Atunci când unul din argumentele lor pică, nu se opresc să îşi analizeze situaţia – dacă într-adevăr ceea ce susţin mai are credibilitate – ci trec mai departe (move the goalposts) ridicând alte “argumente” (la fel de solide ca primele).

Exemplul cel mai vizibil e “Macroevoluţia”.
Creaţioniştii fac să pară a fi rezonabil să te îndoieşti că selecţia naturală poate duce la diferenţe majore între specii, unde “majore” e un atribut definit de creaţionişti, ba chiar redefinit de fiecare dată atunci când e atins (de unde şi “moving the goalposts” sau “mutarea ţintelor”).
Să vedem puţin care erau aceste ţinte înainte de Macroevoluţie:
- Termenul “Macro” a fost folosit pentru a se diferenţia de “Micro”, (adică modificările produse într-o perioadă scurtă, vizibilă, de timp de către selecţia naturală în interiorul speciei) pe care creaţioniştii au avut grijă s-o nege la vremea lor (unii încă o fac) dar care pentru lumea raţională e un fapt de necontestat (sau neagă, de exemplu, existenţa raselor de câini).
- Negarea “Microevoluţiei” a fost precedată de negarea realităţii selecţiei naturale însişi.
- Negarea selecţiei naturale a fost precedată de negarea viabilităţii mutaţiilor (celebra fabulă din cărţile iehoviste: “se repară televizorul dacă dai în el?”, “mai au cuvintele sens dacă le schimbi literele?”).
- Negarea viabilităţii mutaţiilor a fost precedată de negarea sintetizării substanţelor organice complexe (gen aminoacizi) în condiţii din natură. Asta a fost demontată deja de vreo 20 de ani când au început să iasă rezultatele din laboratoare.
- Chiar la început, creaţioniştii au negat tocmai chimia organica! Yes, my friends, fucking chimia organică care astăzi e o ştiinţă în sine.
În apărarea poveştii lor cu “suflul de viaţă”, ei susţineau că din substanţe anorganice nu se pot crea niciodată substanţe organice.
Îi greu…

Să predăm ambele teorii?

Creaţionistul spune: “nu există nicio dovadă concludentă, deci să predăm ambele teorii (evoluţie şi creaţionism) şi să lăsăm copiii să decidă”.

Argumentul e incredibil de inapt încă din premise. Cum adică ambele teorii?
Doar două?
Dacă băgăm creaţionismul lor atunci suntem la fel de justificaţi să predăm toate legendele despre dezvoltarea vieţii! Povestea cu cutia pandorei, cu lumea apărută dintr-un ou, lumea născută dintr-o vacă, etc! Haide creaţioniştilor să vă văd susţinând că copiii au dreptul să aleagă între istoria descrisă prin prisma ştiinţei (evoluţie, genetică, biologie, geologie, etc.) şi legendele olimpului
A, nu vă convine comparaţia? E o curvă dublul vostru standard
În loc să vă neteziţi neuronii interpretând biblia, vă recomand fabula ce se termină cu morala: “Noi vrem egalitate, dar nu pentru căţei”.

Apoi, ce ne împiedică să aplicăm tehnica asta (prezentăm ambele versiuni şi lăsăm copiii să aleagă) în alte discipline?
- În istorie, de exemplu, putem preda istoria în care naziştii au omorît evrei în Holocaust SAU varianta Iraniană în care Holocaustul e o poveste inventată.
- În fizică puntem preda Intelligent Falling în loc de Gravitaţie.
- Etc:

Maximizarea profitului la Pariul lui Pascal

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu Pariul lui Pascal, citiţi linkul ăsta.

…

Le dedic acest post credincioşilor care chiar cred în el şi îl folosesc să-şi argumenteze credinţa.

Bun, eşti convins că credinţa într-un zeu e ca o taxă de protecţie care te apără de călăul cosmic de după moarte (sau cel puţin te simţi tu mai bine), însă totuşi şansa ca zeul tău să fie câştigător e doar 1 la infinit (există o infinitate de zeităţi fabulante pe care şi le pot imagina oamenii).
Chiar şi o abordare conservativă (să zicem că e sigur unul din cei cunoscuţi) îţi dă tot o şansă de 1 la câteva zeci de mii.
Pentru a-ţi maximiza profitul trebuie să pariezi pe cât mai mulţi zei, adică să te apuci să-i venerezi pe toţi ăştia cunoscuţii, ba chiar să îţi imaginezi tu alţii noi.
Nu se ştie niciodată de unde sare iepurele!

Începe de pe acuma să-ţi faci rost de turban, contactează medicul de familie (sau rabinul local) pentru circumcizie, cumpără-ţi capre pentru sacrificii, importă o vacă sacră din india (sau şobolani, pentru cei sărmani), cumpără cărămizi pentru piramide, vin pentru dionisii, angajează oracol, etc.
Vorba voastră, mai bine să te asiguri decât să-ţi pară rău, nu? Haide! La treabă, credincioşilor

Post insporat de Edward Current.

Religia – repetentă la moralitate

Tot din ciclul: “De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?”

Credincioşii îi acuză pe atei că nu au principii morale.
Spun ei: “fără religie care să ne spună ce e bine şi ce e rău ce ne-ar împiedica să ne dăm în cap unii altora?”

Dar stai puţin! De ce singura obiecţie pe care o au creştinii e în cazul ateilor?
Dacă creştinismul e adevărat atunci orice alt grup în afară de creştini (sau de respectiva denominaţie creştină) ar trebui să fie imoral.
De ce nu le zic budiştilor/hinduşilor/evreilor că n-au principii morale?
După ilogica asta evreii ar trebui să fie cei mai criticaţi, nu ateii, fiindcă evreii au toate dezavantajele creştinismului (zeul criminal al Vechiului Testament + respingerea “mântuitorului”) fără unicul aşa-zis avantaj (pacifismul Cristosului).
Hai, credincioşilor, să vă văd. Cine se încumetă să îşi susţină argumentaţia atacându-i şi pe evrei?
Sunteţi slabi!

Eu consider că motivul pentru care morala denaturată a altor religii nu e o problemă ca lipsa de cărţi sfinte a ateilor e situaţia similară în care se regăsesc religioşii de orice culoare.
Toţi pun semn de egalitate între “morală” şi papirusuri din mileniile trecute trecute, interpretate drept voia divinităţii.
Când ne-religioşii vorbesc de morală, vorbesc despre psihologia umană, despre drepturile şi libertăţile omeneşti, despre victoria raţiunii iluministe asupra animalismului “moralei” religioase din evul mediu. Au curajul!

Dacă ateismul e adevărat atunci legile morale nu sunt date de Univers ci au fost mereu formulate în funcţie de nevoile umane date de evoluţie.
Morala inventată de om (nu dictată de bau-baul cosmic) a funcţionat! Societatea nu s-a destrămat.
Mai există o implicaţie: dacă ateismul e adevărat atunci legile după care trăiesc credincioşii au fost inventate de analfabeţi din mileniile trecute şi se potriveau doar contextului vremii.
Acest fapt era evident din faptul că credincioşii fac eforturi extrem de mari să îşi interpreteze cărţile sfinte pentru a se adapta societăţii moderne. Avem acum dovada că nu religia e sursa moralei, ci omul!
Dar dacă e să alegi între principii arhaice şi principii formulate în conformitate cu realităţile prezentului, de ce ai alege calea ocolitoare şi retrogradă?

De ce, atunci, să mai susţii că religia supranaturală inspirată din texte antice mai are vreun rol în societatea modernă?
Cel mai bine ar fi ca oamenii să aplice citatul următor, într-un moment de sinceritate:

“Ce poate fi mai plăcut şi mai simplu decât să fii sincer, totdeauna liniştit, împăcat cu tine însuţi, neavând nici de ce te teme, nici ce inventa?”

Dacă e cineva care are o problemă în domeniul al moralei, aceia sunt credincioşii care consideră că orice dilemă poate fi rezolvată pur şi simplu citind ce-au scris nişte băieţi deştepţi ce-au susţinut că-i cuvântul divinităţii. Raţionaliştii măcar fac primul pas şi acceptă realitatea.

Între Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi interpretările umane (ale predicatorilor) ale unor opere de ficţiune (textele “sfinte”), eu pariez pe prima.
Oricum, scorul moralei occidentului secular bazat pe drepturi, libertăţi omeneşti e cu mult peste scorul moralei religioase practicată de omenire până în urmă cu câteva secole/decenii, ba care încă se practică în multe părţi ale globului.

E uşor să promovezi beneficiile “moralei” religioase din confortul lumii civilizate asigurat de principii seculare. Să îi văd eu pe credincioşi cum îmi vorbesc de necesitatea religiei ca sursă de moralitate în lumea Islamică, în timpul Inchiziţiei sau în vechiul testament, când uciderea oamenilor cu pietre pentru infracţiuni minore era un hobby.

Roma e blamată pentru răstigniri şi pentru luptele din circuri, însă Avraam e venerat fiindcă a vrut să-şi omoare fiul în timpul delirului mistic. Diferenţa? Unul invocă numele personajelor schizofreniei de care suferea.

Câtă lipsă de încredere în sine pot avea credincioşii de au mai mare încredere în filosofiile analfabeţilor ce au trăit acum câteva mii de ani decât în gândurile lor şi ale contemporanilor din secolul curent. Ridicol!

Ultimul “argument” pe care îl pot invoca credincioşii e Stalin. Ce-i cu el?
Ce are în comun cu occidentul secular bazat pe drepturi şi libertăţi, liberă exprimare şi gândire critică?
A, că respingea religia? Şi Cioran a criticat religia, ba şi Cristos a criticat religia vremii.
Ce ziceţi, mai merge analogia?

Recomand următoarea lectură amuzantă: Să nu ne rătăcim în neînţelegerea scripturilor.
Pentru mai multe idei despre moralitate şi religie, vezi şi punctul 3 de la “De ce anti-teism” şi Moralitate Reloaded.

Tupeu sau bun simţ?

Credinciosul zice:

Tu ca ateu crezi că toţi oamenii care au crezut vreodată în divinitate sunt nebuni/proşti/bolnavi mintal sau pur şi simplu se înşeală. Cât tupeu pe tine să crezi că ştii mai bine decât ei!

Ateul răspunde:

Tu ca şi credincios (creştin, de exemplu) trebuie să accepţi ceva asemănător!
Tu crezi că toţi oamenii care au crezut vreodată în altă divinitate decât a ta sunt nebuni/proşti/bolnavi mintal/păcăliţi de satana sau pur şi simplu se înşeală.

Cele două propoziţii sunt asemănătoare dpdv. gramatical, însă diferă foarte mult din punct de vedere logic dacă aplicăm Briciul lui Occam şi ne gândim: ce-i mai probabil într-o lume în care oamenii întreţin şi venerează idei similare (mai toate religiile cer acceptarea fără dovezi a faptelor supranaturale, ritualuri, poveşti nemuritoare despre oameni sfinţi, bla bla)?
(1) Una din religii ar fi, ca prin minune, adevărată la modul absolut (aia a credinciosului în discuţie), iar celelalte sunt simple înşelătorii, făcături ale minţii omeneşti.
SAU
(2) Aşa cum arată psihologia, religiile (şi superstiţiile în general) sunt manifestări ale unor fenomene naturale specifice creierelor de maimuţe speriate şi insuficient dezvoltate pentru care logica şi raţiunea sunt un lux deprins, nu ceva înnăscut.

???

Cum crede credinciosul că noi suntem cei nesimţiţi fiindcă îndrăznim să spunem că restul se înşeală, atunci când el, pe lângă că crede că restul se înşeală, mai crede şi că (a) fabula lui e deasupra altora deşi nu se diferenţează prin nimic de ele şi (b) n-are absolut nicio dovadă în această privinţă.

Credinciosul trebuie să-şi aducă aminte de cuvântul mântuitorului lui: “De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?” şi să termine dreq cu argumentele penibile.

Creaţionism şi berze

“Ridicule is the only weapon which can be used against unintelligible propositions.” – Thomas Jefferson

“Există o controversă între creaţionism şi teoria evoluţiei în aceeaşi măsură în care există o controversă între teoria berzei şi biologia reproductivă”

Combinaţia între cele două citate produce cea mai eficientă metodă de a-i aborda pe fanaticii creaţionişti din punctul în care arată că sunt imuni la argumente raţionale.

Pentru cunoscători, iată o parodie a filmului Expelled, noua bomboană de ignoranţă creaţionistă.

http://www.youtube.com/watch?v=-ThQQuHtzHM

Problema e a teiştilor

Argument creaţionist:
- “dar vaaaaaaai, dacă am evoluat cum spune ştiinţa înseamnă că scopul vieţii noastre pe pământ e doar să ne hrănim să ne înmulţim şi să murim!”
- “dar dacă nu există dumnezeu şi viaţă de apoi, atunci pentru ce trăieşti?”

Băi credincioşilor!
De ce singurul scop în viaţă valabil pentru voi e unul dictat de sus?
Asta v-au învăţat anii de comunism sau cei de creştere autoritară acasă, când părinţii vă torturau cu iubire trimiţându-vă să vă roadeţi unghile în biserici şi făcându-vă să credeţi că e spre binele vostru?

Îmi pare rău pentru voi, dragii mei, însă asta nu e o problemă a realităţii, ci e problema voastră!
Dacă nu vouă nu vă place cum e realitatea, credeţi că realităţii îi pasă şi se schimbă pentru voi?
În cel mai bun caz, e un argument pentru auto-amăgire, însă wishful thinking-ul nu poate crea zeii pe care îi invocaţi pentru a vă da un rost în viaţă.

Mai mult, toţi credincioşii aceştia care deplângeţi deşertăciunea vieţii fără prietenul imaginar: cât tupeu! Câtă duplicitate! Pe de o parte vă plângeţi că viaţa voastră n-are sens, iar pe de altă parte respingeţi ceea ce vă oferă viaţa spunând că adevărata fericire trebuie căutată după moarte (în descompunere?).

Recomand articolul: Crestinism, sinucidere si sensul acestei vieti (da, se argumentează că cea mai bună alternativă pentru un creştin ar fi sinuciderea )

Noi suntem ateii, dar voi sunteţi cei fără dumnezeu!
Dacă ar exista o fiinţă absolută care îşi pedepseşte furnicile nerecunoscătoare, voi aţi înfunda cazanu’ fiindcă dispreţuiţi tot ceea ce v-a oferit, fiindcă consideraţi că sunteţi demni de nemurire şi vă cereţi acest “drept” bătând violent din picioare şi construind biserici cu care speraţi să navigaţi în eternitate.

Vă las să vă delectaţi cu un fanatic, exemplificarea frazei de mai sus şi dovada că omul e o maimuţă fricoasă, insuficient evoluată.

Maimuţa cu chipul zeului

Cui îi e ruşine că e înrudit cu tipii de mai jos? Mie nu…

Presupunând prin absurd că mâine ar ateriza Cristos în studiourile Realitatea TV şi ar confirma creaţionismul, ba chiar creaţionismul biblic literal (adică povestea cu lumea creată acum 6000 de ani… iar Domnul, în înţelepciunea eternă, sa ne-a dat toate motivele să credem altceva…) următoarea afirmaţie ar rămâne tot la fel de valabilă:

ADN-ul uman e asemănător într-o proporţie de 96-98% cu cel de cimpanzeu, deci omul rămâne tot o primată. O maimuţă. O maimuţă făcută după chipul şi asemănarea creatorului dar tot o maimuţă. O maimuţă care îşi neagă propria natură, comportându-se aşadar specific maimuţelor.

Ce îl diferenţiază pe om de restul lumii vii? Care sunt trăsăturile divine râvnite de credincioşi?
Urmărind istoria eu zic că potenţialul uman a început să se desăvârşească în valorile democraţiilor seculare: ştiinţă, libertăţi, gândire critică… or dacă le respingi pe astea cu ce rămâi?
Rămâi cu nişte babe ignorante şi murdare pe picioare, cu triburi de bătăuşi gălăgioşi ce poartă însemne naţionaliste şi alţii asemenea. Deci cu nişte maimuţe.

Get your T-Shirts today =)

I’m an atheist, why aren’t you?

Avatar de messenger, anyone?

Nicio minciună nu-i prea gogonată

Pentru creaţionişti, nicio minciună nu-i prea gogonată.
- citate scoase din context
- analogii (cu Hitler, Stalin, etc)
- ignoranţă (creaţionistul nu cunoaşte faptele, deci ele nu există)
- limitare proprie (creaţionismul nu-şi poate imagina evoluţia, deci ea n-a avut loc)
……iar mai nou, toţi războinicii luminii au îmbrăţişat filmul de propagandă creaţionistă, Expelled, fără ca măcar să îl fi văzut! Logica lor: e împotriva Evoluţiei deci TREBUIE să fie adevărat.
Curat stupid

Titlul original al filmului e Expelled – No Intelligence Allowed care sugerează o aşa zisă conspiraţie a evoluţioniştilor prin care îi reduc la tăcere pe “creation scientists”.
Titlul mult mai potrivit ar fi Flunked – No Intelligence Displayed, fiindcă e jenant atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi din punct de vedere al realizării (Michael Moore face documentare mai de calitate decât ei).

Indivizii nu lasă criticii la screening-uri… ştiţi ce înseamnă asta în lumea filmului? Chiar şi filmele extraordinar de jenante permit accesul criticilor, deci ca să se teamă de critici trebuie să îşi dea seama şi ei că e deosebit de prost.
În plus, au fost daţi în judecată de o universitate americană pentru încălcarea drepturilor de autor (au folosit fără permisiune nişte animaţii 3D, adică au furat).

Ăştia vă sunt idolii, creaţioniştilor! Spălaţi-vă cu ei pe cap

Vezi si:
Expelled’s intelligent design theory – this IS your daddy’s creationism
Intelligent design film far worse than stupid
Ben Stein’s so-called documentary ‘Expelled’ isn’t just bad, it’s immoral

Nu sunt Darwinist

Credincioşii ne numesc “Darwinisti” pe noi, cei ce susţinem Evoluţionismul.
- Se insinuează că teoria ştiinţifică ce descrie evoluţia prin selecţie naturală e la acelaşi nivel cu poveştile lor, ba mai mult, că ar fi o teorie depăşită de sute de ani.
- Îl prezintă pe Darwin ca şi cum ar fi cristosul evoluţioniştilor, iar dacă Darwin e descalificat atunci automat pică toată ştiinţa satanică: nu doar Evoluţia, ci şi cosmologia, geologia, etc, care îndrăznesc să răstoarne “ordinea creaţiei” aşa cum e ea înşirată în Biblie (de exemplu: plantele au apărut înaintea soarelui, animalele după bărbat, dar înainte de femeie).

Oare de ce nu îi numesc Newtonişti sau Relativişti Generali pe cei care acceptă gravitaţia?

În săraca lor pregătire intelectuală (sau în măiestria retoricii ilogice) ei nu îşi dau seama că sinteza modernă a evoluţiei e la ani lumină de ideile lui Darwin.
Da, ideile lui Darwin sunt depăşite (pe vremea aia nici măcar nu se ştia genetică) însă creaţionismul lor e la fel de îndepărtat de Darwin cum e Darwin de ştiinţa modernă.

Post inspirat de Evolved and Rational.

Anti-teism în România – Cioran ReReloaded

Despre influenţa bizantină:

Plaga mare a Rusiei — ca şi a noastră — a fost tradiţia bizantină, suflul spiritualităţii bizantine, care altoit într-o cultură străină devine anchiloză, schematism abstract, iar pe plan politic şi cultural, reacţionarism organizat. Tot ce este gîndire reacţionară în Rusia secolului trecut continuă — conştient sau inconştient — filonul bizantin. Pe Pobedonosţev — procurorul Sfîntului Sinod, profet al inculturii maselor într-o ţară de analfabeţi, îl văd descifrînd sensul istoriei după o icoană bizantină, iar nu după mersul soarelui, cum au făcut occidentalii, — după o icoană bizantină, simbol al morţii, al uscăciunii şi al umbrelor. Nu există o viziune mai devitalizantă decît aceea care se degajează din arta bizantină, artă de ceruri obscure, de monotonie între sfinţi, de inaderenţă la Eros. Şi cînd te gîndeşti că România a vieţuit secole sub blestemul spiritului bizantin!

Despre bisericuţele mici cu care se fălesc ortodocşii:

Românul iubeşte întorsătura, adică inconsecvenţa în procesul lucrurilor. Cel mai mare chin pe capul lui ar fi construirea unei catedrale; tendinţa lucrurilor înspre înălţime, ascensiunea firii e străină complet geniului nostru. Turnurile bisericilor româneşti nu se sprijină în cer, aşa cum se întîmplă cu cele gotice, ci, rezemate pe corpul bisericii, ele par a fi mulţumite că se află undeva, aproape de tot, un pămînt, de care nu e bine să te îndepărtezi. O catedrală este un răspuns lui Dumnezeu la toate întrebările care i le-a pus omului. Ea dovedeşte că distanţa între creator şi creatură este departe de a fi infinită şi că, la urma urmelor, ei s-ar putea întîlni vreodată în înălţimi. Sensul ultim al catedralei este o provocare şi o sfruntare adresată divinităţii. Sînt turnuri pe care omul n-a avut curajul să scrie: pînă cînd vei mai fi Dumnezeu, Doamne? Toate operele pe care omul le-a conceput pentru preamărirea lui Dumnezeu sînt o dovadă a mărimii umane, iar nu divine. Profilul unui turn pe un cer în înserări este simbolul tragediei sau infinitului uman.
Făcut-am multe bisericuţe în trecutul nostru, toate triste şi mici. Improvizaţii de credinţă.

Despre politica de apărare:

România e geografie, nu e istorie. Înţelege cineva acest tragic? O ţară are valoare numai cînd devine o problemă pentru alţii, cînd numele ei înseamnă o atitudine. Cu toţii ştim ce înseamnă Franţa, Anglia, Italia, Rusia şi Germania, dar nu ştim nici unul ce înseamnă România. Nu ştim ce este România, dar ştim perfect ce nu este.

S-a spus de atîtea ori: am apărat latinitatea (şi se citează: o oază de latinitate în Balcani); un dig împotriva slavismului, apărători ai creştinătăţii; păstrători ai tradiţiilor romane etc.

Aţi înţeles: am apărat şi am păstrat. Se cheamă aceasta destin? Naţiunile mari au spintecat istoria, în pornirea lor de a se afirma. După flăcările lor rămîne o dîră de foc în lume, căci o cultură mare seamănă unei ofensive cosmice. Dar ce rămîne după defensiva unei culturi mici? Praf — dar nu de puşcă, pulbere purtată de un vînt de toamnă. Caut în zadar primăvara culturilor mici…

Despre ţăranul român pe care l-au lăudat atâţia filosofi ortodocşi:

…De cîte ori privesc ţăranul român îmi place să văd înscrise în cutele feţei sale golurile dureroase ale trecutului nostru. Nu cunosc în Europa un alt ţăran mai amărît, mai pămîntiu, mai copleşit. Îmi închipui că acest ţăran n-a avut o sete puternică de viaţă, de i s-au înscris pe faţă toate umilinţele, de i s-au adîncit în riduri toate înfrîngerile. Oricîte rezerve de viaţă ar dovedi el, impresia nu este totuşi a unei prospeţimi biologice. O existenţă subterană este fiinţa lui şi mersul lui lent şi gîrbovit este un simbol pentru umbrele destinului nostru. Sîntem un neam care-am ieşit din văgăuni, din munţi şi din văi. Am privit cerul din umbră şi-am stat drepţi în întuneric. Ne-am răcorit o mie de ani. De aceea, numai febra ne mai poate scăpa…

Cînd va ridica ţăranul român capul în sus? În jos am privit de cînd ne-am născut.

Cioran – “Schimbarea la faţă a României”

Shifting the Burden of Proof

În primul rând Ce-i aia “Burden of Proof” ?
E un principiu care spune cam aşa: cel care face o afirmaţie trebuie să-i demonstreze validitatea iar cel care se îndoieşte nu trebuie să demonstreze nimic fiindcă scepticismul e pozitia implicită.

Afirmaţia credinciosului:

“Dumnezeu exista pentru ca nu poti demonstra ca nu exista”

El încearcă să demonstreze ceva spunând că nu poate fi invalidată propoziţia contrarie.

- Acest “argument” nu demonstrează existenţa vreunui zeu, demonstrează doar că respectivul e maestru în retorică ilogică.
- E unul din cele mai banale “argumente” pe care îl poate scoate un demagog şi poate fi demontat printr-un simplu exemplu: “Iepuraşul de Paşti există pentru că nu există nicio dovadă pentru a-i demonstra inexistenţa.”. Ce ziceţi, există?
- Se aplică oricărui rod al imaginaţiei, din care cel mai celebru e Ceainicul lui Russel.

(1) Presupunand ca zeul e suficient definit, se pot observa o grămadă de inconsistenţe:
- fie din paradoxurile generate de omnipotenţă/omniscienţă/liber arbitru
- fie din contradicţiile din cărţile sfinte (cuvântul domnului)

Pentru cei care nu au fost atenţi la Logică în liceu, inconsistent implică fals, deci orice zeu bazat pe o teorie/poveste inconsistentă e automat fals.
- Dacă spui că zeul respectiv e în afara logicii, atunci el nu poate fi adevărat şi nici demonstrat fiindcă atât noţiunea de “adevăr” şi cea de “demonstraţie” sunt definite în cadrul logicii.
- Mujahedinul credincios rămâne doar cu o afirmaţie “din burtă” (care probabil nu îl deranjează daca se mândreşte că e în afara logicii).

(2) Dacă însă zeul e insuficient definit sau vag definit (de ex: nu înseamnă absolut nimic când credincioşii vorbesc de “Dumnezeu” fiindcă majoritatea au interpretări diferite a ce anume înseamnă acel cuvânt), problema e chiar mai simplă.

Citez de pe Forum.Atei.Ro

Universul nostru e un univers deschis (in sens logic). Asa ca e de asteptat, pentru o fiinta rationala, ca intr-un astfel de univers, sa fie presupuse toate propozitiile nedemonstrate (fie prin deductii logice, fie prin evidenta experimentala) ca fiind false, pana la proba contrarie.
Altfel, s-ar presupune tot felul de elucubratii ca fiind automat adevarate. Eventual s-ar pierde o gramada de vreme cu invalidarea afirmatiilor. Si e usor de observat ca un elucubrant poate emite afirmatii intr-un ritm mult mai sustinut decat pot jde’ milioane sa invalideze.

Vezi şi:
http://en.wikipedia.org/wiki/Negative_proof
http://wiki.cotch.net/index.php/Shifting_the_Burden_of_Proof

Shifting the Burden of Proof

În primul rând Ce-i aia “Burden of Proof” ?
E un principiu care spune cam aşa: cel care face o afirmaţie trebuie să-i demonstreze validitatea iar cel care se îndoieşte nu trebuie să demonstreze nimic fiindcă scepticismul e pozitia implicită.

Afirmaţia credinciosului:

“Dumnezeu exista pentru ca nu poti demonstra ca nu exista”

El încearcă să demonstreze ceva spunând că nu poate fi invalidată propoziţia contrarie.

- Acest “argument” nu demonstrează existenţa vreunui zeu, demonstrează doar că respectivul e maestru în retorică ilogică.
- E unul din cele mai banale “argumente” pe care îl poate scoate un demagog şi poate fi demontat printr-un simplu exemplu: “Iepuraşul de Paşti există pentru că nu există nicio dovadă pentru a-i demonstra inexistenţa.”. Ce ziceţi, există?
- Se aplică oricărui rod al imaginaţiei, din care cel mai celebru e Ceainicul lui Russel.

(1) Presupunand ca zeul e suficient definit, se pot observa o grămadă de inconsistenţe:
- fie din paradoxurile generate de omnipotenţă/omniscienţă/liber arbitru
- fie din contradicţiile din cărţile sfinte (cuvântul domnului)

Pentru cei care nu au fost atenţi la Logică în liceu, inconsistent implică fals, deci orice zeu bazat pe o teorie/poveste inconsistentă e automat fals.
- Dacă spui că zeul respectiv e în afara logicii, atunci el nu poate fi adevărat şi nici demonstrat fiindcă atât noţiunea de “adevăr” şi cea de “demonstraţie” sunt definite în cadrul logicii.
- Mujahedinul credincios rămâne doar cu o afirmaţie “din burtă” (care probabil nu îl deranjează daca se mândreşte că e în afara logicii).

(2) Dacă însă zeul e insuficient definit sau vag definit (de ex: nu înseamnă absolut nimic când credincioşii vorbesc de “Dumnezeu” fiindcă majoritatea au interpretări diferite a ce anume înseamnă acel cuvânt), problema e chiar mai simplă.

Citez de pe Forum.Atei.Ro

Universul nostru e un univers deschis (in sens logic). Asa ca e de asteptat, pentru o fiinta rationala, ca intr-un astfel de univers, sa fie presupuse toate propozitiile nedemonstrate (fie prin deductii logice, fie prin evidenta experimentala) ca fiind false, pana la proba contrarie.
Altfel, s-ar presupune tot felul de elucubratii ca fiind automat adevarate. Eventual s-ar pierde o gramada de vreme cu invalidarea afirmatiilor. Si e usor de observat ca un elucubrant poate emite afirmatii intr-un ritm mult mai sustinut decat pot jde’ milioane sa invalideze.

Vezi şi:
http://en.wikipedia.org/wiki/Negative_proof
http://wiki.cotch.net/index.php/Shifting_the_Burden_of_Proof

De prin Biblie adunate

Sunt de acord cu citatul “Biblia este intocmai ca un om: daca o torturezi suficient va spune orice vrei tu.”

Ce se întâmplă dacă aplic citatul pe 2 pilde arhicunoscute din “cuvântul domnului” ?

(1) Povestea cu turnul Babel… toţi o ştim.
S-au apucat oamenii să construiască un turn cu care să ajungă la zeu (religiile), iar drept pedeapsă pentru această nesăbuinţă, zeul i-a pedepsit dându-le fiecărora alte limbi de nu se mai înţelegeau (de-asta avem acum atâtea religii şi toate sunt false…).

Religion is bullshit, it sais so in the freakin’ bible for christ’s sake =)

(2) Povestea cu talanţii.
Se făcea că Domnu’ i-a dat unui muncitor 1 talant, altuia 2 si tot asa, iar apoi a plecat să-şi vadă de treburile lui sfinte.
Revine după o vreme să vadă ce-au “produs” robii lui Dumnezeu:
- cel cu 10 a investit şi avut profit de încă 10 (100%)
- cel cu 9 a avut şi el profit, a scos încă 9 (100%)
…
- tot aşa până ajunge la cel cu 1, care s-a culisat pe fese (a se citi: tras pe cur) zicând “băi şefule, io te ştiam drept un gagiu coleric aşa că nu m-am riscat şi am băgat banu’ la saltea”. (0%)
…La care Domnu’: “băi putoare, nesimţit ce eşti tu! Ăla care o primit 10 o scos 10 dar tu care ai primit doar 1 n-ai reuşit să mai scoţi încă unul?… doar UNUL îţi ceream! Daţi-l afară de mocanu’ ăsta şi talantul să-i revină celui cu profitul cel mai mare”.

Eu când citesc povestea asta mă gândesc automat la toţi călugării aceia închişi în mănăstiri, la toate babele murdare pe picioare care ţin miercurile şi vinerile, la toţi asceţii care au existat vreodată, la toţi pocăiţii care spun că viaţa nu merită trăită din plin fiindcă pe ei îi aşteaptă una mai bună după…. toţi care îşi irosesc oportunităţile şi talentele (talanţii ).
- Ăştia, ameţiţii ăştia au clocit la biblie ani întregi, zeci de ani chiar şi n-au reuşit să se regăsească în respectiva poveste? Cât egoism! …să crezi că îi pasă cuiva (cu atât mai mult unei fiinţe absolute) ce grozav eşti că te-ai abţinut de la mâncare şi diverse plăceri. Vaaaaaai…..
- Vezi şi: Biblia anti-post, Biblia contra religie şi un banc foarte tare, recomandat credincioşilor: God Will Save Me.

(3) Bonus: un citat din Biblie ce e încă de actualitate:

(Marcu 12)
38. Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe,
39. Şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe,
40. Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă.

Carl Sagan rulez

Carl Sagan rulez

Nu ai auzit de Carl Sagan? Ruşine să-ţi fie
Carl Sagan a fost unul din cei mai mari susţinători ai gândirii critice şi a raţiunii, ba avea si un talent special pentru asta după cum afirmă mujahedinii ortodocşi:

Parcă îl văd şi acum pe marele hulitor Carl Sagan, care mă vrăjea – nu mint! – în fiecare duminică cu al său documentar Tainele universului; parcă-l văd rînjind ca o iguană strepezită şi gîngurind dulce: „Sîntem pulbere de stele.” Şi începea vraja: serialul acela american de propagandă a ateismului celui mai feroce izbutea să te facă a crede că eşti un iniţiat al marilor taine ale alcătuirii lumii! Era făcut cu viclenie, îţi întărîta mîndria, te făcea să te simţi deştept; avea şi un umor blînd, învăluitor; îţi dădea o stare de bine, spre deosebire de acelaşi gen de filme făcute de comuniştii noştri, crispate, ţîfnoase, mitocăneşti. Mi-am amintit de acest personaj cu adevărat satanicesc pentru că îl pomeneşte şi Părintele Serafim în cartea din care tot citez, fiind unul dintre cei mai puternici activiştii ai evoluţionismului, susţinut de-a dreptul de guvernul american.

Acel elogiu dedicat eroului de frunte al raţionalităţii de către acel fanatic ar trebui să vă dea de înţeles că tipul a fost cu adevărat deosebit şi merită urmărit

Recomand în mod special serialul educativ Cosmos în care prezintă într-o variantă light (13 episoade) viziunea ştiinţifică asupra lumii, de la Big Bang la Evoluţie şi Relativitate.

A scris şi o groază de cărţi, unele de ficţiune, altele de popularizare a ştiinţei.
Aici menţionez: The Demon-Haunted World: Science as a Candle in the Dark

Excepţia care invalidează regula

Excepţia care invalidează regula

Excepţiile nu confirmă regula, ci o invalidează.

Mulţi creştini m-au întrebat câte tratate de teologie am citit (unii mă acuză în mod mincinos că n-am citit nici biblia) de îmi dau cu părerea cu atâta uşurinţă despre acea carte.
- Listen, nu e nevoie să citesc tot ce au scris aberanţii despre astrologie, clarviziune, paranormal, etc, ca să îmi dau seama că respectivele concepte sunt false fiindcă eşuează în cele mai elementare teste.
- Apoi, dacă o confabulaţie e susţinută de mulţi oameni şi de multe cărţi nu înseamnă că e ceva de capul ei. Dacă confabulaţia e falsă, se pot spune 2 lucruri despre respectivele cărţi (fie că e vorba de conspiraţii, de teologie, de astrologie, etc.)
a) Sunt pline de minciuni
b) Se scot mulţi bani fiindcă există mulţi creduli care muşcă

Intotdeauna este cineva care stie mai multa teologie decat tine. Cantitatea de nonsens pe care cineva o poate “sti” despre nimic este infinita.

Chestia cu excepţia care invalidează regula e doar logică simplă:
Atunci când povestea lor devine inconsistentă datorită unei excepţii care o contrazice => e falsă.
Inconsistent => fals.
a ^ !a -> F

Aici apare diferenţa între gândirea magică şi gândirea logică: credincioşii nu renunţă la credinţă nici dacă există dovezi contra, nici dacă lipsesc dovezile pro.

Concluzie:
E nevoie de un singur contra-exemplu pentru a invalida o întreagă teorie, indiferent cât de complexă e ea.

Consciousness raising

Consciousness raising

Dragi atei/necredincioşi/nereligioşi: mai ales că suntem acum în preajma sărbătorilor creştinilor, nu le lăsaţi să scape fraze gen:
- “suntem în post”, “am intrat în post”, “e post”
- “e sărbătoare”
- “e miercuri”, “e vineri”
- “e dezlegare la [..]“.

Eu când aud aşa ceva imediat am un click şi le atrag atenţia că alea li se aplică doar lor; nu scrie niciunde în natură că zilele respective ar avea o semnificaţie specială. Dacă creştinul se dă mai teolog, îi atrag atenţia că Biblia lor chiar dedică câteva pasaje condamnării ritualurilor fără sens.

Şi acum, nişte răspunsuri faine la “Cristos a înviat”:
- “Serios?”
- “Să fie sănătos”, “Să-i fie de bine”
- “Şi anul trecut! Ce-a păţit iar?”

Anul trecut în “vinerea mare” s-a organizat pe YouTube un “Friday meat-fest” la care am participat şi eu, în care postam filme cu noi mâncând cantităţi enorme de carne. Yummy!

Aşa se ţine post pe TLP.

Idei? Sugestii? Propuneri?

Hitchens rulează

Hitchens rulează

Pentru cei ce nu au auzit de el, Christopher Hitchens este unul din cei 4 călăreţi ai Apocalipsei (alături de Dawkins, Harris şi Dennet) şi autorul a peste 10 cărţi, între care ţin să menţionez “God is Not Great, How Religion Poisons Everything”

În carte descrie cât de aberante sunt de fapt marile religii din prezent, dar contestă şi icoane ale religiei cum a fi: Maica Teresa, Dalai Lama, Ghandi sau MLK Junior.

Individul e recunoscut pentru interviurile sale brutal de oneste şi raţionale:
- De exemplu, la moartea lui Jerry Falwell a avut tupeul să afirme că “i-a fost găsit cadavrul întins pe podeaua birourilor sale obscure”, că îi pare rău acum că nu există iad pentru acel “bijniţar şi şarlatan care îşi freca palmele grase şi unsuroase în fiecare dimineaţă, chicotind şi gândindu-se la câţi creduli a păcălit şi a stors de bani”.
- Asta era în contextul în care întreaga mass-media îl elogia (cam ca pe Teoctist la noi)

E beton, merită căutat pe Google Video/YouTube. Pentru început recomand:

Hitchens tears Religion a ‘New One’ in only 46 Seconds!
http://www.youtube.com/watch?v=22fvEPsI2JA
Christopher Hitchens On ‘Fascists Crackpots’
http://www.youtube.com/watch?v=veekHo8krOM
Christopher Hitchens Rules!
http://www.youtube.com/watch?v=oqCsOjeLlXU

Din discuţia despre religie pe care a purtat-o cu rabinul Shmuley Boteach am extras câteva idei mai interesante:

(1) Începe susţinând că nu pe el e burden of proof, deci el se va concentra să dovedească influenţa extrem de nocivă pe care o are religia asupra moralei şi intelectului creierelor noastre de primate insuficient evoluate.
(2) Oamenii au prostul obicei de a accepta ORICE teorie decât nicio teorie. Religia a fost primul dar şi cel mai prost răspuns posibil la marile întrebări existenţiale ale omenirii.
(3) Există mii, ba chiar zeci de mii de zei în care nu mai crede nimeni, deci toţi sunt atei în proporţie de peste 99% şi îi privesc pe ceilalţi cu milă.
(4) La început toţi erau politeişti, apoi au redus numărul de zei la 1, apropiindu-se din ce în ce mai mult de cifra reală. LOL!
(5) O idee nocivă adusă de religie e cea a “victoriei asupra duşmanilor cu zeii de partea noastră”, ce sugerează că creatorul şi fiinţa absolută ar avea un trib favorit.
(6) Despre întrebările alea retorico-ilogice gen “how can something come out of nothing?”, el afirmă că “asta-i prima întrebare pe care o pune orice demagog şi bijniţar din afacere”.
(7) Despre “Bad Design”: degeaba “something came out of nothing” dacă expansiunea universului condamnă existenţa la nothingness. Some design, huh?
Vorbeşte apoi despre viaţa pe pământ, cum peste 99% din speciile care au existat vreodată au murit şi despre faptul (determinat de geneticieni) că la un moment dat numărul oamenilor de pe întreaga planetă a fost redus la câteva mii datorită schimbărilor climatice.
(8) Despre zeul deist, creatorul care nu se implică, cauza primară, cauza necauzată, el afirmă că e victima unei regresii infinite.
Dacă universul are nevoie de o cauză, de ce n-ar avea şi cauza aia nevoie de o cauză? …şi tot aşa la infinit.
(9) Situaţia zeului teist, cel care se implică în viaţa oamenilor e şi mai tristă.
Homo sapiens a apărut în urmă cu minim 100.000 de ani.
Asta înseamnă că timp de 90-şi-ceva de mii de ani, Yehova a stat cu mâinile în sân în timp ce oamenii erau la mila naturii, cu rată foarte mare a mortalităţii infantile, cu speranţă de viaţă de ~25 de ani, etc, ca apoi să decidă, în imensa sa înţelepciune, apoi să apară unor analfabeţi din orientul mijlociu. Superrr!
(10) Ca cireaşa de pe tort (şi ca să avem 10 puncte), Hitchens ne dezvăluie un fapt deosebit de interesant despre istoria evreilor aşa cum e ea prezentată în Biblie: arheologii israelieni au determinat că majoritatea istoriei din Biblie e de fapt o invenţie din mileniul 1 îEN, cu tot cu regele David & co.

Comunităţi Ateiste în România

Comunităţi Ateiste în România

Până acum am identificat 3 grupuri ateiste (în sensul de ateism raţional) în webul Românesc:

1) Grupul “FAR” de pe Yahoo! Groups
http://groups.yahoo.com/group/Forumul_Ateilor_din_Romania/

2) Atei.Ro cu al său forum şi wiki
http://forum.atei.ro/ / http://atei.ro/ / http://wiki.atei.ro/

3) Blogosfera
http://the-lucifer-principle.blogspot.com/2008/03/promoters-of-reason-v20.html

Cunoaşteţi voi mai multe? Daţi de ştire în secţiunea de comentarii

Adevaratul Scoţian

Adevaratul Scoţian

Adevăratul Creştin, frate cu Adevaratul Scotian e un animal deosebit de rar.
Nimeni nu ştie unde poate fi găsit, însă se zvoneşte că locuieşte în tufişurile din Noua Zeelandă şi a fost odată fotografiat de Steve Irwin.

A fost menţionat chiar şi pe blogul acesta de câteva ori, de ex:

Pai voi credeti ca obositii aia ce va raspund voua sunt crestini? Parere de rau dar nu stiti cum arata un crestin adevarat.
Cu tot respectul.

Cred ca am ajuns cu totii la acel nivel de cunoastere, incat sa nu mai dam crezare povestilor din biblie.

De la diverşi indivizi care cred că noi nu înţelegem Creştinismul Adevărat aflăm detalii interesante despre acest Adevărat Creştin.
El:
- crede că Biblia e o carte de ficţiune, bazată pe pilde morale
- nu acceptă literar poveştile fantastice de acolo
- nu aparţine bisericilor creştine recunoscute
- crede într-un dumnezeu bun şi iubitor

După această definiţie nu există aproape niciun creştin pe Pământ şi nici n-au prea fost vreodată.

Rămâne la latitudinea noastră să concluzionăm că cele 2 miliarde de oameni care invocă numele lui Iisus Cristos, împreună cu P.I.M.P.-ul lor, Benedict XVI (ce afirma în urmă cu câteva zile că învierea lui Jesus e un fapt istoric) de fapt NU sunt creştini.
La vreme te pomeneşti că-s musulmani sau umanişti seculari…

Indiferent ce aspect al celor ce invocă numele mântuitorului J.C. critici, mereu vor apărea cei care cunosc mai bine Adevăratul Creştinism.
- Cam mult tupeu din partea lor, nu vi se pare?
- Ei, cu grupul lor minoritar (comparativ cu miliardele de creştini ne-Adevăraţi) se dau purtătorii
de cuvânt ai lui J.C. şi ne fac pe noi ignoranţi că nu îi recunoaştem.

O fi vreo sectă de 2-3 care cred că au descopert Adevărata interpretare a Bibliei?
Eu cunosc personal şi credincioşi ok, cu multe virtuţi “biblice”, însă asta nu nulifică viciile “biblice” ale celorlalţi care îi depăşesc numeric.

Istoria românilor – când o s-o ştim şi noi?

Istoria românilor – când o s-o ştim şi noi?

Neagu Djuvara a scos în urmă cu câţiva ani o carte intitulată “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, în contextul în care “manualele şcolare, de cele mai multe ori, continuau, în ciuda revoluţiei din decembrie 1989, să difuzeze aceeaşi istorie intenţionat deformata în deceniile trecute”.

Cartea e de regulă obiectivă, însă am observat că Djuvara contrazice pe alocuri tocmai principiul pe care şi-a justificat cartea (vezi bold mai sus):

E de reţinut numele lui Alexandru Lăpuşneanu [..]. A rămas cunoscut în istorie pentru marele număr de boieri pe care i-a tăiat ca să-şi asigure domnia. [..] A fost un domn evlavios, ctitor de biserici şi binefăcător al mânăstirilor de la Sfântul Munte (Athos).

Voievozii şi boierii — din evlavie şi pentru iertarea păcatelor — se vor întrece în generozitate faţă de mânăstiri.

- Aştept încă o lucrare istorică în care religia va fi tratată drept ceea ce este cu adevărat: o modalitate de a uni oamenii simpli şi docili sub o identitate comună ale cărei principii false nici măcar nu le cunosc.
- Ne-am săturat să citim în termeni pozitivi despre apărătorii creştinătăţii, despre creştinismul poporului român şi alte realităţi istorice în care pur şi simplu n-am avut de ales.
- Da, ortodoxismul a fost de preferat islamului dar asta nu-i cu mult diferit decât faptul că “stalinismul a la Dej” a fost de preferat lagărelor de muncă naziste.
- Ne-am săturat să citim despre domnitori evlavioşi şi buni credincioşi. Vrem să aflăm şi despre oligarhii însetaţi de putere care au ştiut cum să prostească pulimea.
- Ne-am săturat să citim despre danii şi ctitorii. Vrem să aflăm despre crime, torturi şi violuri.

Realitatea, numerele mari şi creaţioniştii

Realitatea, numerele mari şi creaţioniştii

Creaţionistul spune: “şansa ca viaţa să fi apărut în mod spontan este foarte mică, deci ea TREBUIE să fi fost produsă de o forţă inteligentă”.

Să trecem peste faptul că ei folosesc o definiţie vagă a vieţii şi să aplicăm principiul Briciului lui Occam pe acest “argument”.
Ce-i mai probabil?

a) Ca în miliarde de ani, în sute de miliarde de galaxii cu sute de miliarde de stele să se fi sintetizat structuri moleculare ce se copiază pe sine, similare viruşilor sau ARN-ului:

SAU

b) A apărut din prima o fiinţă absolută din toate punctele de vedere, infinit mai complexă decât omul (ce să mai vorbim de respectivele molecule…) care n-a lăsat nici o dovadă că ar exista, doar dovezi care îi nulifică justificarea existenţei şi care are nevoie de postul şi de rugăciunile furnicilor :

Creaţioniştii chiar nu realizează ridicolul: dacă respectiva moleculă li se pare revoltător de improbabilă, atunci cu atât de mult ar trebui să fie şocaţi faţă de postularea fiinţei absolute!

O altă dificultate creaţionistă în înţelegerea numerelor mari e improbabilitatea istoriilor:
- Zic ei: “şansa ca evenimente cheie din istorie să fi avut loc astfel încât lumea să fie aşa cum este ea astăzi e practic zero”.
- Corect, dar uită să menţioneze că ORICE stare ar fi avut prezentul, şansa ca să fie respectiva stare era tot foarte mică, dar niciodată 0, ba devine chiar 1 după ce evenimentul a avut loc (post-hoc).
- Chiar dacă pe Pământ nu ar fi evoluat viaţă şi erau aici doar roci şi cratere, cifra aia rămânea neschimbată.
- Eroarea lor provine din falsa presupunere că universul ar fi predestinat evoluţia vieţii pe Pământ, când de fapt nu există niciun indiciu în această privinţă.

Legea a 2-a a termodinamicii

Legea a 2-a a termodinamicii

Postul acesta conţine multe detalii tehnice. Pentru cei care vor doar concluzia, scroll down şi click pe imagine.

Tot din ciclul de minciuni creaţioniste avem acum apelul la legea a 2-a a termodinamicii pe care o invocă creaţioniştii în momentul în care vor să mai polueze lumea cu deşeurile lor intelectuale.

Întâi, să vedem exact ce spune legea asta şi există mai multe formulări
(1) Într-un sistem izolat, un proces poate avea loc doar dacă creşte entropia totală a sistemului.
(2) Căldura nu se poate transfera de la un corp cu temperatura scăzută la unul cu temperatură ridicată.
(3) Este imposibilă transformarea completă a căldurii în lucru mecanic.

Ei vor invoca legea asta în 2 situaţii:
(a) Să “demonstreze” că evoluţia e imposibilă fiindcă fiinţele vii de fapt scad entropia (o măsură a dezordinii)
(b) Să “demonstreze” că universul nu putea fi creat cu o entropie scăzută de la bun început.

Soluţia la (a) e destul de simplă atunci când realizezi că Pământul nu e un sistem izolat.
Luând împreună sistemul Pământ + Soare observăm că orice scădere a entropiei pe Pământ e acoperită de o creştere masivă a entropiei în Soare.

Soluţia la (b) e şi mai simplă: creaţioniştii nu şi-au dat seama că Universul per ansamblu NU e un sistem. Pentru a fi vorba de un sistem trebuie să poată fi delimitat de exterior, or cum Universul e prin definiţie tot ceea ce există, nu există un “exterior” faţă de care să-l delimitezi.
Universul nu e un sistem => legile termodinamicii nu i se aplică.
* explicaţie inspirată de Forum.Atei.Ro

- Concluzia interesantă de aici nu e că creaţioniştii sunt mincinoşi, asta o ştiam deja.
- Concluzia interesantă e că creaţioniştii vor venera ştiinţa atunci când le convine (pentru mai multe detalii, vezi linkul), însă o vor blama atunci când cred că le susţine punctul de vedere. Creaţioniştii sunt deci şi ipocriţi.

- Partea proastă pentru creaţionişti e că chiar invalidând evoluţia sau Big Bang-ul tot nu sunt mai aproape de demonstrarea prietenului lor invizibil. Nici un pas n-au înaintat.
- Orice dovadă pentru zei sau supranatural trebuie să se bazeze exclusiv pe dovezi în acea direcţe. Nici Einstein n-a demonstrat Relativitatea invalidând legile lui Newton.

Clici to enlarge.

Mituri politice despre Evoluţie

Mituri politice despre Evoluţie

Din ciclul “minciuni creaţioniste”, să analizăm acum principalele mituri politice promovate de acei şarlatani:

(1) Comunismul/marxismul ar fi întemeiate ideologic pe evoluţionism.
- Fals şi uz de fals. Ceva mai mincinos nici că se putea.
- Dacă vreun sistem ar fi inspirat de evoluţionism, acela e capitalismul cu concepte ca: concurenţă şi proprietate.
- În nici un caz nu poate fi vorba de comunism, deoarece comunismul susţine că toţi oamenii trebuie să fie răsplătiţi în mod egal, indiferent de munca prestată.
- E vorba cumva de faptul că se preda teoria evoluţiei în şcoli înainte de 1989? Păi atunci hai să abrogăm şi legea gravitaţiei, că şi aia era predată.

(2) Evoluţionismul ar fi creat ideea de “fiinţă superioară” ce a stat la baza nazismului.
- Fals grosolan, aproape la fel de mincinos ca punctul (1).
- Indivizii chiar insinuează că înainte de Darwin nu existau oameni care se credeau mai buni decât ceilalţi.
- Bullshit, întreaga istorie a evreilor e scrisă sub semnul credinţei lor că sunt poporul ales al domnului. Observăm deci că atitudinea asta e de fapt strâns legată de dumnezeul creştin.
- Sclavia negrilor în state a fost susţinută şi pe baze biblice: omul negru era sortit să trăiască aşa datorită blestemului lui Ham (whoever that is…)
- Baza nazismului era mult mai mult una religioasă decât evoluţionistă, numele creatorului (cel creştin) fiind invocat adeseori (vezi linkul).

(3) Evoluţionismul ar fi o ideologie.
- Se ignoră cu desăvârşire faptul că evoluţia e o teorie ştiinţifică.
- Evoluţionismul e prezentat ca şi cum ar fi doar un punct de vedere, o presupunere oarecare pe care oamenii o pot accepta sau nu. Evidenţele experimentale? Ce-s alea?
- Se spune deseori că trebuie prezentate “ambele teorii”, iar copiii să fie lăsaţi decidă singuri. Fraza asta e de o tâmpenie fenomenală, fiind preluată de la alţi fabulanţi: creaţioniştii din State.
- De unde anume au scos ei că ar fi vorba doar de 2 alternative? Dacă băgăm povestea biblică de ce nu s-ar putea preda şi Legendele Olimpului, Koranul sau Flying Spagetti Monster ID? Alea nu-s cu nimic mai prejos.

Creştinismul trebuie să rămână în trecutul umanităţii

Creştinismul trebuie să rămână în trecutul umanităţii

Răspuns la comunicatul anti-evoluţionist/anti-ateist al Alianţei Familiilor din România intitulat “Teoria evolutiei trebuie sa ramana in afara scolilor” (pentru detalii vezi link):

XXX este o organizatie civică, care reprezintă peste 6.000.000 de evrei. În marea lor majoritate, acestia sunt victime ale Holocaustului care cunosc experienta regimului totalitar nazist, regim care,trebuie să stiti, era întemeiat ideologic pe creştinism/anti-ateism. Astfel, găsim că este nu numai ironic, dar si respingător faptul că Alianţa Familiilor din România (“AFR”) si afiliatii săi să recomande să le predăm copiilor nostri chiar acea ideologie care a provocat moartea a milioane de oameni, ducând la distrugerea unor ţări întregi.
Desigur, întelegem de ce organizatia dvs. ar promova o ideologie care pentru noi s-a dovedit distrugătoare si este respinsă. Cei care vă urmează nu au cunoscut mâna nazismului si de aceea se pot angaja asa usor în sofisme intelectuale. Sofistii din Europa de Est, în special din România, s-au bucurat întotdeauna de libertatea academică creată în mare măsură, în mod ironic, prin drepturile omului născute în Europa în urma secularismului Iluminist.

Referitor la:

“We were convinced that the people needs and requires this faith. We have therefore undertaken the fight against the atheistic movement, and that not merely with a few theoretical declarations: we have stamped it out.” -Adolf Hitler, in a speech in Berlin on 24 Oct. 1933 [This statement clearly refutes modern Christians who claim Hitler as favoring atheism ]

“My feelings as a Christian points me to my Lord and Savior as a fighter. It points me to the man who once in loneliness, surrounded by a few followers, recognized these Jews for what they were and summoned men to fight against them and who, God’s truth! was greatest not as a sufferer but as a fighter. In boundless love as a Christian and as a man I read through the passage which tells us how the Lord at last rose in His might and seized the scourge to drive out of the Temple the brood of vipers and adders. How terrific was His fight for the world against the Jewish poison. To-day, after two thousand years, with deepest emotion I recognize more profoundly than ever before the fact that it was for this that He had to shed His blood upon the Cross. As a Christian I have no duty to allow my self to be cheated, but I have the duty to be a fighter for truth and justice… And if there is anything which could demonstrate that we are acting rightly it is the distress that daily grows . For as a Christian I have also a duty to my own people.” –Adolf Hitler, in a speech on 12 April 1922 (Norman H. Baynes, ed. The Speeches of Adolf Hitler, April 1922-August 1939, Vol. 1 of 2, pp. 19-20, Oxford University Press, 1942)

“Hence today I believe that I am acting in accordance with the will of the Almighty Creator: by defending myself against the Jew, I am fighting for the work of the Lord.” –Adolf Hitler (Mein Kampf)

“The anti-Semitism of the new movement [Christian Social movement] was based on religious ideas instead of racial knowledge.” –Adolf Hitler Mein Kampf (This quote is very interesting for it disperses the idea that Hitler raged war due to being an Aryan supremacist. He states quite clearly that he has a problem with Jews for their belief not race. That is why many German Jews died in WW2 regardless of their Aryan nationality.)

“Only in the steady and constant application of force lies the very first prerequisite for success. This persistence, however, can always and only arise from a definite spiritual conviction. Any violence which does not spring from a firm, spiritual base, will be wavering and uncertain.” –Adolf Hitler Mein Kampf (Here Hitler is admitting that his war against the Jews were so successful because of his strong Christian Spirituality.)

Referinţe:
http://nobeliefs.com/Hitler1.htm
http://sceptiq.blogspot.com/2008/03/sieg-heil.html
http://www.evilbible.com/hitler_was_christian.htm

În plus, se mai poate face încă o chestie similară înlocuind “ateismul / darwinismul / evoluţionismul” din textul original cu politica anti-avort.
După cum ştim, nenumărate femei au murit în şoc hemoragic datorită practicării avorturilor “la negru”, în contextul atitudinii PRO VITA a regimului Ceauşist. Desigur, înţelegem de ce organizaţia lor ar promova o ideologie care pentru respectivele femei s-a dovedit distrugătoare şi este respinsă. Cei care îi urmează nu au cunoscut experienţa avortului cu umeraşul ruginit şi de aceea se pot angaja aşa uşor în sofisme intelectuale.

Un amplu studiu realizat recent în România a arătat că în anii comunismului au fost ucişi de către regimul totalitar PRO VITA între 700.000 si 900.000 de oameni nevinovaţi. În contrast, nu avem cunostintă despre numărul românilor ucişi, în istoria recentă, în numele contracepţiei.

Inconştienţa mass-mediei din România

Inconştienţa mass-mediei din România

Eu ştiu că principiul parveniţilor este să oferi ceea ce se cere (sau să răspunzi ofertei celui mai bănos şi mai influent, vezi criticile mass-mediei din Teocratizarea României şi The Christian Republic of Romania), însă există o etică a jurnalismului care este total ignorată la noi!

Mare mi-a fost surprinderea să văd că TVR a prezentat o emisiune cu tema “Minuni geocentrice. Geocentrism crestin.” (opera AlterMedia).
Chiar nu mă aşteptam!

Se susţine că modelul sistemului solar cu soarele în centru provine din cultul păgân al soarelui şi că orice “bun creştin” trebuie să înceteze a împăca ştiinţa – acea nebunie omenească a occidentului decăzut – cu înţelepciunea eternă a cuvântului domnului.
Da.
Asta se prezintă la Televiziunea Română.
Pentru asta plătim noi taxa Radio-TV!

Dovada.

(ne)Legitimitatea îndoctrinării copiilor

(ne)Legitimitatea îndoctrinării copiilor

(ne)Legitimitatea îndoctrinării copiilor
AKA
Salvăm icoanele copiilor, dar pe copii cine îi salvează de icoane?

Credincioşii susţin că sunt 100% îndreptăţiţi să îşi îndoctrineze copiii cu minciunile cu care au fost ei la rândul lor îndoctrinaţi.
AKA
“dacă părinţii nu au voie să îşi educe copiii în religia lor, de ce au voie să le zică să nu îşi bage degetele în priză?”

Ultima frază are tot atâta logică ca şi “dacă nu bei cafea, de ce ar trebui să respecţi regulile de circulaţie?”

Câteva considerente importante:
- cele două situaţii nu sunt similare, religia fiind în cel mai bun caz un hobby, o credinţă oarbă ce depinde de locul unde te-ai născut, iar în cel mai rău caz un virus mental, o înşelătorie/şarlatanie. Tind spre ultima variantă.
- părinţii nu au voie să facă chiar ORICE cu copilul. Nu au voie să abuzeze fizic de el şi nici nu au voie să îl înveţe orice: dau de necaz dacă îl învaţă ideologii naziste, dacă nu îl educă (şcoala e obligatorie până la liceu), etc.

E îndoctrinarea religioasă un abuz împotriva intereselor minorilor?
E dreptul oricărui om să creadă ce vrea, însă atunci când respectivele credinţe interferează cu drepturile fundamentale ale omului, atunci avem o problemă gravă!
- educaţia religioasă interferează cu dreptul la educaţie.
Învăţat că o carte sfântă e adevărată în mod literal, copilul va fi dezavantajat din start faţă de colegii săi care pot asimila ceea ce li se predă la şcoală fără prejudecăţi (literalismul biblic e în contradicţie cu ştiinţa de la Galilei încoace).
E foarte probabil ca cei 8 ani de şcoală obligatorie să fie nulificaţi de “cei 7 ani de-acasă”.
- educaţia religioasă interferează cu educaţia moral-civică sănătoasă a cetăţeanului lumii occidentale moderne.
Homofobia, intoleranţa şi alte atitudini retrograde promovate de oamenii bisericii sunt în contradicţie cu principiile toleranţei societăţilor moderne. Tolerăm, tolerăm, dar doar pe cei ce tolerează la rândul lor.

A fost Isus Cristos un individ moral ? Pledoarie pentru un raspuns negativ.
http://atei.ro/Text/aficimprn.html

Concluzie?
- Consider că părinţii au dreptul să le transmită copiilor lor anumite credinţe şi valori, atâta timp cât nu le aduc un handicap mental mai târziu în viaţă.
- Contribuţia statului la acest tip de îndoctrinare negativă e o abominaţie şi un abuz.

Fundamentaliştii ortodocşi fac România de ruşine

Fundamentaliştii ortodocşi fac România de ruşine

Mostre de ignoranţă a fundamentaliştilor ortodocşi:

(1) Articolele aberante ale lui Cornel Dragoş:
http://laurentiudumitru.ro/blog/category/cornel-dragos/
- Individul susţine geneza biblică la modul LITERAL, adică adam şi eva, potop, soare care stă pe cer, uriaşi, pomânt vechi de 6000 de ani.
- Dacă vine vreun ortodox cu pretenţia că asta e doar o născocire ateista, aveţi acum dovada clară – s-au publicat în “Argeşul Ortodox” o groază de astfel de articole.

(2) AlterMedia România.
- Separat de faptul că domeniul altermedia.info a fost înregistrat iniţial de către David Duke – o figură importantă în rândul organizaţiei Ku Klux Klan din SUA, AlterMedia are propriile “merite” pentru care merită includerea în această pagină.
- Antisemitismul (mascat sub termenul anti-zionism), şovinismul (anti-maghiar, anti-ţigani), homofobia, etc, pălesc în comparaţie cu aberaţiile anti-ştiinţifice pe care le promovează.
- Un popă oarecare, Dan Brădulescu, publică sub aripa AlterMedia articole jenant de mincinoase în care susţine doctrine medievale, gen geocentrism sau creaţionism biblic.
http://ro.altermedia.info/religietraditii/sfinii-trei-ierarhi-i-geocentrismul_6177.html
- Alte proiecte ale lor sunt site-ul (acum defunct) “Creaţionism Ştiinţific” – între timp şi-au dat seama că nu-i ştiinţific aşa că au coborât la creaţionism pur, biblic, şi ceva cu “Salvaţi Icoanele Copiilor”. Bun, bun, salvaţi-le icoanele, dar pe copii cine îi salvează de icoane?

(3) Alianta Familiilor din România (“pentru familii adevărate si puternice”)
- Condusă de un avocat plecat la muncă în State, acum devenit mare guru spiritual al fundamentaliştilor ortodocşi (Petre Costea), alianţa asta a familiilor scoate articole demagogice şi ilegale (neconstituţionale) în care denunţă caracterul secular al Statului Român.
- În spiritul AlterMedia (sunt foarte sigur că sunt prieteni buni), aceştia au lansat un proiect homofob, intitulat “Sperantă si vindecare pentru homosexuali” la http://www.homosexualitate.ro/
- Acolo nu demonstrează că sunt doar homofobi, ci de-a dreptul rupţi de realitate: neagă realitatea medicală din spatele bolii SIDA (probabil cu scopul de a o prezenta ca pedeapsa Domnului împotriva comunităţii gay).

(4) Noua Dreaptă.
- Mai e nevoie de comentarii? Antisemiţi, homofobi, şovini, retrograzi, scandalagii la meciurile Stelei, batăuşi de homosexuali şi unguri, promotori ai ignoranţei, îşi maschează aceste atitudini în spatele unei aşa-zise iubiri faţă de ţară.
- În fapt, fac mai mult rău ţării. Mii (sau sute? Mă îndoiesc că sunt chiar aşa populari) de tineri au devenit mai “săraci cu duhul” mulţumită lor.
- A, să nu uit să menţionez că Noua Dreaptă se popularizează prin AlterMedia şi NovoPress (tot un fel de AlterMedia)

Ignoranţa crează monştri!

Sub masca familismului şi a iubirii de faţă de copii se ascund alte organizaţii dubioase.
- Asociaţia Pro Vita linkuieşte la ei pe pagină atât proiectul AlterMedia de tâmpire a copiilor prin icoane, cât şi pagina celor de la Alianţa Familiilor.
- Această asociaţie leagă toate grupurile menţionate mai sus, deci probabil că pe lângă militarea anti-avort are şi scopul secundar (intenţionat sau nu) de recrutare de noi talente.

Împreună, toate aceste organizaţii îndreaptă România într-o direcţie proastă:
- Desfiinţarea educaţiei ştiinţifice.
- Izolaţionism faţă de lumea civilizată (AlterMedia se declară “Euro-sceptici”, de exemplu).
- Îndoctrinarea religioasă obligatorie (nu m-aş mira să se propună într-una din zilele astea ca condiţia de deţinere a cetăţeniei române să fie apartenenţa la un cult creştin, preferabil cel ortodox).
- Intrarea în ilegalitate a avorturilor (femeile vor fi nevoite să facă avorturi “la negru”, fix ca pe vremea lui Ceaşcă?), şi de ce nu: ilegalitatea homosexualităţii, a divorţurilor… că doar familiile adevărate şi puternice nu divorţează.

PS: când linkuiţi pagini ale aberanţilor, adăugaţi atributul rel=”nofollow” în codul de linkuire, ca să nu le daţi rating în motoarele de căutare, nici de ciudă! >:)

Fugiţi, antenele GSM atacă

Fugiţi, antenele GSM atacă

Mai nou media a “descoperit” că antenele GSM, aparatele electrocasnice, televizoarele, etc, emit unde electromagnetice.
Ba mai mult, ei susţin că simpla prezenţă în jurul respectivelor dispozitive dăunează grav sănătăţii!

- Ceea ce n-a descoprerit presa e că de fapt electromagnetismul e o componentă esenţială a lumii în care trăim, iar contribuţia respectivelor dispozitive e doar o picătură într-un ocean.
- Presa trăieşte din ştiri senzaţionale, iar panicarea populaţiei cu privire la pericolele frigiderelor ucigaşe este o metodă artificială de creştere a ratingurilor!
- Chestia asta era la modă în state în anii ‘80. Zicala aia cum că România e în urma lumii civilizate cu 20 de ani e încă de actualitate, cel puţin la superstiţii.
- Există şi o carte disponibilă în librării pe tema asta: “Ştiinţa Voodoo” a lui Robert Park.

Întreaga discuţie a devenit populară datorită eşecului profilor de fizică de liceu de a le explica oamenilor ce-i cu electromagnetismul:
- Lumina = electromagnetism
- Protonii şi electronii interacţionează prin electromagnetism, deci practic electromagnetismul e lipiciul care ne ţine particulele constituente împreună.
- Orice corp (inclusiv oamenii) emite unde electromagnetice (vezi: Blackbody radiation)
- Câmpul magnetic al planetei noastre e atât de puternic încât deviază particulele energizate venite de la soare.

Aşadar, când presa ne avertizează că PC-urile emit unde electromagnetice e ca şi când ne-ar sugera să angajăm salvamari, fiindcă “ultimele cercetări ştiinţifice au descoperit că suntem alcătuiţi din 70% apă, iar alimentele pe care le consumăm conţin şi ele multă apă”.

Unii băieţi mai şmecheri au venit şi cu iniţiative economice! În acest moment există pe piaţă dispozitive de protecţie “bioinformaţională” împotriva “efectelor nocive ale radiatiilor electromagnetice produse de toate sursele electrice” ce se vând la 200 de euro bucata.

Desigur, nu strică să mai opreşti televizoarele din când în când – faci economii, însă pericolele, aşa cum sunt prezentate de media sunt o falsă problemă.

Citez:

Antena aia GSM e foarte periculoasa. Iti dai seama, daca nu e bine ancorata, se poate desprinde si-ti pica in cap. Mori instantaneu.

Pe intelesul tuturor? Sa fim seriosi, unii nu inteleg orice ai face.
Daca nu intelege aia cu hbar*omega, si cu nivelele energetice din atom, si cu faptul ca trebuie sa ai o anumita frecventa ca electronilor sa le pese, asta e.
Ideea e cam asta:
infrarosu, vizibil, ultraviolet – electronii pot fi “saltati” pe nivele superioare.
ultraviolet, X – ionizant, naspa
gamma – poate afecta nucleul, supernaspa
infrarosu – nivele de vibratie moleculara
infrarosu indepartat, microunde, nivele de rotatie moleculara, cam pe-aici s-ar incadra antenuta aia. La intensitati scazute inseamna o eventuala incalzire gratuita si insesizabila.

Intensitati scazute – soarele “baga” cam 1000W/m^2, intr-o zi de-aia buna (frecventele sunt mult mai naspa decat microundele – a se vedea ca e vorba de infrarosu – vizibil – ultraviolet, tipic lungimi de unda de sute de nanometri, a se compara cu lungimi de unda de zeci de centimetri, sau in cel mai rau caz centimetri, pe unde sunt GSM-urile alea – mi-e lene sa calculez la ora asta).
Un bec ordinar “baga” 100 W pe toti metrii patrati
O antenuta de-aia nu stiu cat are, dar nu cred ca are mai mult de cateva sute de W – considerand distanta la care trebuie sa bata, cateva zeci ar ajunge). Faza e ca nu-i incaseaza copilul gravidei pe toti, ca doar n-au predilectie undele alea pentru nou nascuti. Antenele alea sunt concepute sa radieze mai mult in plan orizontal, si mai putin spre cer si spre pamant, aiurea. Ca urmare marea majoritate a undelor nu sunt incasate de elucubranti.
Daca cineva se apuca si calculeaza intensitatea incasata de un asemenea individ, vede ca e de fapt infima.

Conversaţii cu un creştin

Conversaţii cu un creştin

Despre rolul creştinismului în cultura europeană:

>> sa accepte valoarea culturala enorma a crestinismului
>> pentru formarea omului european

Ceea ce imi place mie la Europa de astazi a aparut in momentul in care elitele s-au debarasat de limitarile religioase si si-au vazut de treaba lor.

Se face mult zgomot pe tema mostenirii culturale, insa nu am auzit vreun crestin sa se simta catusi de putin afectat de faptul ca traditia pe care o invoca e responsabila de sute de mii (sau milioane?) de morti inutile in razboaie sfinte, in inchizitii, in ignoranta.

>> Una dintre radacinile fundamentale ale culturii umaniste
>> europene este tocmai iudeo-crestinismul pe care il
>> batjocoriti de atata vreme pe acest blog. A-ti bate joc
>> cu atata ura de ceva atat de constitutiv mentalului
>> nostru colectiv este un gest aproape sinucigas.

Eu consider ca o fapta buna facuta din motive gresite (intamplatoare chiar) NU merita recunoastere.

Sincer ma indoiesc ca scopul bisericii a fost o Europă seculara bazata pe promovarea gandirii critice si a stiintei indiferent de rezultatele obtinute.
Europa moderna e un accident, o variabila neprevazuta in politica religiei or in acest caz pentru ce sa-i fiu recunoscator?

Daca vi se pare ca crestinismul merita recunoastere pentru Europa Seculara, atunci de ce nu imbratisati in totalitate valorile ei, inclusiv lipsa religiozitatii?

>> Crezi ca am mai fi putut vorbi astazi de Platon si de
>> Aristotel daca nu s-ar fi copiat secole de-a randul
>> operele lor de scribii de prin manastiri?

Din nou se ignora atatea carti care astazi nu le mai putem cunoaste fiindca crestinii le-au considerat “murdare” si le-au ars.
Pentru alea pastrate ii lauzi, dar pentru alea pierdute cine isi asuma raspunderea?

Si poate era o idee buna ca cultura antica sa nu se fi pierdut.. Mi se pare impresionanta povestea Hypatiei din Alexandria – ultimul mohican al ratiunii, ucisa de catre o gloata de credinciosi intr-o biserica. Pe peştele care era patriarh pe vremea ‘ceea l-au şi canonizat (Chiril al Alexandriei), dar asta nu ne mai miră: credincioşii au făcut un obicei din a preaslăvi criminali cu crucea în frunte (execuţiile mişcării legionare, Ştefan cel Mare, Constantin, etc).
http://www.youtube.com/watch?v=OLlVnKOb4Mk
http://en.wikipedia.org/wiki/Hypatia_of_Alexandria#Death

A lauda biserica pentru succesul ideilor impotriva carora ea s-a opus atata vreme e ridicol.

Corect e sa spunem ca ratiunea a invins “in ciuda” si nu “datorita” bisericii.
Rolul bisericii e pur istoric, intamplator si deloc intentionat.

Pe scurt: e ca şi cum s-ar cere canonizarea lui Ceauşescu din partea lui Daniel pentru succesul înregistrat de BOR după 1989, sau ca şi cum un violator ar dori ca copilul rezultat în urma actului violent să-i spună “tati”.

Oricum, nu Cristosul lor afirma că împărăţia lui “nu e din lumea aceasta” ?
Pentru ce vor ei atunci recunoaştere în structurile politice ale lumii acesteia?
Credincioşii nu prea le au cu consistenţa, dar asta nu ne mai miră.

Dacă Iisus Era

Dacă Iisus Era

(c) http://drojdia.net

Secularismul în România

Secularismul în România

Cine sunt susţinătorii secularismului în România?
Apărătorii religiei prezintă situaţia ca şi cum oricine se opune religiei în România e o fosilă comunistă ce regretă fostul regim.

În realitate apărătorii separării bisericii de stat în România sunt indivizi ce gândesc obiectiv, de regulă tineri, oameni care nu au înghiţit prima ideologie parvenită după căderea dictaturii.
Detestăm minciuna, ipocrizia, demagogia şi şarlatania: toate atribute ce pot fi regăsite în discursul şi în atitudinea celor care doresc un loc pentru religie în treburile statului.

De ce e nevoie de secularism în România? Nu voi adresa aici problemele libertăţilor, au facut-o alţi. Voi adresa însă o problemă practică: să nu se înlocuiască dictatura şi cenzura comuniştilor cu dictatura şi cenzura teocraţilor.

Singurele obiecţii ar fi:
(1) Tradiţia.
Se afirmă că România ar fi avut întotdeauna o tradiţie religioasa, departe de secularism.
Şi ce dacă? Nu există niciun motiv a priori ca să considerăm că modelele strămoşilor noştri au fost bune sau că sunt dezirabile de urmat.
(2) Sperietoarea de ciori: comunismul.
Se face analogia între orice distanţare de religie şi iadul comunist.
Cum am spus deja într-un fost articol, acesta nu e de fapt un argument ci doar un semn de limitare intelectuală. Cei care aduc acest argument par să creadă că nu există nimic în lume în afară de credincioşi şi comunişti.

Prin repetare, ultimul argument devine de fapt o formă de cenzură. Se ajunge în situaţia în care orice individ ce apără secularismul/critică religia/etc. va fi acuzat că e activist de partid cu idei marxist-leniniste ce regretă comunismul.

Limitare intelectuală în discursuri

Limitare intelectuală în discursuri

LIMITÁT, -Ă, limitaţi, -te, adj. 1. Restrâns între anumite limite. 2. Fig. (Despre oameni) Cu posibilităţi intelectuale reduse; mărginit. – V. limita. Cf. fr. l i m i t é.
Sursa: DEX ‘98

Este uimitoare şi în acelaşi timp complet previzibilă limitarea intelectuală a discursului apărătorilor religiei. Aceleaşi erori pe care le fac cei din occident le fac şi cei de la noi, însă mult mai ridicol prin dezinvoltură:

(1) Limitarea tip: “dacă critici religia eşti comunist şi ai idei marxist-leniniste”.
În universul lor îngust, în afară de credincioşi nu există decât comunişti. Nu ştiu cum nu le e şi ruşine să iasă în faţă cu texte d’astea? Probabil se gândesc că publicul ţintă nu face diferenţa.
Cum zice şi amicul nostru de pe Planete Beranger:

Pre înţelesul marelui public, a existat un om politic numit Jules Ferry, pe rând primar al Parisului, ministru al învăţământului, dar şi şef de guvern tot pe malurile Senei, care pe la 1882 se strofocă şi dădu o lege cum că învăţământul public trebuie să fie nu numai obligatoriu şi gratuit, dar şi laic, adicătelea fără legătură cu Biserica. Când se dădu legea aia pe la franţuji? Iaca pe 28 martie 1882.

Şi mai amintesc de legea de separare a Statului de Biserică, pe la 1905, decembrie 9.

Iacătă cum laicitatea nu are nici o legătură cu comuniştii care ne-au condus nouă ţara, ci cu libertatea de conştiinţă. Şi iată cât de anacronică este partea aceea din poporul român care, într-un tembelism total, cere obligativitatea religiei în şcoală, ba chiar în liceu!

A, dacă s-ar cere ca în locul preoţilor inculţi care vin să facă propagandă în şcoli, să se predea din perspectivă sociologică şi culturală o sinteză a religiilor majore ale lumii, cu tot cu hinduism, buddhism, şintoism, dar şi cu diferenţele între sunniţi şi şiiţi, atunci aş şti că «ţara te vrea deştept». Din păcate, talpa ţării — şi împreună cu ea toată ţara — te vrea spălat pe creier.

(2) Limitarea tip “moralitate = religie. Lipsa religiei = lipsa educaţiei morale”.
Ce legătură să existe între moralitate (protocoale în funcţionarea comportamentului social) şi religie (credinţa în veridicitatea unor afirmaţii false, sau în cel mai bun caz imposibil de demonstrat)
Hmm…

Steven Weinberg zicea:
“Cei care cred că există vreo legatură între etică şi religie înca sunt abia la începutul drumului.. şi după mii de ani tot acolo sunt”

Christopher Hitchens zicea:
“Religia se termină şi începe filosofia tot aşa cum astrologia se termină şi începe astronomia”

Acelaşi Hitchens aprecia că multe opere de literatură conţin poveşti mult mai inspiraţionale decât cele din filosofia de viaţă a ciobanilor din epoca bronzului.

Subiectul l-am atins pe larg în “Moralitate Reloaded”

Moralitate Reloaded

Moralitate Reloaded

“Religia ne învaţă să fim buni => avem nevoie de religie.”

(1) Care religie? De ce nu Islamul? (o religie e la fel de bună ca oricare alta, nu?).
Haide să începem să executăm oameni pentru “crima” homosexualităţii, a adulterului, etc.
PS: cine chiar crede că asta e o idee bună, nu are valori, are probleme.

(2) Presupunând că e vorba de creştinism: unde se găseşte această morală creştină?
Sigur nu în Biblie. Dacă atotputernicul trebuie să trimită o ursoaică să omoare 42 de copii care i-au insultat trimisul, atunci îţi dai seama că ceva nu-i tocmai în regulă cu cartea aia ca sursă absolută de moralitate indiferent de câte ori întoarce Cristos obrazul.
(Da, chiar există o asemenea poveste în Biblie. Fabulaţii similare sunt mult mai comune decât ar crede “creştinii de duminica”).

(3) Chiar funcţionează religia ca sursă a moralităţii? Istoria ne arată că “Iubeşte aproapele” nu prea a avut efect asupra credincioşilor. Dau ca exemplu războaie sfinte, arderi pe rug, epurări etnice şi religioase cu crucea în frunte.
Suedia cu 80% atei e mult mai civilizată decât România cu ai ei 90% credincioşi declaraţi.
La noi creştinismul e promovat ca valoare naţională, însă nu e vorba de moralitate, ci de spălare pe creier.
Degeaba se numeşte imnul “Deşteaptă-te, Române” dacă apoi românul e îndemnat să se supună orbeşte popimii. Idealul promovat de popime e “proşti dar mulţi”.
Ţăranul simplu, obedient, foarte bisericos/superstiţios dar fără preocupări intelectuale se regăseşte des în literatură.

(4) Presupunând că religia chiar ar ajuta să ne comportăm mai bine (nu ajută), să-mi explice un credincios cum nu e o palmă peste umanitatea noastră să trebuiască să credem lucruri evident false despre lumea în care trăim (cam toată dogma creştină e o colecţie de poveşti ireale), să ne sufocăm raţiunea (nu poţi afirma că eşti un om raţional 6 zile pe săptămână ca a 7-a zi să te duci într-o clădire şi să mănânci pâine&vin crezând că mănânci trupul şi sângele unei zeităţi de acum 2000 de ani) ca să ne purtăm “mai bine”?
Degeaba eşti blând dar încuiat.

Christopher Hitchens afirma că literatura unuia ca Shakespeare e o sursă mult mai profundă de lecţii morale decât cărţile “sfinte”.
Iată şi 2 citate legate de subiect:
“Cei care cred că există vreo legatură între etică şi religie înca sunt abia la începutul drumului.. şi după mii de ani tot acolo sunt”
“Religia se termină şi începe filosofia tot aşa cum astrologia se termină şi începe astronomia”

BOR – Curva statului

BOR – Curva statului

PROSTITÚŢIE s.f. Faptă (infracţională) comisă de femeia care practică relaţii sexuale cu diverse persoane pentru a-şi procura mijloacele de existenţă.

PROSTITÚŢIE s. (pop.) curvăsărie, curvie, (înv.) supunere.

PROSTITÚŢIE s. f. 1. ocupaţie a femeii care întreţine relaţii sexuale contra unei plăţi sau a unor avantaje materiale; (p. ext.) stare în care membrii societăţii duc o viaţă sexuală instabilă, schimbându-şi partenerii. o casă de ~ = bordel. 2. (fig.) înjosire, folosire degradantă a calităţilor, a talentului.

Ce alt cuvânt mai potrivit pentru a descrie următoarea ştire?

Senatul a aprobat, miercuri, un proiect legislativ iniţiat de Guvern, pentru modificarea şi completarea Legii nr.142/ 1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, conform căruia salariul Patriarhului BOR va fi de aproape 8.000 de lei.
[..]
Astfel, prin unităţile centrale de cult, se acordă de la bugetul de stat o sumă reprezentând echivalentul în lei a 80.000 de euro, lunar.

http://www.mediafax.ro/social/salariul-patriarhului-daniel-va-fi-de-aproape-8-000-de-lei.html?1688;2365549

BOR dovedeşte că-i doar un instrument în mâna politicienilor, o curvă care se vinde pe bani puţini.
Preoţii ar trebui să refuze orice ajutor de la stat, măcar pentru aparenţe.

Grade de intelegere

Grade de intelegere

1. Evolutionist convins.
despre: Considera ca nu e nevoie de supranatural fiindcă viaţa e explicată cu succes de teoriile actuale.
argumente: ştiinţifice.
ex: Richard Dawkins

2. Evoluţionist teist.
despre: Consideră că evoluţia are loc aşa cum afirmă teoriile ştiinţifice, dar crede într-o fiinţă supremă care se află în spate.
argumente: de regulă nu face apel la fiinţa supremă în discursul despre Evoluţie.
ex: Ken Miller

3. Design Inteligent.
despre: consideră că anumite evenimente din Evoluţie pot fi explicate doar făcând apel la forţe supranaturale.
argumente: complexitate ireductibilă în cazul flagelului, demonstrată falsă în decursul procesului din Dover.

4. Evoluţie direcţionată.
despre: Acceptă microevoluţia dar neagă macroevoluţia. Neagă conceptul de specie, înlocuindu-l cu versiunea biblică “soi”. Ignoranţi în privinţa speciaţiei observate.
argumente: apel la propria ignoranţă. Citează complexitatea ireductibilă însă aplică termenul la orice fenomen al evoluţiei pe care nu îl înţeleg (de exemplu: gândacul bombardier, girafa).

5. Negarea evoluţiei.
despre: Ignoranţi în privinţa progreselor ştiinţei de după Mendel, aceştia neagă nu doar evoluţia ci şi genetica. Sunt ignoranţi în privinţa mutaţiilor, a algoritmilor genetici, etc.
Capacitate intelectuală redusă (repetă papagaliceşte poezia citită pe broşura “Turnul de Veghere” sau văzută în documentare crackpot-ish pe Google Video).
Refuză să se informeze când şi se arată că sunt pe nicăieri. Neînţelegerea teoriei informaţiei (nu înţeleg cum se adaugă informaţie în genom).
argumente: citate scoase din context din diverşi autori evoluţionişti. Apel la Stalin, Hitler.

6. Creaţionism biblic.
despre: Neagă majoritatea descoperirilor ştiinţei din ultimele secole şi acceptă în schimb interpretări literare ale bibliei: pământul în centrul universului, vârsta universului: 6000 de ani, Adam şi Eva, potopul lui Noe, etc.
argumente: biblice. Pentru uluirea credincioşilor se pot publica şi lucrări pseudoştiinţifice pe această temă (creează aparenţa că ar fi ştiinţă, prin limbaj), de regulă demontate rapid de cunoscătorii respectivului domeniu.

Newtonism

Newtonism

Atenţie! Următorul text conţine ironii!

Orice creaţionist care acuză “Darwinismul” că instigă la rasism/etc. în speranţa că asta invalidează cumva Evoluţia trebuie să recunoască, conform aceluiaşi raţionament, răul mult mai mare adus omenirii de “Newtonism”, “Impulsionism”, “Einsteinism”, “Maxwellism”.

Legile lui Newton:

(1) Orice corp îşi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa nu acţionează alte forţe sau suma forţelor care acţionează asupra sa este nulă.
(2) F = m*a
(3) Când un corp acţionează asupra altui corp cu o forţă (numită forţă de acţiune), cel de-al doilea corp acţionează şi el asupra primului cu o forţă (numită forţă de reacţiune) de aceeaşi mărime şi de aceeaşi direcţie, dar de sens contrar. Acest principiu este cunoscut şi sub numele de Principiul acţiunii şi reacţiunii.

În acelaşi mod în care “Darwinismul” e incorect politic fiindcă “instigă la rasism”, tot aşa “Newtonismul” împreună cu “impulsionismul” (legea conservării impulsului) sunt responsabile pentru următoarele invenţii:
- toate armele de foc (pistoale, mitraliere)
- tunuri/tancuri/mortiere
- rachete balistice.
- torpile
- accidente auto
- execuţiile prin omorâre cu pietre
- 9/11

“Einsteinismul” (echivalenţa masei cu energia) e responsabil pentru:
- bomba atomică
- dezastrul de la Cernobîl
- moartea lui Alexander Litvinenko
- moartea lui Marie Curie

“Maxwellismul” (credinţa că electricitatea şi magnetismul sunt manifestări ale aceluiaşi fenomen) e responsabil pentru:
- execuţiile pe scaunul electric
- 9/11

E evident că acestea sunt ideologii dăunătoare ce nu ar trebui predate în şcoli.
Haide în schimb să prezentăm copiilor echivalentele corecte dpdv. Biblic:
- Creaţionism
- Mişcări Duhovniceşti
- Pietre Fermecate
- Fulger Inteligent

Apel

Apel

Chem toţi ateii şi anti-teiştii să iasă de sub anonimat.
Nu-i o ruşine să fii ateu şi n-ar trebui să fie o problemă să afirmi asta când se iveşte momentul!

De ce să fie ok pentru un credincios să abereze fără jenă despre zei, îngeri, suflete, rugăciuni, soartă, etc., dar tu să trebuiască să te sfieşti, să pozezi în credincios ca nu cumva să “tulburi” majoritatea?
Their worldview is shit and you know it is. Speak out!
De ce să se exprime doar ei, şi tu nu?

Românii sunt în mare parte credincioşi însă majoritatea nu sunt aşa din proprie convingere; s-au născut în familii religioase, iar din acel moment puţini au mai avut altă alternativă.
- Unii nu pot să perceapă cum vine asta “să nu crezi în dumnezeu” şi se uită foarte confuzi când le spui.
- Alţii au prejudecăţi: cred că ateismul e “de la Necuratul” şi nu evită să-şi exprime dezgustul, în spirit de iubire creştinească.

Important e să conştientizeze că există oameni normali, sănătoşi şi fericiţi (chiar mult mai mult decât ei) şi care n-au nevoie de un dictator cosmic, prietenul imaginar “dumnezeu”.
Oferă-le o alternativă prin exemplul personal.

Just don’t do any crazy evil shit, like blowing things up or setting churches on fire.
It’s not only stupid, it’s bad PR!

Eu nu sunt ateu doar de dragul de a fi ateu; sunt un admirator al ştiinţei, al raţiunii şi al umanismului secular.
Consider că superstiţiile sunt depăşite, greşite şi dăunătoare (religion outlived it’s usefulness) şi că avem acces la valori, idealuri, orizonturi şi instituţii mult mai înălţătoare.
Dacă eşti “de-al meu”, cu atât mai mult!

Post inspirat de Richard Dawkins’ The OUT Campaign.

Petre Ţutea, Prostul Satului

Ciudat dar adevarat: colecţia de citate ale lui Petre Ţuţea cea mai admirată de credincioşi este şi cel mai mare monument de prostie al neamului.
Citatele la care ma refer depăşec chiar frazele monosilabice de pe forumuri şi “streams of consciousness” fără punctuaţie ale celor care încă cred în Iepuraşi de paşti.

Review-ul ăsta îl scriu după ce am selectat “best of” mai jos şi trebuie să vă spun că mă simt ca şi cum tocmai aş fi servit roadkill învechit şi lipit pe asfalt.

Individul care a putut face asemenea afirmaţii e de o nesimţire teribilă; idealul său uman e “majoritatea mediocră, care-ascultă doar de popă, face cruci şi se sufocă” şi insultă cu orice ocazie ceea ce nu-i capabil să înţeleagă.
Omul ăsta are tupeul să îi facă animale pe cei ce gândesc şi stabileşte noi limite inferioare pentru degradarea umană.
Yes, it’s a new low my friends; Ţuţea reprezintă o categorie aparte de înapoiere.

Între Ţuţea şi un criminal/violator în serie, criminalul e mai uman pentru că criminalul omoară indivizi pe când Ţuţea omoară tot progresul făcut de omenire de când am încetat să ardem vrăjitoare pe rug (activitate pe care probabil o regretă).

Ţuţea e confuz.
Consideră că barbarismul Evului Mediu se pupă cu noţiuni ca “libertate”, sau că minciunile religioase se pupă cu noţiuni ca “adevăr”. He’s full of shit.

72. Fara nemurire si mintuire, libertatea e de neconceput. Omul, daca nu are in substanta lui ideea nemuririi si mintuirii, nu e liber. Seamana cu berbecul, cu capra, cu oaia…

Eu sint de parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci in Evul Mediu, cand Dumnezeu umbla din casa in casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice in functie de geniul religios al epocii

94. Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare in care se poate vorbi despre egalitate.

95. Religia transforma poporul intr-o masa de oameni culti.

120. Am devenit un ginditor crestin cand mi-am dat seama ca fara revelatie, fara asistenta divina, nu pot sti nici cine sint, nici ce este lumea, nici daca are vreun sens sau nu, nici daca eu am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul singur. Cand mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale.

Ţuţea regretă barbarismul Evului Mediu, detestă iluminismul.
Neagă întreg progresul cultural al omenirii din perioada când ardeam vrăjitoare pe rug.

10. Eu sint iudeocentric in cultura Europei, caci daca scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fara Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau in craci. Stiinta si filozofia greaca sint foarte folositoare, dar nu sint mintuitoare. Prima carte mintuitoare si consolatoare pe continent – suverana – e Biblia.

26. Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toata cultura antica precrestina. Eu sint de parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci in Evul Mediu, cand Dumnezeu umbla din casa in casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice in functie de geniul religios al epocii, nu in functie de ispravi politice.

75. Renasterea italiana, unde omul este situat in centrul universului, este eretica din punct de vedere crestin. Autonomizarea puterii omului este in sine demonica. Parerea mea este ca omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.

91. Cei mai crinceni si mai straluciti soldati sint cei ai popoarelor religioase. Cand mori sub drapel, te gindesti ca te duci la stramosi. Dar o armata care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, in care fiecare soldat avea o cruce la git pe care scria Gott mit uns.

130. Un umanist pur, adica indiferent religios, practica formele vietii de jungla, impingind cruzimea pina la forma gratuita a bestialitatii tigrului. Vremea noastra este plina de astfel de exemplare.

131. Umanismul este una din formele grave ale ratacirii omului modern, care pleaca din antropocentrismul Renasterii. In Renastere, ‘’titanii’’ s-au umflat prin autocunoasterea necunoasterii. Ei nu se cunosteau pe ei insisi si au crezut ca s-au descoperit ca oameni.

132. Omul – javra asta bipeda, pe care eu il consider ‘’animal prost’’, homo stultus – atunci cand se screme sa faca singur ordine, adica cand practica umanismul, il inlocuieste pe Dumnezeu cu el. Nicaieri Dumnezeu n-a avut de furca cu dracul mai mult decit in sacrul spatiu al Italiei. Acolo, adica, unde s-a nascut umanismul in Renastere.

133. (Vlad Tepes) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul ca l-a si batut. Si are mai ales meritul ca a coborit morala absoluta prin tepele puse in cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frica sa n-o furi tu de la tine. Asta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Pai fara asta istoria românilor e o pajiste cu miei!

Ţuţea aberează pur şi simplu:

15. Stii unde poti capata definitia omului? – te intreb. In templu. In biserica. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui. Daca Biserica ar disparea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar disparea si omul.

16. In biserica afli ca existi.

17. Ce pustiu ar fi spatiul daca n-ar fi punctat de biserici!

23. Crestinismul nu e ideologie, ca atunci se aseamana cu marxismul. Religia e expresia unui mister trait, or ideologia e ceva construit.

Ţuţea e anti-intelectual:

1. Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.

2. Am avut revelatia ca in afara de Dumnezeu nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent in esenta, sediul lui nu e nici in stiinta, nici in filozofie, nici in arta. Si cand un filozof, un om de stiinta sau un artist sint religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Maicii Domnului.

4. O baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Maicii Domnului in biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor.

5. Eu cand discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Intre un credincios si un necredincios, nu exista nici o legatura. ala e mort, sufleteste mort, iar celalalt e viu si intre un viu si un mort nu exista nici o legatura. Credinciosul crestin e viu.

6. Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul ca nu avem coada.

7. Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba.

11. Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate.

13. Shakespeare, pe linga Biblie, – eu demonstrez asta si la Sorbona – e scriitor din Gaesti.

18. In afara de carti nu traiesc decit dobitoacele si sfintii: unele pentru ca n-au ratiune, ceilalti pentru ca o au intr-o prea mare masura ca sa mai aiba nevoie de mijloace auxiliare de constiinta.

19. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindca materia ii premerge. Prima idee de creatie reala, au adus-o in istorie crestinii.

20. De creat doar zeul creaza, iar omul imita. Eu cand citesc cuvintul creatie – literara, muzicala, filozofica – lesin de ris. Omul nu face altceva decit sa reflecte in litere, in muzica sau in filozofie petece de transcendenta.

32. Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezinta o poarta spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cand il intreaba Moise pe Dumnezeu: Ce sa le spun alora de jos despre Tine? – Dumnezeu ii spune: Eu sint cel ce sint.

33. In fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul.

37. In Evul Mediu s-a formulat de catre filozofii sireti teoria adevarului dublu: secundum fidem – adevarul dupa credinta si secundum rationem – adevarul dupa ratiune, ca sa aiba cale libera pentru filozofie. Adica sa rataceasca pina ii ia dracul… Ca poti, in filozofie, sa ratacesti pina devii nauc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevar.

38. Babele evlavioase merg la absolut rugindu-se, iar filozoful trancanind silogisme.

41. In fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumezeu lucrind nu cu genii, ci cu oameni.

43. Aparitia unui mare ginditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdarit si se spala. Gindirea este o ‘’spalare’’ a creierului. Asta ma face citeodata sa cred ca gindirea nu e din creier si ca acest creier e numai un sediu… De ce gindirea nu e produsa de creier, care e numai un sediu? Fiindca n-o produc toate creierele. Daca inteligenta ar fi produsul creierului, atunci intre Goethe si nea Ghita n-ar mai fi nici o diferenta.

44. Am auzit odata un profesor de la Politehnica; am avut impresia ca asist la un balet de ursi. Daca intr-un salon, intr-un colt, unul fumeaza si tace, ala e inginer… Inginerul e practic, savantul nu e practic. Cand i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, ca s-a mai gasit o aplicatie, el a spus: care e, ma? Uite care… – Ca sa vezi, nici nu m-am gindit!

54. Unde e omul, in imanenta, absolut liber? Intr-o bisericuta din lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasa invaluit de ele ca si credinciosii.

55. Omul e liber si eliberat numai in templul crestin, acolo, in ritual, cand se comunica tainele care ii invaluiesc deopotriva si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca sa fii cu adevarat liber, trebuie sa inlocuiesti infinitul si autonomia gindirii cu credinta in Dumnezeul crestin: ‘’Robeste-ma Doamne, ca sa fiu liber!’’ (Imitatio Christi)

63. Ideea mortii absolute sta la baza smintelii moderne.

69. Morala in sine, autonoma, e mai primejdioasa pentru religie decit ateismul. Stiinta moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egala cu zero. Seamana cu Mersul trenurilor, dupa parerea mea. Poti s-o schimbi, ca pe tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil sa creeze o ordine morala. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibila morala publica? Prin instapinirea absoluta a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie sa porunceasca normele morale, care, fara ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decit prin obiect. Morala publica intr-un stat crestin trebuie sa stea sub imperiul certitudinii dogmelor crestine reflectate imperfect de omul marginit. Daca nu situam Biserica deasupra statului, ne aflam in treba si face fiecare ce vrea.

70. Elitele morale sint mai presus decit cele intelectuale. Mie imi plac oamenii care fac judecati. Cei care fac silogisme sint fata de adevar, cum sint curcile alea care se incurca printre popice.

73. Omul a depasit conditia de animal abia atunci cand in el a aparut ideea nemuririi, care nu trebuie confundata nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetica a gloriei.

74. Fara Dumnezeu omul ramine un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. Si el ramine asa chiar daca este laureat al premiului Nobel sau maturator. Cand, unde si in ce scop a aparut el in calitatea asta de om? Daca se intreaba singur si nu e un zeu in dreptul casei care sa-i reveleze data inceputului, inseamna ca omul ramine un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.

78. Omul nu e o suma de miliarde de celule sau de organe. Ca nu sint independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca intreg nu poate fi gindit decit biblic; stiintific, nu. Moise e mai valabil decit ultima noutate evolutionista a stiintei.

85. La puscarie am demonstrat vreme de doua ore ca istoria românilor dezgolita de crucile de pe scuturile voievozilor e egala cu zero. Ca doar voievozii nu s-au batut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.

86. Cum vad participarea românilor de acum la mintuirea lor? – Simplu. Ducandu-se la biserica. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta sa nu-i lase cu gura cascata si tot ce spune un popa de la Cucuietii din Deal sa considere adevar ritualic.

93. Cine n-a putut fi inlocuita? Religia! Iar filozofia care speculeaza autonom, face onanie mintala. Si daca vrea sa scoata, sa extraga esente din stiintele naturii, e parazit. Atit! Nu indraznesti sa spui despre religie, teologal vorbind, – daca esti cinstit – ca a fost inlocuita de filozofie sau de stiinta. Un crestin iti spune ca advarul se defineste prin jocul celor doua lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra daca poti!

96. Intre un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a ramas religios si un taran analfabet nu exista nici o diferenta.

97. Nivelul meu intelectual, chiar daca sint savant, nu depaseste nivelul unui popa obscur din Baragan. Pentru ca preotul ala, in ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatra, sta de vorba cu absolutul.

99. Religia este sediul adevarului transcendent in esenta si unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situeaza peste ultimele speculatii teoretice ale stiintei, prin adevarul absolut unic, care e Dumnezeu. Sa vina un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o sa-mi spuna el? O baba care cade in fata icoanei Domnului strabatuta de absolut e om, si ala e dihor laureat.

113. Cand va disparea ultimul taran din lume – la toate popoarele, vreau sa spun – va disparea si ultimul om din specia om. Si atunci or sa apara maimute cu haine.

114. Taranul este omul absolut.

Jesus – the good, the bad, the ugly

Jesus – the good, the bad, the ugly

The good: Dacă scurmi suficient şi ignori de 10 ori mai mult din “cuvântul Domnului” o să găseşti şi valori seculare pozitive, cum ar fi:
- toleranţa
- pacifismul
- respingerea ritualurilor seci şi a autorităţilor religioase, promovate de religia organizată
- reducerea religiei la nişte principii de comportament civilizat
Dacă le aplici doar pe astea în viaţă şi ignori ipocrizia, bigotismul, făţărnicia şi alte trăsături specifice credincioşilor, atunci ai putea fi un cetăţean model.

It’s not really that impressive though, because:

[..] people with no religious affiliation were also much less likely to be prejudiced than individuals showing modest levels of commitment to their faith, those who attend services monthly or less.

The bad: Din punctul precedent ai putea crede că Jesus was a pretty decent guy, însă iluzia asta se spulberă când realizezi că Iisus este cel care a adus osânda veşnică în discursul religios.
Înainte de creştinism, păcătoşii şi necredincioşii sufereau mânia lui Yehova doar în timpul vieţii, pe când acum pedeapsa este eternă, iar judecata definitivă. Tough shit.

Ce zeu mărunt e ăla care cere venerare necondiţionată din partea furnicilor, oferind ca unică alegere închisoarea şi tortura eternă?
Certainly not one I’d worship and most likely one who is made-up.

The ugly:
(1) Majoritatea credincioşilor habar nu au şi nu sunt interesaţi de religie.
Eu, ca ateu şi anti-teist convins ştiu mai multe despre religia lor decât ştiu ei (de-asta o şi resping, doh).
Pentru ei creştinismul e ceva dat – nu un sistem de valori ci un set de credinţe, ritualuri şi obiceiuri ce trebuie practicate fiindcă “aşa face toată lumea”, o etichetă, o uniformă.
Sistemul ăsta cu etichete şi uniforme e ceva perfect natural, moştenit din epoca omului primitiv şi arată care-i “de-al lor” şi “care-i de-al nostru”, adică arată la care poţi să îi dai în cap acum şi la care nu.
Sure, it’s natural, but don’t try to call it a virtue.

(2) Nu e o virtute să fii credincios.
A “crede” pur şi simplu e un act pasiv; credinţa nu cere implicare, doar docilitate şi ascultare.
Majoritatea credincioşilor nu au avut niciun cuvânt de spus (sunt aşa cum sunt fiindcă au fost crescuţi şi educaţi într-o anumită parte a lumii).

Chiar dacă au rafturile îndoite de cărţi de rugăciuni, iar creierul îndoit de pasaje biblice, tot n-o să se schimbe realitatea şi anume că aceşti oameni n-au avut de ales.
În aceeaşi categorie intră şi “credinţa” îmbrăţişată în momente de criză (moartea celor dragi, boli sau diverse probleme psihice şi emoţionale).

Nu departe de cei de mai sus se află cei convertiţi sub influenţa unui vorbitor priceput (predicator, guru, whatever).
Think about it like this:
În acelaşi mod în care un speaker motivaţional îl poate face pe om să creadă că nimic nu îi este imposibil de realizat, tot aşa un predicator îl poate convinge pe om de realitatea mesajului său, oricât de absurd ar suna. *
Unde-i aportul personal?
Oratoria e arta sculptării în psihicul uman, iar singurul merit al pietrei e uşurinţa cu care se modelează voinţei artistului.
Probabil perseverenţa în credinţă merită ceva credit, dar asta nu înseamnă că credinţa aia e adevărată.

Singurul caz în care te poţi numi credincios, zic eu, e cazul în care ai luat o decizie conştientă, preferabil împotriva dorinţei familiei (că doar aşa spune Iisus in Luca 14:26, nu?), dar asta tot nu înseamnă că a fost o decizie bună sau deşteaptă.
Titz.

(3) Teologia nu = filosofie.
Teologia nu necesită o înţelegere profundă a lumii în care trăim, ci e mai mult o artă literară.
Basically, you make shit up and make your “god” into anything you want it to be.
E uimitor cum Biblia poate justifica atât atrocităţi cât şi sacrificii, and yet people still take it as truth. This, my friends, makes the holy books works of art from a certain point of view.
Din nou, asta nu înseamnă că sunt adevărate sau că e înţelept să urmezi ce scrie acolo; quite the opposite.

(4) Credincioşii nu se compară cu fondatorii.
Credeţi că credincioşii (în special fanaticii) sunt puţin loviţi în aripă? Atunci imaginează-ţi cum erau fondatorii, sau toţi aceia numiţi “sfinţi”!
In mod normal credinţa în lucruri imaginare, negarea realităţii şi auzitul vocilor îţi rezervă doar un pat la sanatoriu, însă în religie ăsta e un criteriu pentru venerare şi respect! Doar asta ar trebui să dea de bănuit unui necunoscător că ceva îi fucked up. Dacă credinţa în lucruri imaginare, auzitul vocilor, negarea realităţii şi certitudinea cunoaşterii unei realităţi alternative nu se califica ca boală mentală, atunci ce se mai poate califica ca boală mentală, şi de ce?** Mă refer la acea certitudine pe care o are şi un om hipnotizat sau sub efectul drogurilor, fiindcă în fond şi la urma urmei, credinciosul e sub influenţa celui mai puternic drog: religia.

Unii vor sări imediat cu precizarea că şi ateismul raţional ar fi de fapt o religie şi că nu-i cu nimic mai bun decât celelalte religii.
Well, ateismul devine o religie doar dacă abrogăm gramatica, iar cuvintele îşi pierd sensul, caz în care nu mai are rost să purtăm vreo discuţie.
Dacă ateismul e o religie, atunci întreb eu: care-i zeul pe care îl venerăm necondiţionat şi mai important, care e zeul care ne va pedepsi dacă n-o facem?
Ştiinţa? N-o venerăm, doar o respectăm şi n-o respectăm necondiţionat, ci o respectăm pentru toate cunoştiinţele dobândite prin ea.
Nu ne pedepseşte dacă ne îndoim, ba scepticismul e chiar una din poruncile Sale!
Amen.

* În cazul religiilor, cu cât mai absurd, cu atât mai bine! Dacă omul nu pricepe, e dovadă a limitării sale omenesti şi a măreţiei zeului, nu? Încurcate sunt căile Domnului, zice popa, şi vai câte “mistere” are Dumnezeu ăsta…

** For example, a 1994 Koenig paper notes that “Several studies have reported an association between psychiatric disorder and religious affiliation, with the rates of disorder highest among non-mainline Protestant religious groups”. Another Koenig study ignored in his review showed that the likelihood of major depression among highly religious Pentecostals was three times greater than among persons who said they had no religious preference. Other investigators have also shown that the religious are frequently among the lowest in mental health.

Rugăciune şi vindecare

Rugăciune şi vindecare

No comment needed, desi un titlu mai potrivit ar fi fost:
“Myth Busters debunk claims of prayer effectiveness”

Long-Awaited Medical Study Questions the Power of Prayer

Prayers offered by strangers had no effect on the recovery of people who were undergoing heart surgery, a large and long-awaited study has found.

And patients who knew they were being prayed for had a higher rate of post-operative complications like abnormal heart rhythms, perhaps because of the expectations the prayers created, the researchers suggested.

Because it is the most scientifically rigorous investigation of whether prayer can heal illness, the study, begun almost a decade ago and involving more than 1,800 patients, has for years been the subject of speculation.

Link

Stiinţă şi adevăr vs religie

Stiinţă şi adevăr vs religie

Ce metoda mai bună de a ajunge la adevăr decât având grijă la fiecare pas că nu te înşeli?
Această atitudine se numeşte “ştiinţă” atunci când e aplicată cercetării lumii în care trăim.

Ştiinţa nu e definită atât de cunoştiinţele dobândite de-a lungul timpului (astea stau doar ca mărturie a eficacităţii cercetării oneste) ci de modul cum s-a ajuns la acele cunoştiinţe.

În cuvintele lui Norman Hall: “Nu garanteaza ca vom afla adevarul, dar macar ne ofera o sansa sa identificam acele teorii care sunt mai probabile decat alternativele si este singura metoda pe care o stiu care ae macar sanse de a se apropia de adevarul aproximativ.”


Credincioşii au însă o altă viziune asupra adevărului.
(1) După ei adevărul e definit de conţinutul unei cărţi despre care ei au învăţat că e cuvântul creatorului universului, adevăr de care nu au voie să se îndoiască.
(2) După ei adevărul are responsabilitatea de a consola.
De-asta nu acceptă evoluţia şi se tem de ştiinţă: că îi confruntă cu adevărul realităţii, spre deosebire de “adevărul” conform cărora oamenii sunt buricul pământului, scopul existenţei univesului.
(3) Conform credincioşilor, “Dumnezeu” e răspunsul la orice întrebare.
Dacă o întrebare nu are răspuns, atunci credinciosul nu admite că “nu ştiu”, ci profită de ocazie să spună că ăsta e un argument pentru existenţa prietenului său imaginar.
Se pune acum problema: chiar orice răspuns e bun, doar răspuns să fie? Păi în cazul ăla de ce să-i mai spui Dumnezeu? Ce-i divin într-o ecuaţie din care poate să iasă şi soluţia “kjfhsdkjfh”?
“Răspunsul” ăsta nu este de fapt un răspuns: nu lămureşte nimic, nu clarifică nimic, doar închide gura celor curioşi care doresc să gândească şi să cerceteze.
Vorba aia: prostul nu e prost destul…

În ştiinţă răspunsul “nu ştim” e un răspuns perfect respectabil atâta timp cât nu există dovezi care să ne îndrume într-o direcţie sau alta.
Alegerea credinciosului de “a crede”, adică de a adopta o poziţie într-o situaţie în care nu există dovezi nu se justifică. Poţi să faci asta (cum fac mulţi evoluţionişti creştini), însă nu te plânge dacă ceilalţi nu-ţi respectă opinia.

Respingând ştiinţa şi informaţiile revelate de aceasta, credincioşii încalcă unul din principiile fundamentale regăsite în toate religiile: să nu minţi.
Believers that can’t face reality have failed. They’re failures both by human standards and by their shitty religious standards.

Până şi filosofia islamică timpurie le dă lecţii acestor credincioşi:

“Therefore, the seeker after the truth is not one who studies the writings of the ancients and, following his natural disposition, puts his trust in them, but rather the one who suspects his faith in them and questions what he gathers from them, the one who submits to argument and demonstration, and not to the sayings of a human being whose nature is fraught with all kinds of imperfection and deficiency. Thus the duty of the man who investigates the writings of scientists, if learning the truth is his goal, is to make himself an enemy of all that he reads, and, applying his mind to the core and margins of its content, attack it from every side. He should also suspect himself as he performs his critical examination of it, so that he may avoid falling into either prejudice or leniency.”

Ibn al-Haytham: Brief life of an Arab mathematician

Frica de răspundere

Frica de răspundere

Credincioşii afirmă că motivul pentru care nu le acceptăm prietenul imaginar e frica de răspundere.
Ei zic că ateii/evoluţioniştii se tem să fie judecaţi post-mortem pentru ce au făcut în timpul vieţii şi de aceea le resping zeul.

Cute, but wrong.
Acest argument al “fricii de raspundere” – un veritabil exemplu de Psychogenetic Fallacy – arată doar lipsa de imaginaţie a credinciosului.
Ei chiar cred sincer că singura alternativă la necredinţă, adică singura zeitate posibilă, e una răzbunătoare care îşi judecă furnicile?
Cum rămâne cu posibilitatea ca zeii să judece după alte standarde, să nu judece sau pur şi simplu să nu fie interesaţi de noi?

Înainte de a discuta proprietăţile zeului, ar fi bine să îl punem in evidenţă…
Go ahead, be my guests

Definiţia credinţei

Definiţia credinţei

Ca o continuare a postului DEX2000, voi defini aici cuvântul “credinţă”:

(1) Pt. credincios credinţa se referă la venerare, ascultare şi la rugăciuni.
(2) Pt. psihiatrii care studiază fenomenul, credinţa se referă la principii de viaţă.
(3) Pt. ateii care o combat, credinţa se referă la certitudinea cunoaşterii unor lucruri pe care nu ai cum să le cunoşti.

- Există un singur caz în care credincioşii folosesc definiţia de la (3), în citatul din Iacov 2:19 : “şi dracii cred şi se înfioară”.
Foarte beton, creştinilor… după ce n-aţi reuşit să demonstraţi existenţa unei _singure_ fiinţe imaginare (Yehova), veniţi acum cu un întreg atlas.
- În rest, credincioşii folosesc ei între ei definiţia de la (1), dar cred că şi psihiatrii se referă la (1) atunci când aceştia demonstrează avantaje ale “credinţei” de tipul (2).
Întrebarea care se pune aici e: e nevoie să ai un prieten imaginar pentru a avea principii de viaţă? Răspunsul e echivoc: nu!
Deloc curios, credincioşii ignoră ce zic psihiatrii când arată nocivitatea credinţei de tip (1).

“I don’t believe in God. [..] Teach a man to be a good citizen and you have solved the problem of life.”
— Andrew Carnegie

Coincidenţe

Coincidenţe

Sunt mari şanse să fi auzit şi tu expresia “nu cred în coincidenţe”.
In afara cazului în care e folosită ca replică de agăţat, validitatea frazei e nulă.

Coincidenţele nu depind de “credinţa” ta în ele, ci sunt o consecinţă a legii numerelor mari; cu cât creşte numărul de experimente, cu atât creşte şansa ca un eveniment improbabil să aibă loc.
Ar fi ciudat ca rezultate extrem de rare să NU iasă, după suficiente încercări.

Exemple: vindecări “miraculoase” (remisii spontane la cancere), supravieţuiri din accidente groaznice, integralismul în sesiuni, etc.

Instinctul persoanei în cauză e să creadă că Universul, Dumnezeu, etc, complotează pentru fericirea sa, dar e nevoie doar să numeri cazurile în care rezultatul fericit n-a avut loc ca să-ţi dai seama că concluzia e una antropocentrică şi nejustificată.

O superstiţie legată de raţionamentele de mai sus e credinţa în obiecte aducătoare de noroc sau în acţiuni care aduc ghinionul. Ce au în comun potcoavele de cai, frica de a te întoarce din drum, frica de pisicile negre şi rugăciunile? Toate sunt forme de gândire magică – o interpretare eronată şi nerealistă a lumii înconjurătoare.

S-ar putea argumenta că gândirea magică consolează omul, atunci când rugăciunile îi dau speranţă, însă religia iudeo-creştină e un exemplu prost pentru un astfel de scenariu, fiindcă dogma creştină îi învaţă pe oameni că necazurile sunt consecinţe ale păcatului.
Degeaba eşti consolat când te rogi dacă în restul timpului eşti preocupat cu ridicarea la aşteptările zeului justiţiar.

Adaugă pe lângă teama asta şi aruncatul sării peste umăr, frica de oglinzi sparte, pisici negre, scări, etc, şi ai un individ simplu, docil şi uşor de manipulat.

Mintea noastră

Mintea noastră

Mintea noastră
Care eşti în creier
Profunde fie gândurile tale
Vină raţiunea Ta
Faca-se logica Ta
Precum in Teorie asa şi în Practică
Ştiinţa noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o noua astazi
Si ne iarta noua inconsistenţele noastre
Precum şi noi iertăm inconsistenţilor noştri
Şi nu ne duce pre noi in ilogică
Ci ne izbăveşte de superstiţii
Ca a ta este Demonstraţia
Inducţia si Deducţia

În numele Observaţiilor
Al Falsifiabiliăţii
Al Experimentului
Evrika!

Post

Post

Moda sezonului? Să ţii post!

Nevermind că obiceiul ar trebui să se refere la auto-flagelare pentru a fi “in tune” cu mântuitorul inexistent, varianta “light” a postului promovata de publicul larg e dovada cea mai clară că religia = ritualuri fără noimă practicate mecanic.

Care-i varianta asta “light”? E vorba de varianta “nu mănânc biscuiţi dinăia că au lapte”.
Indivizii ăştia chiar măsoară căcăreaza cu aţa, însă n-au auzit de măsurat căcăreaza cu aţa până n-au auzit următoarea statistică:

Quoting Richard Dawkins quoting someone else:

“‘Every time you drink a glass of water, the odds are you will imbibe at least one molecule that passed through the bladder of Oliver Cromwell.’ It’s just elementary probability theory; the number of molecules per glassful is hugely greater than the number of glassfuls (or bladdersful) in the world.”

(Hardly reassuring for royalists.)

Degeaba biscuiţii ăia n-au lapte dacă moleculele din care sunt alcătuiţi au făcut parte în trecut din tot soiul de animale, din strămoşii tăi şi chiar din Oliver Cromwell. Ce mai mânci?

You’re going to lick pussy and/or swallow cum very soon, dar biscuiţii sunt naşpa că au lapte. Right.
Î: “am voie să îi fac blowjob prietenului meu?”
R: “da, cu condiţia să nu înghiţi”

Foarte beton e şi CINE se dă mare cu postul: aceiaşi oameni care:
(a) nu au habar de religie (se poartă ca şi cum religia n-ar avea restricţii, doar încurajări şi sunt ignoranţi cu privire la telenovela biblică)
(b) nu sunt interesaţi de religie (adică de realitatea worldview-ului prezentat de credinţă), însă ştiu sărbătorile, atârnă icoane pe pereţi, afişează biblii şi cărţi de rugăciuni să vadă vizitatorii şi ocazional se duc la biserică.

Observ că trendy să te şi dai mare cu postul (preferabil să menţionezi la toată lumea că posteşti, ca nu cumva să îţi ofere biscuiţi cu lapte) şi chiar susţin iniţiativa asta. Cred că toţi cei care postesc şi nu pot să îşi ţină gura ar trebui să primească (şi să poarte) medalii cu: “masochist şi logoreic pentru Cristos”.

DEX2000

DEX2000

Cum DEX-ul oficial e incapabil să definească în mod util anumiţi termeni, check this out:

[ ateu ]
Definiţie: persoană care nu crede în existenţa zeilor.
Exemple: copiii (încă) neîndoctrinaţi, Richard Dawkins, eu, etc.
Contra-exemple: cei care nu cred în zei,dar cred în supranatural / magie /radiestezie / telepatie / astrologie, etc. Teoretic eşti tot ateu, dar eşti ateu degeaba.

- Ateismul este starea naturală a omului ce nu a fost corupt de învăţăturile religioase.
- Ateismul nu este o poziţie ce trebuie susţinută şi nu necesită efort din partea ateului.
- Ateul nu neagă “faptul existenţei” lui Dumnezeu ci recunoaşte lipsa dovezilor.
- Ateismul este o religie tot aşa cum “a nu colecţiona” timbre e un hobby.

Eu personal prefer să mă definesc prin termenul “normal”, care îl include pe cel de “ateu”.

[ creştin ]
Definiţie corectă: persoană care crede [ în mod eronat ;D ] că omul e o fiinţă păcătoasă, decăzută datorită “păcatului original” (conform Vechiului Testament), mântuită de Iisus Cristos (conform Noului Testament), care cunoaşte, măcar parţial, conţinutul acelor cărţi şi care are atitudini, convingeri şi comportamente inspirate din ele.
Definiţie eronată: persoană botezată şi/sau care merge la biserică “de sărbători”, care ţine icoane pe pereţi şi citeşte cărţi de rugăciuni din obişnuinţă sau în sesiune.
Exemple de creştini: unii popi, Petre Ţuţea, George Bush.
Exemple de pseudo-creştini: babele de la ţară (pentru care creştinismul e doar superstiţia locală – un alt ingredient în ciorba miturilor păgâne din tradiţia românească) sau cei care cred că biblia se rezumă la “predica de pe munte”.

- Degeaba te ţii creştin dacă habar nu ai de conţinutul doctrinei creştine (orice variantă ar fi ea: Catolică, Ortodoxă, pocaită sau proprie) şi dacă nu practici regulile, dar mai ales restricţiile impuse de ele.
- Estimez din burtă că peste 80% din Românii care se declară creştini sunt incapabili să enumere argumente în favoarea propriei religii, ba mai mult, nici nu le pasă.
- Nu mă deranjează acest fapt, însă respectivii sunt nesinceri şi ipocriţi; dacă nu practici ceea ce predici, atunci predică ceea ce practici! De asemenea, respectivii sunt “carne de tun” – fac parte din statisticile cu care ies fanaticii în faţă.

- Mă bucură dizolvarea monopolului ignoranţei populare: scade puterea celor ce o puteau folosi ca unealtă politică.
- Degeaba se bucură BOR cu 90%+ apartenenţă, că cifra aia nu va mai însemna nimic atunci când vor dispărea toate babele murdare pe picioare ale lui Ţuţea, şoimii patriei vor fi la pensie, iar generaţia ţâţe, buci & clubbing va fi la putere.
- Poate atunci o să poţi să ajungi la etapa de gândire fără să fii deja sub influenţa credinţelor nocive cu care am fost noi intoxicaţi.

[ anti-teist ]
- persoană care recunoaşte nocivitatea intelectuală şi socială a religiei asupra indivizilor şi umanităţii.

[ raţionalist ]
- persoană care consideră că raţiunea şi gândirea critică sunt singurele moduri prin care se pot discerne în mod corect aspecte obiective ale realităţii.

[ sceptic ]
- persoană care are nevoie de dovezi concrete şi de argumente solide înainte de a accepta o informaţie nouă (de regulă fapte din realitatea obiectivă)

A Common Misconception

Cea mai celebră minciună din lume

Cea mai celebră minciună din lume

Cea mai răspândită credinţă falsă din lume, care transcende religiile şi pseudoştiinţele e dualismul.
Tratarea “lumii spirituale” ca o categorie ontologică diferită de “lumea materială”, ce există în paralel cu aceasta stă la baza a mare parte din filosofiile eronate ce au parazitat umanitatea.

Atât religiile tradiţionale (creştinism, iudaism, islam, hinduism) cât şi confabulaţiile New Age sunt bazate pe existenţa acestui tărâm ce a fost mereu şi mereu postulat, dar niciodată demonstrat.
Noţiuni ca “paranormal”, “revelaţie”, “soartă”, “destin”, “supranatural”, “suflet”, “spirit”, “bioenergie”, “biocâmp”, “aură”, “călătorii astrale”, “miracole” – toate sunt bazate pe ignoranţa şi dezinteresul în cunoaşterea lumii.

Ignoranţa în sine nu e o chestie ce poate fi blamată; cu toţii suntem ignoranţi în 99+% din domeniile de cunoaştere. Eu personal habar n-am de construcţii, neurochirurgie, strungărie, metalurgie şi altele.
Ignoranţa voită însă e altă mâncare de peşte; mulţi ştiu că fără dualism pică pretenţiile lor la puteri paranormale, la cunoaştere a supranaturalului – pică “dreptul” lor divin – aşa că insistă să blameze materialismul in favoarea unor filosofii expirate.

O mare parte a populaţiei crede în dualismul trup-suflet, fiindcă asta e singura metodă prin care pot raţionaliza posibilitatea prelungirii existenţei şi după moarte. Totuşi, preţul plătit e mult prea mare – a devenit normă un neadevăr ce e fundaţia pe care s-au construit aberaţii şi mai fabulante.

Why should we speak out? Why should we “dare” to shatter their dreams?
Carl Sagan sais it best:

Imagine that you enter a big-city taxicab and the moment you get settled in, the driver begins a harangue about the supposed iniquities and inferiorities of another ethnic group. Is your best course to keep quiet, bearing in mind that silence conveys assent? Or is it your moral responsibility to argue with him, to express outrage, even to leave the cab—because you know that every silent assent will encourage him next time, and every vigorous dissent will cause him next time to think twice? Likewise, if we offer too much silent assent about mysticism and superstition—even when it seems to be doing a little good — we abet a general climate in which skepticism is considered impolite, science tiresome, and rigorous thinking somehow stuffy and inappropriate.

Un copil al dualismului e vitalismul – noţiunea că viaţa e ceva magic (nu o formă particulară de organizare a materiei, cum arată tot progresul ştiinţific de până acum) – noţiunea unei “suflări de viaţă” ce stă la baza existenţei noastre.
- Vitalismul a fost justificat de ignoranţa secolelor trecute cu privire la genetică, neuroştiinţe şi reproducţie.
- Nu a folosit deloc cercetătorilor când au formulat teoria ce descrie cu succes întregul fenomen al vieţii prin acizii nucleici (ADN, ARN) şi leagă ştiinţa vieţii (biologia) de celelalte progrese ştiinţifice importante din secolului 21, în de special cele din fizica cuantică.
- În schimb, vitalismul e folosit ca “argument” retoric împotriva Evoluţiei (“Cum poate apărea viaţă din ne-viaţă?” – ce întrebare aiuristică), precum şi împotriva cercetării pe celule stem (cel mai promiţător câmp al medicinei).
- Tot vitalismul stă la baza dezinteresului popular în neuroştiinţe, evoluţie şi genetică; atunci când “ştii” că esenţa omului e undeva într-un suflet etereal, de ce te-ar interesa răspunsul ştiinţific la întrebări ce ţin de originea noastră, de conştiinţă, conştienţă, iubire, ură, artă, creativitate, moralitate?

Ultima linie de apărare a dualismului e spiritualitatea.
- Se afirmă că un om e incomplet fără o componentă spirituală, însă observ că în cazul acesta “spiritual” = fabulaţii fantastice despre lucruri pe care nu le ştii, şi nu ai cum să le ştii.
- Vreau să mi se explice şi mie de ce e înălţător să cred nişte poveşti de adormit adulţii? De ce sunt aşa grozav dacă îmbrăţişez o filosofie antică/medievală niciodată demonstrată, dar cu premisele de mult discreditate de ştiinţă? Răspunsul ştiinţei la toate întrebările ce au dus la postularea vitalismului e mult mai surprinzător şi interesant decât orice anecdotă despre suflete.
- De ce eşti “mai superior” când halucinezi în neadevăruri filosofice, dar eşti blamat dacă halucinezi sub efecte chimice?

For your info: “filosofia” pe care o îmbrăţişez eu se numeşte monism-materialism.
- Monism as opposed to dualism.
- Materialism, meaning I acknowledge that so far science has managed to show everything works when explained purely through natural laws.

Întrebări eronate

Întrebări eronate

Întrebare eronată: “Crezi în [...]?” (Dumnezeu, Fantome, OZN-uri, Telepatie)
Întrebare corectă: “Există dovezi în sprijinul [...]?”.
Aberaţie: “Suntem prea limitaţi ca să cunoaştem [...], deci rămâne o chestiune ce depinde de credinţă”.

E irelevant ce crede X sau Y, fiindcă realitatea nu se schimbă în funcţie de opiniile oamenilor, şi în niciun caz nu ascultă de credinţa lor.
În drumul spre cunoaştere e mult mai important cum este realitatea cu adevărat, decât ce cred oamenii despre ea.

Din câte ne dăm seama realitatea e obiectivă, deci poate fi cercetată.
Nu doar poate, ci trebuie cercetată.
De-asta am sistematizat disciplina chestionării corecte a naturii – ştiinţa, fiindcă niciun adevăr nu-i prea sacru încât să nu fie chestionat.

Stalin & Hitler

Stalin & Hitler

Aprecierea lui Stalin si a lui Hitler pentru ştiintă, ateism şi evoluţionism a fost mult exagerata.

Hitler ateu?

“We were convinced that the people needs and requires this faith. We have therefore undertaken the fight against the atheistic movement, and that not merely with a few theoretical declarations: we have stamped it out.” -Adolf Hitler, in a speech in Berlin on 24 Oct. 1933

“My feelings as a Christian points me to my Lord and Savior as a fighter. It points me to the man who once in loneliness, surrounded by a few followers, recognized these Jews for what they were and summoned men to fight against them and who, God’s truth! was greatest not as a sufferer but as a fighter. In boundless love as a Christian and as a man I read through the passage which tells us how the Lord at last rose in His might and seized the scourge to drive out of the Temple the brood of vipers and adders. How terrific was His fight for the world against the Jewish poison. To-day, after two thousand years, with deepest emotion I recognize more profoundly than ever before the fact that it was for this that He had to shed His blood upon the Cross. As a Christian I have no duty to allow my self to be cheated, but I have the duty to be a fighter for truth and justice… And if there is anything which could demonstrate that we are acting rightly it is the distress that daily grows . For as a Christian I have also a duty to my own people.” –Adolf Hitler, in a speech on 12 April 1922 (Norman H. Baynes, ed. The Speeches of Adolf Hitler, April 1922-August 1939, Vol. 1 of 2, pp. 19-20, Oxford University Press, 1942)

“At the head of our programme there stand no secret surmisings but clear-cut perception and straightforward profession of belief. But since we set as the central point of this perception and of this profession of belief the maintenance and hence the security for the future of a being formed by God, we thus serve the maintenance of a divine work and fulfill a divine will– not in the secret twilight of a new house of worship, but openly before the face of the Lord… Our worship is exclusively the cultivation of the natural, and for that reason, because natural, therefore God-willed. Our humility is the unconditional submission before the divine laws of existence so far as they are known to us men.” -Adolf Hitler, in Nuremberg on 6 Sept.1938.

“Hence today I believe that I am acting in accordance with the will of the Almighty Creator: by defending myself against the Jew, I am fighting for the work of the Lord.” –Adolf Hitler (Mein Kampf)

“The anti-Semitism of the new movement [Christian Social movement] was based on religious ideas instead of racial knowledge.” –Adolf Hitler Mein Kampf (This quote is very interesting for it disperses the idea that Hitler raged war due to being an Aryan supremacist. He states quite clearly that he has a problem with Jews for their belief not race. That is why many German Jews died in WW2 regardless of their Aryan nationality.)

http://www.evilbible.com/hitler_was_christian.htm

http://nobeliefs.com/mementoes.htm

Sovieticii pro stiinta?

Lysenkoismul – alternativa “phylosophically correct” la genetica occidentală (consistentă cu materialismul dialectic al lui Marx) s-a dovedit a fi o pseudoştiinţă. Genetica occidentală a fost numită o “ştiinţă burgheză” sau “ştiinţă fascistă” şi numeroşi geneticieni au fost trimişi în lagăre de muncă sau închişi în închisori. Datorita aplicării acestei pseudoştiinţe, agricultura URSS-ului (iar mai tarziu a Republicii Populare Chineze în timpul “Marelui Pas Înainte” al lui Mao) a decăzut in mod ireversibil.

Sovieticii evoluţionişti?

Evoluţia e caracterizata de competiţie, noţiune care nu prea are legătură cu comunismul.

http://timpanogos.wordpress.com/2007/08/31/vox-day-trapped-in-a-quote-mine-cave-in/

Paradoxul şi inutilitatea existenţei bisericii

Paradoxul şi inutilitatea existenţei bisericii

Paradox:

Dacă meseria ta se bazează pe minţit oamenii în public şi/sau auto-amăgire (da, mă gândesc la preoţi):
- primeşti bani de la stat
- ai respectul şi aprecierea comunităţii
- instituţia pe care o reprezinţi are cea mai mare încredere la populaţie

Dacă fumezi sau deţii marijuana în spaţiul tău privat:
- eşti închis de stat
- eşti blamat de societate
- eşti considerat o scursură a umanităţii

E înălţător să te sedezi pe tine şi pe alţii cu neadevăruri, dar e ilegal să te ridici la cer cu ganja.
Nu prea e normal!

Chiar nu ma impresionează rolul istoric al bisericilor şi nevoia umană de a face parte dintr-un grup.
Asta nu schimbă cu nimic faptul că bisericile sunt instituţii care au prestigiu tocmai din neadevărurile pe care le promovează; nici măcar nu “îndoaie” adevărul, ca politicienii, ci mint pe faţă.

Preoţii mint despre scopul şi natura vieţii, mint despre originea şi sensul cosmosului, mint despre semnificaţia evenimentelor din viaţa de zi cu zi, mint despre îndatoririle omului faţă de el însuşi, lume şi societate, mint despre ceea ce-i real.
Mint şi n-au nicio intenţie să schimbe asta, ba chiar ne blamează dacă nu respectăm neadevărurile lor, dacă nu ascultăm sfaturile lor ce n-au nicio legătură cu realitatea.
How long should we put up with this shit?

Desigur, ne putem imagina scenarii în care preoţii ar putea ajuta.. un om disperat care caută în biserică consolare şi sfaturi, atunci când viaţa îl confruntă cu un eveniment tulburător.
Totuşi, ăsta nu-i un argument mai valabil decât o anecdotă în care un om a supravieţuit unui accident de maşină fiindcă nu purta centura de siguranţă.
De ce să fie ok să se cheltuie grămezi de bani ca nişte oameni nepregătiţi (preoţii) să facă pe terapeuţii în nişte clădiri uriaşe (dar inutile pentru scopul ăsta), să promoveze neadevăruri tuturor (fie că au probleme, fie că n-au) şi să le îndoctrineze copiii cu confabulaţii?

Cu tot efortul risipit în beneficiul bisericii, se putea pune de mult la punct o reţea de terapeuţi/psihologi care să aline fricile şi durerile oamenilor, precum şi evenimente culturale care să le stârnească pasiunile.
În ambele roluri prezentate mai sus, biserica face o treabă cel mult mediocră.
Chiar şi acei self-help guru au o meserie mai demnă decât preoţii.

Sex

Sex

(c) Chuck Palahniuk – “Survivor”

Adam said the first step most cultures take to making you a slave is to castrate you. Eunuchs, they’re called. Just short of that, some cultures make it so you don’t enjoy sex so much. They cut off parts. Parts of the clitoris, Adam calls it. Or the foreskin. Then the sensitive parts of you, the parts that you’d enjoy the most, you feel less and less with those parts.

That’s the whole idea, Adam says.

Adam says, the cultures that don’t castrate you to make you a slave, they castrate your mind. They make sex so filthy and evil and dangerous that no matter how good you know it would feel to have sexual relations, you won’t.

That’s how most religions in the outside world do, Adam says. That’s how the Creedish did it.

“And if you never have sex,” Adam’s saying, “you never gain a sense of power. You never gain a voice or an identity of your own. Sex is the act that separates us from our parents. Children from adults. It’s by having sex that adolescents first rebel.”

And if you never have sex, Adam tells me, you never grow beyond everything else your parents taught you. If you never break the rule against sex, you won’t break any other rule.

“The Vietnam War didn’t cause the mess of the 1960s,” Adam says. “Drugs didn’t cause it. Well, only one drug did. It was the birth control pill. For the first time in history, everybody could have all the sex they wanted. Everybody could have that kind of power.”

Throughout history the most powerful rulers have been sex maniacs. And he asks, does their sex appetite come from having power, or does their will for power come from their sex appetite? “And if you don’t crave sex,” he says, “will you crave power?” No, he says.

“And instead of electing decent, boring, sexually repressed officials,” he says, “maybe we should find the horniest candidates and maybe they can get some good work done.”

Cum îi văd eu pe credincioşi

Cum îi văd eu pe credincioşi

Motto: “Dacă vorbeşti cu Dumnezeu, te rogi. Dacă Dumnezeu vorbeşte cu tine, eşti schizofrenic”
- Thomas Szasz

După mine, există 2 tipuri de credinţă religioasă – cea înnăscută şi cea învăţată.
- Tot ceea ce voi spune despre religie se aplică şi la celelalte forme de manifestare a gândirii magice – credinţa în paranormal/supranatural, în teoria conspiraţiei, etc.
- De asemenea, nu se poate trage o linie clară de demarcaţie între aceste două categorii; varietatea umană se exprimă de-a lungul unui continuum între cele două extreme. Le-am folosit pentru exemplificare.

(1) Prin credinţă înnăscută mă refer la dificultatea unor indivizi în a accepta lumea aşa cum este ea, fiindu-le mult mai uşor să aibă ca worldview o iluzie confortabilă. Pur şi simplu le e greu.
I could call it a mental illness ca să scurtez, dar atunci credincioşii n-ar citi mai departe and I would just preach to the choir.

a. Sunt de acord cu manifestarea religoasă a acestui tip de credinţă atunci când credinciosul are un rol benefic în societate.
- Nu pot să am ceva împotriva unui om bun care insistă să găseasca în religie un scop în viaţă sau o motivaţie pentru comportamentul său, tot aşa cum nu pot să învinuiesc cerul că e albastru sau schizofrenicul că halucinează.
- Aceşti oameni pot face eforturi eroice pentru a-şi duce la bun sfârşit “misiunea”, iar dacă misiunea lor se referă la acţiuni pozitive – ajutorarea aproapelui sau mai-ştiu-eu-ce, okay, they can keep on doing it as long as they don’t try to spread their beliefs to the rest of us.
- De menţionat că această combinaţie e destul de rară. Sunt mult mai mulţi fanatici, sau pseudo-credincioşi decât martiri.
b. Această înclinaţie biologică spre wishful thinking duce însă foarte uşor la fanatism, care-i de-a dreptul malign, iar fanaticii îi depăşesc numeric pe cei cu efecte benefice.
- Ai întâlnit vreodată oameni care se comportă extrem de iraţional în numele religiei, în sensul cel mai negativ?
- Cei care cunosc realitatea dar o neagă conştient pentru că aşa spune cartea lor sfântă şi insistă ca toţi să creadă ce vor ei (literalişti biblici, jidahişti, ID-ioţi etc.), cei care intră cu avioane în blocuri, cei care îi aşteaptă cu panseluţe pe cei 4 cavaleri ai apocalipsei.
- Nu sunt oameni normali cu o viziune radicală asupra lumii, ci sunt de-a dreptul suferinzi.

(2) Prin credinţă religioasă învăţată (sau pseudo-credinţă) mă refer la obiceiul deprins în copilărie al oamenilor de a practica ritualurile religoase ale comunităţii în care s-au născut.
Îi bag aici pe:
- Cei care îşi fac cruce când trec pe lângă biserici din pură obişnuinţă, conformism social, dorinţa de integrare în grup.
- Cei care se duc la biserică “că aşa merge toată lumea”.
- Cei care se simt indignaţi când critici religia, deşi îi doare undeva de “ce le spune popa”.
- Cei care repetă papagaliceşte retorica religioasă (“cum poţi avea moralitate fără Dumnezeu?”, “cum poate apărea ceva din nimic?”, “cum poate apărea viaţă din ne-viaţă?”). Fukn broken casette players.
- Cei care acceptă religia fiindcă consideră că ţine sălbaticii sub control. (o atitudine condesecentă şi extrem de ridicolă)
- Cei care profită de credulitatea oamenilor şi transformă religia într-o afacere bănoasă (mulţi dintre preoţi, vindecători ca Benny Hinn, vrăjitoare, diverşi şarlatani).

Combinaţia dintre aceste 2 extreme face ca credinţa în iraţional să prospere atât de bine, atât pe plan personal cât şi ca instituţie.
a. Unii din cei de la (2) trag sforile. Marii gangsteri ai afacerii.
b. Restul de la (2) sunt carne de tun – masă de manevră încă din copilărie. Nu prea au avut de ales, dar nici n-au manifestat prea mult interes.
c. Cei de la (1) sunt vaselina ce unge roţile sistemului cu fervenţă sau fanatism şi uneori cu revelaţii sau profeţii.

I. Cei de la (1) cam trebuie toleraţi. Nu-i vina lor că s-au născut cu înclinaţii spre gândirea magică.
- Problema aici e că-i destul de greu să-ţi dai seama dacă cineva e într-adevăr predispus spre deluzii sau e vorba de dorinţa de conformare socială.
- Altă problemă e că “credinţa” e celebrată public ca o virtute, deşi foarte puţini o au cu adevărat în sistem ca nevoie biologică (most are just faking it – imagine someone faking schizophrenia).
- Nu înţeleg de ce eşti grozav dacă accepţi ceva în lipsa dovezilor, deşi toate celelalte câmpuri de activitate umane cer dovezi. Întreg progresul omenirii s-a făcut prin discipline ce au tras concluzii din fapte.
- Cei care urlă “sfârşitul este aproape, eu sunt vocea din pustie” ar trebui să fie pe stradă cu pancarte de carton, nu în temple costisitoare (biserici, sinagogi, moschee), îmbrăcaţi în zorzoane colorate. Bling bling.
- Credinţa in supranatural e o deluzie la modă de mii de ani, dar chiar nu mai e cazul. Dacă nu eşti “afectat” în mod real, stop it!
II. Cei de la (2) pot uşor să părăsească religia, să îmbrăţişeze gândirea critică şi să devină oameni mai buni prin aceasta.
Totuşi, la fel de bine cum ar fi ajutaţi de abandonarea religiei, ei ar putea deraia grav în lipsa fricii de răspundere.
Pariul lui Pascal pe care îl propun unii e să tăcem, să nu răspândim idei ateiste, ca nu cumva să scape ăştia de sub control şi să distrugă civilizaţia “as we know it”.

Răspunsul meu e că gamblerii aberează şi că ar trbui să încercăm măcar!
Cum se acceptă varietatea deluziei religioase, mult mai logic ar fi să se accepte deschis şi discursul ateist şi anti-teist. În cultura noastră astea sunt încă temute şi dispreţuite.
De ce să nu aibă toţi şansa să se bucure de roadele raţiunii?
În cuvintele lui Carl Sagan:

“We’ve arranged a civilization in which most crucial elements profoundly depend on science and technology. We have also arranged things so that almost no one understands science and technology. This is a prescription for disaster. We might get away with it for a while, but sooner or later this combustible mixture of ignorance and power is going to blow up in our faces.”

“Widespread intellectual and moral docility may be convenient for leaders in the short term, but it is suicidal for nations in the long term. One of the criteria for national leadership should therefore be a talent for understanding, encouraging, and making constructive use of vigorous criticism.”

“Our species needs, and deserves, a citizenry with minds wide awake and a basic understanding of how the world works.”

“It is far better to grasp the universe as it really is than to persist in delusion, however satisfying and reassuring.”

“If we long to believe that the stars rise and set for us, that we are the reason there is a Universe, does science do us a disservice in deflating our conceits?”

“For me, it is far better to grasp the Universe as it really is than to persist in delusion, however satisfying and reassuring.”

- Poate că unii nu suportă realitatea şi se simt mult mai bine dacă cred în ceva confortabil, indiferent cât de fals sună. Aceştia fac parte mai degrabă din categoria (1) şi sunt de acord ca ei să-şi păstreze pentru ei iluziile dacă altfel nu se descurcă, atâta timp cât nu dăunează grav societăţii.
- Nu sunt de acord însă cu religia organizată care doreşte să se impună pe plan politic, ştiinţific şi social, prin prozelitism sau instituţionalizare, când singurii care profită de acest status quo sunt şarlatanii.
- Nu sunt de acord cu trendul ignoranţei şi al credinţei in prostii. E respingător, ca inocenţa sexuală la vârsta adultă.
- Trăim într-o epocă în care existenţa unei instituţii religioase puternice, precum şi credinţa răspândită în iraţional a devenit inoportună şi doar ne trage în spate. Din întreg spectrul activităţilor umane, religia e cea care a evoluat cel mai puţin. Dacă ai aduce în prezent un om din evul mediu ar fi ignorant în toate domeniile, except religion. It’s a fucking relic and belongs in a museum of bad ideas.
- Avem cu ce s-o înlocuim ca trend social (oh, “revoluţionara” gândire onestă, critică, bazată pe faptele dezvăluite de ştiinţe), deci hai s-o facem!
- E eronat să tragi concluzii gen “omul are nevoie de credinţă” atunci când acel om şi-a trăit viaţa sub influenţa ei, fiind învăţat să se ferească de alternativa reală, nici vorbă să poată să-i cunoască beneficiile.

Raspândirea religiei

Raspândirea religiei

E dorinţa oamenilor de a fi parte dintr-o religie o dovadă a existenţei unei divinităţi?
E răspândirea religiei o dovadă a veridicităţii ei?

Această concluzie e o iluzie tentantă, însă e cât se poate de falsă.
Într-adevăr religia e răspândită în unele societăţi (Românii au avut mereu un fetiş pentru “cele sfinte”), însă cauzele sunt două
(1) Lipsa unei alternative.
(2) Maşina de credinţe a creierului uman.

(1) Lipsa alternativei e explicată de istorie: cuceririle făcute sub steagul unei credinţe cu care erau mânate înainte masele au divizat lumea în insule ideologice.
- Copilul e de mic îndoctrinat, iar dacă nu se reuşeşte atunci, el va fi întreaga viaţă asaltat de religie prin simpla existenţă a celorlalţi – majoritatea care mereu îi mulţumesc zeului, merg la templu/biserică/moschee/sinagogă, celebrează sărbători şi ritualuri; practic întreaga viaţă socială a comunităţii se desfăşoară în jurul credinţei respective.
- Experimentele psihologice şi sociologice despre conformitate au demonstrat cu câtă uşurinţă un om îşi va bloca raţiunea pentru a fi pe placul celor din jur.
- Aceleaşi experimente arată că o simplă breşă în acest continuum: existenţa unei persoane “reale” (adică un prieten) care nu se supune normelor va mări şansele de dizidenţă. Aşa se explică reticenţa oamenilor de a abandona credinţa în care au fost crescuţi.

(2) Omul nu e făcut să gândească logic.
Gândirea critică totuşi e preferabilă şi se poate învăţa tot aşa cum înveţi să vorbeşti o limbă.
Cred că am explicat punctul ăsta suficient în Geneza gândirii magice şi Nu crede tot ce gândeşti.

- Dacă răspândirea religiei e considerată ca un indiciu pentru validitatea ei, atunci ce ne facem cu emergenţa religiei New Age (ce nu se bazează pe venerarea zeilor ci pe promisiuni de puteri şi leacuri supranaturale), care o înlocuieşte (cel puţin in Europa) pe cea tradiţională într-un ritm alarmant?
- Altfel spus: dacă credinţa în zei şi nevoia oamenilor de a fi parte din ceva mai mare decât ei e considerată o dovadă a existenţei unui creator, atunci cum funcţionează argumentul când e vorba de credinţe rasiste, credinţa în paranormal, credinţa în supranatural, credinţa în magie, în OZN-uri, în conspiraţii, în pseudoştiinţe?

Religiozitatea umanităţii e o chestie exagerată, oricum. Realitatea ne indică faptul că atunci când lipseşte tradiţia religioasă, precum şi factorii agravanţi (sărăcie, boli, etc.), oamenii nu se grăbesc să căute “refugiul” în religii.

1. Suedia (până la 85% necredincioşi, atei, agnostici)
2. Vietnam
3. Danemarca
4. Norvegia
5. Japonia
6. Cehia
7. Finlanda
8. Franţa
9. Korea de Sud
10. Estonia (până la 49% necredincioşi, atei, agostici)

Secretul Scientismului

Secretul Scientismului

de Norman Hall

Care este adevărul şi cum îl aflăm, dacă îl vom află vreodată?

Sunt un om de ştiinţă. Fiind întreaga viaţă un om de ştiinţă cred că am aflat cât de cât ce anume este ştiinţa. E foarte simplu: Spune adevărul şi încearcă să nu te amăgeşti. Este mai puţin o „metodă” cât o poziţie etică. Cum a spus Jacob Bronowski: „Ar trebui să facem în aşa fel încât ce este adevărat să poată fi verificat”. Nu garantează că vom află adevărul, dar măcar ne oferă o şansă să identificăm acele teorii care sunt mai probabile decât alternativele şi este singura metodă pe care o ştiu care are măcar şanse de a se apropia de adevărul aproximativ.

Dar, se pare că există un număr important de oameni de ştiinţă, filozofi, sceptici şi umanisti care au alte idei despre ştiinţă şi despre adevăr. Ei cred că există alte „metode” prin care să găsim adevărul. Din pacate, aceşti oameni nu pot sau nu vor să arate clar care ar putea fi aceste alternative.

Nu vorbesc despre „creationiştii ştiinţifici”, sau despre acei oameni de ştiinţă care reuşesc să practice cu succes ştiinţa într-un domeniu, dar sunt siguri că Dumnezeu sau supranaturalul e evident în alt domeniu (aproape niciodată al lor). Nu, chiar şi acei oameni de ştiinţă şi filozofi care se identifică cu o viziune a lumii pur naturalistă sau monist-materialistă, totuşi par să vrea să lase o deschizatură nu doar pentru posibilitatea unei realităţi ne-naturale, dar şi pentru o altă „metodă” decât ştiinţa care să servească drept autoritate pentru cunoaşterea acelei realităţi.

Eugenie Scott de la Centrul Naţional pentru Educaţie Ştiinţifică e un exemplu, când în urmă cu câţiva ani a primit o distincţie de la Asociaţia Umanistă Americană, iar în discursul ei de acceptare a explicat de ce evoluţia nu trebuie numită „nesupravegheată” sau „impersonală”. O lectură atentă a explicaţiilor ne dezvăluie că argumentul ei depinde de afirmaţia cum că desi ştiinţa e cea mai bună metodă pentru deciderea raspunsului la unele întrebări cum ar fi: „A evoluat viaţa?”, nu are compeţenta în a raspunde altor întrebări, cum ar fi: „Este universul material şi natural?”. Materialismul în ştiinţă, spunea ea, e o metodologie şi nu trebuie confundat cu „materialismul filosofic”. Desi Scott recunoaşte că oamenii de ştiinţă folosesc materialismul zi de zi în modelarea experimentelor şi nu au găsit niciun rezultat care să îi împiedice continuarea utilizării, ea totuşi susţine că pe post de „metodă” nu e nevoie să fie considerat parte a cadrului teoretic. Raspunsul la întrebarea privind veridicitatea materialismului e lăsat undeva în afara ştiinţei. Ea nu ne spune de ce acelaşi lucru nu se poate aplica şi adevărului evoluţiei, care până la urmă poate fi numit şi el că fiind doar o „metodă” în cercetarea biologică.

Principiul „Magisteriilor care nu se suprapun” (Non-overlapping magisteria – NOMA) al defunctului Steven J. Gould a fost încă o încercare clară de a defini o zonă unde ştiinţa ar trebui să se teamă să patrundă; măcar el a indicat respectiva zonă sau „magisteriu” (etică şi moralitate) şi metoda (religie şi teologie) care trebuie folosite pentru răspunsuri „autoritative” în acel domeniu. (Asta înseamnă aşadar că Bronowski pur şi simplu se înşela când a insistat că ştiinţa în sine e o etică). Recent, scriitorii „sceptici” au reînviat termenul de „scientism” ca un epitet pentru aceia dintre noi care se îndoiesc de existenţa, de eficacitatea sau de legitimitatea unei astfel de „metode alternative”. Folosind acest cuvânt, autorii respectivi simt că au înlăturat necesitatea de a indica domeniile de studiu interzise sau de a menţiona religia sau altceva că autoritatea căreia ştiinţa trebuie să-i cedeze.

Massimo Pigliucci în editorialul său din Skeptical Inquirer, ediţia Noiembrie/Decembrie 2003, îl numeste „Păcatul Scientismului”. Acolo, precum şi în răspunsurile sale la scrisorile critice ale citiorilor (SI, Martie/Aprilie 2004), el explica că „pacatul” este contribuţia la „publicitatea negativa” a ştiinţei. El crede că e o rusine pentru ştiinţă când cercetătorii declară că sunt pe cale de a descoperi ceva cu o semnificaţie deosebită pentru om (ca şi cum Darwin nu ne-ar trecut peste prăpastia asta cu mult timp în urmă). El nu ne explică de ce o înţelegere ştiinţifică a lumii ar trebui să fie lipsită de semnificaţie, dar e vădit deranjat de sugestia lui E.O.Wilson cum că furnicile ne pot dezvălui ceva despre moralitatea umană, sau de propunerea lui Paul Churchland că înţelegerea comportamentului uman ar deveni mai clară dacă am trata emoţiile în funcţie de biologia, chimia şi neurofiziologia lor în loc de vechile metafore poetice şi referirile la zei. La urma urmei, Pigliucci spune, nu discutăm nici despre ecologia savanei ţinând cont de cuarcii din care sunt alcătuiţi leii şi gazelele, deci de ce ar trebui să vorbim de hormoni, endorfine şi neurotransmiţători când discutăm despre iubire şi război?

Susan Haack, („Point of Honor: On Science and Religion”, SI, Martie/Aprilie 2004) încheie printr-o apărare admirabilă de altfel a „onorii” scepticismului ştiinţific privind afirmaţiile religioase, aparându-se de posibilele acuzaţii cum că poziţia ei ar dezvălui un „raţionalism îngust şi scientist”. „E complet neadevărat”, scrie ea. „Am susţinut tot timpul că ştiinţele nu sunt singurele moduri de cercetare legitime, nu sunt singurele surse de adevăr”. Ar fi bine dacă ne-ar lamuri şi pe noi care ar fi sursele alternative!

În aceeaşi ediţie de Martie/Aprilie a SI, pe lângă scrisorile mele şi ale altora protestând condamnarea „scientismului” de către Piglucci, se află şi o scrisoare de la Don Keith din Waterloo Ontario care întreaba dacă, aşa cum a sugerat şi Ralph Esterling într-un editorial SI, ştiinţa este „una dintre metodele cele mai încununate de succes” de a ne mări cunoştiinţele despre lume, atunci care sunt celelalte? Aceasta e o întrebare foarte bună. Ce anume nu putem şti având grijă să nu ne înşelăm? Care este metoda care transcende raţionamentul inductiv şi care ne duce la un adevăr „plin de semnificaţie” care nu poate fi atins de ştiinţă? Care e secretul scientismului?

Cred că ştiu. Metoda pe care n-o numeşte nimeni este aceeaşi ca şi cea propusă când cuvantul „scientism” a fost inventat de filozofii Hegeliani în secolele 18 şi 19 pentru a-i discredita pe susţinătorii ştiinţelor naturale care se îndoiau de legitimitatea “geisteswissenshaften” – „ştiinţele spiritului”. Acea metodă e cuprinsă în două cuvinte: „intuiţie” şi „sensibilitate”. Argumentul lor era (şi încă este) că există „adevăruri” omeneşti care nu pot fi înţelese prin alte modalităti decât prin raporturile umane, mărturii personale şi introspecţie.

Desigur, orice om de ştiinţă din epoca modernă ar fi prea jenat să identifice asta deschis că pe o „metodă” alternativă, fiindca e evident o invitaţie spre auto-amăgire. A crede că descoperirile unei astfel de abordări ar putea coincide altfel decât întamplător cu adevărata cunoştiinţă a lumii reale prin raţiune, necesită credinţă în miracole. În cel mai bun caz, ne poate doar oferi un văl subţire de cosideraţie intelectuală pentru ficţiunile care sunt componente esenţiale atât a religiei cât şi a acelor ştiinţe sociale care n-au reuşit să-si depăşească originile intuitive din secolul 18 şi 19.

Cosideraţia intelectuală nu implică în acest caz şi cunoştiinţa. Este adevărat că ştiinţa abia a început să construiască o înţelegere a dinamicii „credinţelor” omeneşti, sau mai precis, o înţelegere a cauzelor exacte ale comportamentelor pe care oamenii încearcă să şi le explice inventând conştient construcţiile post-hoc pe care le numesc „credinţe”. Totuşi, este de asemenea clar că „sensibilitatea” şi „intuiţia” n-o să ne apropie niciodată de înţelegerea acestor construcţii necesar iraţionale, când atât metoda cât şi subiectul studiului, atât credinţele omeneşti cât şi credinţele omeneşti despre credinţe sunt lăsate să transcenda orice încercare de a le menţine în limite ştiinţifice şi raţionale.

În ciuda protestelor anti-scientism-istilor, fostele categorii au fost şi vor continua să fie cântărite în balanţă, şi mereu vor continua să lase de dorit. Un articol recent în „American Scientist” („Valoarea adaptativă a ritualului religios” de Richard Sosis, AS, Martie-Aprilie 2004) susţine că credinţa nu e asa de importanţă în religie cât e comportamentul. Beneficiile ritualului se află în capacitatea de a promova cooperărea, indiferent ce „credinţe” sunt folosite pentru a-l explica comunităţii.

Sosis susţine că „credinţa” nu intervine în ecuaţie când comparăm capacitatea ritualului religios cu cel secular de a promova cooperărea comunităţii: „Ritualurile religioase, ironic, generează mai multă convingere şi dedicăre deoarece ele sanctifică declaraţii nonfalsifiabile care depăşesc posibilitatea de examinare. Capacitatea ritualului religios de a evoca experienţe emoţionale ce pot fi asociate cu concepte şi simboluri supranaturale durabile, le diferenţiază atât de ritualurile animale cât şi de ritualurile seculare şi se află la baza eficienţei lor în promovarea şi menţinerea cooperării şi dedicării grupurilor pe termen lung.

Aşadar, nu „credinţele” ci „experienţele emoţionale” sunt de o importanţă durabilă”. Şi asta ne aduce cu un pas mai aproape de nivelul neurochimic şi hormonal în înţelegerea a ce anume dirijează comportamentul uman.

Acesta fiind cazul, nu e nici o mirare că fervoarea religioasă e neafectată de schisma teologică. De asemenea, nu e nici o mirare că e neafectată de argumente raţionale. Nu e nici o mirare că promotorii ştiinţei ar evita-o mai degrabă decât să o confrunte. Scott ar fi fericită dacă ar putea să împiedice transformarea orelor de biologie în servicii de venerare a designului inteligent de către creaţionişti. Şi Piglucci are dreptate să îşi faca griji că publicul va urî ştiinţa pe măsură ce ea continua să submineze pretinsele scuze ce sunt oferite că motive oficiale pentru aderenta la mituri şi prejudecăţi din trecutul îndepărtat.

Dar acest lucru trebuie confruntat! Democraţia modernă a fost inventată de „oamenii de ştiinţa gentlemeni” ai Americii secolului al 18-lea, şi incorporează etica ştiinţifică a promovării adevărului şi auto-examinării. Adevărul este întotdeauna evaziv şi nu putem fi niciodată siguri, în ştiinţă sau în politică, dacă l-am descoperit. Totuşi, în lumea noastră modernă, aderenţa la etica raportării fidele a ceea ce avem notive să credem că este adevărat şi de ce credem asta a devenit mai puţin importantă decât construirea unor ficţiuni conveniente care produc vointă politică pentru acţiune.

Când devine posibil şi respectabil că un lider mondial să raspundă „Chiar contează?” când e întrebat dacă motivele sale pentru război au fost reale sau imaginare, atunci am intrat intr-o zonă etică periculoasă. Dacă nu proclamăm eficienţa ştiinţei, dacă nu aparăm valoarea prevenirii auto-amăgirii cu orice scop în toate câmpurile de activitate, atunci suntem în pericol ca nu doar ştiinţa raţională ci şi guvernarea democratică să dispară în favoarea anumitor „adevăruri” care se ridică prin fervoarea emoţională pentru care nici „credinţa” religioasă nici cea politică nu e o cauză, ci doar o scuză expirată.

Religiozitatea ştiinţei

Religiozitatea ştiinţei

Am atins subiectul în Dumnezeul golurilor şi vreau să explic aici mai pe larg.
Religiozitatea ştiinţei este ceea ce fac credincioşi când încearcă să dovedească existenţa unui creator prin sublinierea unor aparente inconsistenţe în ştiinţă.

De exemplu ei spun că:
- Prima lege a termodinamicii demonstrează existenţa unui creator, fiindcă ceva nu poate apărea din nimic.
- A doua lege a termodinamicii demonstrează existenţa unui creator, fiindcă universul nu putea să apară de la sine cu o entropie scăzută.

Unde-i religiozitatea? Păi simplu: ei iau teoriile ştiinţifice drept Adevăr Etern în moduri în care savanţii n-ar îndrăzni vreodata, iar cu pseudoteoria nou formată pot “dovedi” practic orice.
- Musulmanii îl “dovedesc” pe Allah.
- Creştinii pe Cristos.
- Raelienii dovedesc originea extraterestră a vieţii.

Nevermind că întreaga metodă de argumentare e un fallacy numit principiul terţului exclus.
- Un om de ştiinţă nu ar aborda aşa problema!
- Un om de ştiinţă ar abandona mai degraba una din teoriile conflictuale (dacă se dovedeşte clar falsă prin experiment) decât să scoată din burtă explicaţii gen: zei, alieni, orci, etc.
- În lipsa evidenţelor care să sprijine o origine deistă/extraterestră/Sauroniană a Universului, orice astfel de presupunere va fi neştiinţifică (pe lângă că n-are dovezi e şi nonfalsifiabilă => neştiinţifică la pătrat).

Observ cum credincioşii se grăbesc să venereze ştiinţa atunci când cred că susţine worldview-ul lor, dar în rest o resping ca incompletă sau îi minimizează influenţa considerând-o o unealtă oarecare.

Creştini despre atei

Creştini despre atei

De milenii şi milenii, de la Epicur şi Lucreţius încoace, credincioşii tot n-au reuşit să înţeleagă punctul nostru de vedere.

Credincioşii încă cred că:

(1) Nu acceptăm existenţa unui Dumnezeu fiindcă nu vrem să acceptăm responsabilitatea ce vine cu acceptarea.
- Fals + psychogenetic fallacy.
- Nu acceptăm existenţa unui Dumnezeu fiindcă …nu există dovezi în această privinţă.
- Da, e chiar atât de simplu! …şi nu, Biblia nu-i o dovadă, lol.
- Dacă mâine ar apărea o navă Extraterestră şi ar spune că ei sunt creatorii Universului şi ai vieţii eu aş fi primul care… aş cere dovezi (nu credeaţi că zic “aş crede” …nu??:). Bine, îi întreb după ce mă asigur că nu-s sălbatici, lol)

(2) Afirmăm că nu există Dumnezeu.
- Care “Dumnezeu” ? Istoria omenirii a cunoscut peste 3000 de zeităţi documentate, astea fără milioanele de zeităţi personale hinduse (acolo şi animalele sunt zei).
- Evident că nu există dumnezeii ăia dovediţi falşi de inconsistenţele şi falsurile din propriile cărţi sfinte (Dumnezeul literalismului biblic/coranic, dumnezeul mormon, etc).
- Zeii nedefiniţi, vag definiţi sau nonfalsifiabili sunt un nonsens. De ăştia mai poţi zice altceva?
Definiţi-i, faceţi-i falsifiabili, aduceţi dovezi şi mai discutăm.
Până una alta, şansa lor de a exista tinde în continuare spre 0 (vezi: statistici bayesiene).
(Da, e vorba de “Use-the-Force,Luke”, some-higher-power-out-there, phallic symbol gods).

(3) Credem că totul a apărut din NIMIC (întotdeauna cu majuscule) tot aşa cum cred ei în Dumnezeu.
Fals. Nu credem nimic necondiţionat şi aproape nimic la modul absolut, deci analogia pică.
Mai mult, răspunsul exact la întrebarea “de unde a apărut totul?” e “Nu ştim!”, însă trebuie să recunosc că credincioşii au muuuult mai multe lacune la capitolul ăsta decât oamenii de ştiinţă (şi vor avea mereu).

Fact checkbook:
a) A fost demonstrat că pot apărea chestii din vid de capul lor. (deşi asta nu-i singura variantă)
b) Există mai multe modele matematice pentru Big Bang consistente cu realitatea.
c) Cosmologia a demonstrat că în urmă cu ~14 miliarde de ani toată materia din Univers trebuia să fie foarte apropiată şi de atunci spaţiul se extinde. Pe baza acestei demonstraţii s-au făcut predicţii ce au fost deja verificate (ca: existenţa radiatiei de fond).
d) Nimic din toate astea nu se poate spune despre teoria “Un om din ceriuri a făcut totul! …şi a 7-a zi s-a odihnit”.

(4) Credem că viaţa poate apărea din ne-viaţă. Deci viaţa nu apare din ne-viaţă! Word!
- Cum anume dovedeşti o negaţie (“nu apare”) într-un univers deschis? Sunt chiar curios.
- Cum defineşti viaţa? Argumentul se bazează pe filosofia vitalismului (o definiţie magică a vieţii care era la apogeu pe vremea lui Descartes şi a lui Kant). E nevoie să spun că vitalismul a fost de mult invalidat ştiinţific?
- Astăzi ştim că viaţa e o formă particulară de organizare a materiei (una cu totul şi cu totul specială, desigur), iar a spune că “viaţa nu apare din ne-viaţă” e la fel de ridicol cu a spune “apa nu apare din ne-apă”. (H2O 4 life, yo!).

(5) Căutăm motive câte-n lună şi-n soare să nu credem.
Absurd + burden of proof.
Nu e nevoie de credinţă sau motive ca să nu crezi.
De fapt nu-i nevoie de absolut nimic special ca să nu crezi.
Eu în fiecare zi nu cred în niciun zeu din cei peste 3000 ai omenirii.
It’s easy if you try.

(6) E la modă să fii ateu.
Ridicol + psychogenetic fallacy; ultima dată când am verificat mai toţi românii se declarau creştini ortodocşi din tată-n fiu de la Sf. Andrei încoace, sau dacă nu, măcar spirituali (you know, higher force thing). Unde-i moda?

(7) Ateismul e teribilismul tinerilor, ajung ei să creadă mai târziu.
Pseudoteorie demonstrată falsă de existenţa unora ca: Richard Dawkins, Bertrand Russel, Christopher Hitchens, Sam Harris, Richard Feynman, Albert Einstein, Ernest Hemingway, Carl Sagan, Freidrich Nietzsche, Denis Diderot, Sigmund Freud.

(8) Ateii sunt proşti.
WAHAHAHAHAHAHAH! Vezi mai sus.

(9) Dacă nu crezi în Dumnezeu, atunci nu eşti o persoană morală.

Minţi, eşti mincinos.

http://www.youtube.com/watch?v=fdVucvo-kDU

(10) Hitler! Stalin! Şi ei au fost atei!
- Trebuia să fie clar până acum pentru cititorii blogului că nu susţin ateismul doar de dragul de a nu crede (adică într-un mod religios) ci ca o concluzie evidentă în urma unor raţionamente logice.
- Ateismul meu e doar o parte worldview-ul meu, bazat pe raţiune, libertate, pursuit of happiness, improvement, seizing the day and general coolness.
- Ce am eu cu morţii ăia stafidiţi?
- Hitler mai mult ca sigur că nu era ateu ci urma religia supremaţiei arienilor cu ceva deism (Mein Kampf menţionează nu odată dreptul divin al rasei germane) şi misticism nordic.
Mai mult, Hitler chiar a denunţat ateismul şi a luat măsuri împotriva necredincioşilor.
- Stalin, Lenin & co. promovau religia întâietăţii proletariatului şi venerarea persoanei tătucului prin cultul personalităţii.

Dumnezeul golurilor

Dumnezeul golurilor

Nu, postul n-are legătură cu Steaua, Gigi Becali sau Bănel.
E vorba iar de creştinii năzdrăvani şi perlele lor

Credincioşii încă nu au învăţat să fie umili când îşi dau cu părerea despre realitate şi insistă să creadă că Dumnezeu poate fi dovedit ştiinţific.

Tehnica la care mă refer se numeşte God of the Gaps şi se bazează pe apelul la ignoranţă.
Raţionamentul e aşa:
Există anumite fenomene (cum ar fi apariţia universului) unde legile actuale ale fizicii nu mai pot oferi explicaţii => există Domnu’ şi el a făcut totul.
Tada!

Când spui “Domnu’ a făcut totul” dar nu aduci dovezi, de fapt nu explici absolut nimic.
Fraza aia nu ne ajută în înţelegerea lumii fiindcă în loc de Domnu’ poţi pune orice şi tot nu îţi dai seama care variantă descrie realitatea.
- Yehova a făcut totul.
- Bilibistrocul a făcut totul.
- Marmotele au făcut totul.
Observaţi vreo diferenţă? Eu nu.
Vi se par ridicole exemplele? Aia era ideea!

Care-i cea mai sigură cale spre auto amăgire?
Să vrei să rezolvi un mister acoperindu-l cu un mister şi mai mare.

Pseudoteoria creaţionistă ridică acum problema: cum a apărut “Domnu’” ?
Explicaţii gen “Domnu’ a fost dintotdeauna” sau “Domnu’ e un mister” nu ne ajută deloc, fiindcă e doar raţionament circular; se încearcă explicarea provenienţei a ceea ce nici măcar n-a fost dovedit că există (şi nici n-ar putea fi, pentru un Creştin).

Când creştinii încearcă să explice ceva făcând apel la Domnu’, înlocuieşte-l pe acel Domnu’ cu bilibistrocul sau cu marmotele şi vezi cât de serios e argumentul

Carl Sagan explică cel mai bine:

http://www.youtube.com/watch?v=HasNHE-bvxA

Îndivizii dau deci dovadă de:
(1) Neînţelegere a procesului ştiinţific (o alăturare savantă de cuvinte nu face ştiinţă).
(2) Religiozitate a ştiinţei. Iau teoriile ştiinţifice (ca legile termodinamicii) drept Adevăr Etern în moduri în care savanţii n-ar îndrăzni vreodata, iar cu pseudoteoria nou formată pot “dovedi” practic orice.
- Musulmanii îl “dovedesc” pe Allah.
- Creştinii pe Cristos.
- Raelienii dovedesc originea extraterestră a vieţii.
Etc.

Deci până la urmă, cum a apărut Universul?
Răspuns corect: nu ştim …încă, dar cercetăm .. şi ideile noastre se pupă atât de bine cu realitatea până acum încât suntem încrezători că mergem în direcţia cea bună.

Credinţă vs Încredere

Credinţă vs Încredere

Motto: The principle of science, the definition, almost, is the following: The test of all knowledge is experiment. Experiment is the sole judge of scientific “truth”.
- Richard Feynman

Credinţa credincioşilor nu-i acelaşi lucru cu încrederea mea în teoriile ştiinţifice.
Credinţa lor e necondiţionată, pe când încrederea mea nu.

Eu sunt pregătit să îmi schimb opiniile în faţa dovezilor contrarii.
Ei se laudă cu credinţa lor imutabilă într-un Adevăr Absolut ce li se pare că-l deţin.

Eu sunt receptiv la argumente ce contrazic opiniile mele, cu scopul de a învăţa.
Ei nu caută nimic în plus. Ei “ştiu” că deţin Adevărul.

Când mi se arată că greşesc eu iau aminte şi asimilez.
Când li se arată că greşesc ei ignoră şi trec mai departe sau inventează scuze.

Eu răspund “nu ştiu” la întrebările grele şi încep să caut răspunsuri.
Ei spun că a fost voia Domnului, deşi s-au înşelat de fiecare dată.

Eu vreau să înţeleg realitatea din jurul meu.
Ei doar trăiesc cu impresia că înţeleg pe ce lume trăiesc.

Ca un continuum de la “credinţa” mea la credinţa lor, prezint următorul grafic:

Ce surpriză! Cu abandonarea standardelor scade şi calitatea informaţiilor despre lume pe care ni le dezvăluie respectiva “credinţă”.

Lămuriri despre evoluţie

Lămuriri despre evoluţie

Motto: “Exista o controversă între creaţionism şi teoria evoluţiei în aceeaşi măsură în care există o controversă între teoria berzei si biologia reproductivă”

(1) Evoluţia NU se referă la apariţia universului sau la apariţia vieţii. Se referă la variaţia frecvenţei alelelor într-o populaţie prin selecţie darwiniană, which is a fancy way of saying that the cool guys get to fuck more and therefore have more kids, so the level of coolness gets accumulated in time.

(2) Algoritmii evolutivi sunt un câmp al matematicii unde au fost demonstraţi pentru orice complexitate, iar cum “orice complexitate” include şi complexităţi mai mari decât a vieţii de pe pământ (plante, oameni, orice vrei).. go figure!

Algoritmii evolutivi sunt utilizaţi cu mare succes în IT/tehnică unde oferă soluţii valide în timp util. Adică funcţionează.

Soluţiile oferite de algoritmii evolutivi nu-s perfecte ci doar aproximative.
Aşa se explică de ce suferă oamenii de tot felul de boli şi limitări fizice, precum şi existenţa organelor vestigiale (link).

(3) Terminaţi aberaţia cu verigile lipsă. Singurul loc de unde lipsesc fosile e ..cultura generală a unora .

Chiar dacă nu am avea nicio fosilă, Evoluţia ar fi validă dpdv. ştiinţific!
Fosilele doar întăresc Evoluţia, n-au cum s-o descalifice.

(4) Creaţionismul “ştiinţific” nu are nimic ştiinţific; cel puţin în experienţa mea nici o teorie cu aromă creaţionistă nu specifică de ce ar fi falsifiabilă. Dacă ştiţi voi, aduceţi.
Toate sunt bazate pe apelul la ignoranţă (nu ştim cum a apărut lumea => Domnu’ !).
Toate sunt încă o încercare a teologilor de a tulbura procesul ştiinţific.
După ce filosofii ăştia ne-au ţinut hai-hui prin lobodă dpdv. ştiinţific în veacurile de întuneric, ar trebui să practice mai multă umilinţă dacă chiar nu vor să lase ştiinţa în pace definitiv.

Evoluţia a fost demonstrată exhaustiv încât singurul loc în care ar mai încape un Dumnezeu peste viziunea monist-materialistă asupra lumii e apariţia vieţii sau a universului.
Spun “ar mai încape” fiindcă e doar o iluzie.

De mii de ani oamenii şi-au umplut golurile în cunoaştere cu propriile explicaţii supranaturale şi de fiecare dată au greşit. Au greşit la fulgere, au greşit la vârsta Pământului, au greşit la ploi şi furtuni.
Nici nu-i de mirare: cum anume ne ajută în rezolvarea unor mistere să le acoperim cu un mister şi mai mare?

Nu degeaba “explicaţia” lor poartă numele de Dumnezeul golurilor.

(5) Nu există probleme cu macroevoluţia. Termenul macroevoluţie e o găselniţă creaţionistă şi nu semnifică absolut nimic în nicio definiţie a algoritmilor evolutivi.
Avem doar evoluţie; e inutil să etichetăm etapele în Micro şi Macro.
Macroevoluţia e acumularea mutaţiilor dobândite prin microevoluţie într-un timp suficient de lung. Dacă accepţi microevoluţia (şi pe asta n-ai cum s-o negi, sau negi existenţa vacilor, a raselor de câini, a imunităţii bacteriene la antibiotice şi multe, multe altele) automat accepţi şi macroevoluţia.

Se spune mereu că “n-a fost observată”, însă ce anume n-a fost observat?
(1) Speciaţia? (incapacitatea indivizilor din doua populaţii ce au evoluat în paralel dintr-un trunchi comun de a se reproduce unii cu alţii). A fost observată!
(2) Apariţia unui organ nou? Organele noi nu prea apar din senin, ci în mare parte din cazuri e vorba de structuri vechi care îşi modifică rolul (de-asta e evoluţie, doh )
- Dacă ai fi martor la evoluţia umană de la copac la BMW ai vedea variaţii treptate în caracteristici deja existente (se răreşte părul, se scurtează coada, se îndreaptă spatele, creşte creierul, etc.).
- Filmul de la baza postului arată şi cum a evoluat urechea internă a unui mamifer terestru în sonarul specializat al balenei.

În ce punct din acel drum ai spune că mâna Domnului era la mijloc?
Care individ din milioanele de intermediari ai zice că a fost de o inspiraţie divină?
Şi când zic milioane, mă refer la multe, multe milioane!
Pentru evoluţia ochiului de la o celulă fotosensibilă la ceva de complexitatea unui ochi modern s-a calculat că ar fi vorba de 400.000 de generaţii (sursa), iar în fiecare generaţie din orice specie există zeci de mii, milioane sau chiar miliarde de indivizi.
Numerele de care vorbim aici sunt incredibil de mari, nu-i de mirare că oamenii nu înţeleg si postulează uşor dumnezei ca se amăgească cu privire la ce înţeleg.

Poţi spune că Domnu’ a dirijat evoluţia, însă nu-i cu nimic diferit de a spune că FSM dirijează evoluţia, sau că Domnu’ ghidează traiectoria pietrelor când le arunci.
Pur şi simplu nu dovedeşte existenţa unui zeu.

(6) Complexitatea microbiologiei celulare, a ADN-ului, etc, nu sunt o dovadă împotriva evoluţiei.
- Descifrarea genoamelor a descoperit că toată viaţa de pe Pământ are la bază ADN, cu modificări din ce în ce mai numeroase pe măsură ce 2 specii sunt mai îndepărtate de ultimul strămoş comun. Asta e o dovadă imposibil de negat a originii comune.
- Există două argumente răsunătoare din genetică ce dovedesc fără dubii realitatea Evoluţiei:
a) Cromozomul 2 uman.

b) Retroviruşii.

(7) A spune că evoluţia e doar o teorie nu dovedeşte decât proasta înţelegere a cuvântului teorie aşa cum e el folosit în comunitatea ştiinţifică.

“Creaţioniştii cred că o “teorie” e ceva ce ai visat după ce ai fost beat toată noaptea”
–Isaac Asimov

“Creaţioniştii pun frecvent accentul pe faptul că Evoluţia e doar o teorie, dând impresia că o teorie e pur şi simplu o presupunere neîntemeiată. Un cercetător, tragem concluzia, trezindu-se într-o dimineaţă fără ceva de făcut decide că probabil luna e făcută din brânză Roquefort şi brusc formulează teoria brânzei Roquefort”

Articolul “De ce ştiinţa?” explică exact sensul unei teorii.

De ce cred oamenii în iluzii

De ce cred oamenii în iluzii

De ce cred oamenii în zei, paranormal, supranatural, new age?
Să facem o incursiune speculativă în mecanismul credinţei lor; aşa îmi închipui că se petrece totul.
Am explicat deja în Geneza gândirii magice şi în Nu crede tot ce gândeşti cum propriul lor creier îi trădează când trebuie să recunoască ficţiunea.

Pe scurt:
- Gândirea critică e o ontologie bazată pe Briciul lui Occam; se înlătură conştient toate tentaţiile de a introduce elemente inutile în imaginea lumii aşa cum e ea reprezentată în creier, cu scopul de a avea o imagine cât mai precisă.
(1) Se acceptă că drumul spre cunoaşterea adevărului va fi unul treptat, marcat uneori de erori.
(2) Se acceptă şi se corectează erorile.
(3) Efectul e acelaşi ca şi când clăteşti sub un jet de apă o capodoperă arhitecturală pe care n-o cunoşti deci nu ştii la ce să te aştepţi. Pun pe seama ei tot progresul tehnologic al omenirii precum şi progresul ideologic ca: drepturile şi libertăţile omului, progresul cultural ca: accesul liber la informaţii şi cultura deschisă.

- Gândirea magică nu impune asemenea standarde şi în schimb se acceptă în imaginea asupra lumii orice legături ce dau aparenţa relaţiei cauză-efect (indiferent că astea au corespondent în realitate sau nu) şi apoi se confundă semnificatul cu semnificantul.
(1) E calea uşoară spre iluzia adevărului. “Adevărurile” aici sunt o formulă magică ce vin la pachet şi nu se îmbunătăţesc în timp.
(2) Nu se ia în considerare posibilitatea greşelii.
(3) Aşa au apărut în cultura umană zeii, demonii, spiritele, norocul, ghinionul, deochiul, descântecul, divinaţia, telepatia, rugăciunea, rasismul, sexismul, stalinismul, etc.

Dar care-i scopul? De ce dă cineva adevărul pe o iluzie confortabilă?
Majoritatea n-o fac conştient (şarlatanii sunt altă poveste).
Doar pune la îndoială spusele unui credincios şi îţi va răspunde cam aşa: nu numai că are dreptate ci deţine însuşi ADEVĂRUL!

Asta-i ideea; credinţele îi fac să se simtă bine. De-asta cred în ele. Tare complicat, nu?:)
Oamenii cred chestii ciudate fiindcă le place.

De ce să urmeze rigorile metodei ştiinţifice spre un scop nesigur când au la îndemână metodele magice ce oferă satisfacţie imediată? Nu le oferă doar Adevărul ci şi puteri cosmice.
Use-the-Force-Luke, that kind of shit.
Faptul că li se arată de nenumărate ori că metodele lor magice nu funcţionează în realitate nu le clatină câtuşi de puţin credinţa; ei SIMT efectiv că Adevărul e de partea lor, deci tu automat trebuie că greşeşti. Disonanţa cognitivă e rezolvată rapid.

Linia de separaţie între cele două extreme (de fapt extrema Gândirii Magice nu-i religia ci psihoza agravată) nu-i bătută în cuie. Majoritatea oamenilor vor aborda diverse idei din viaţa lor cu o combinaţie metode – cu scopul de a se simţi bine. Aşa se explică de ce există cercetători geniali care în paralel cred şi în zei, alchimie sau alte pseudoştiinţe.

Cum am arătat în celelalte posturi, creierul nu-i un calculator ci e un organ care ajută omul să supravieţuiască. Fiecare idee se luptă pentru atenţie având asociate taguri pentru două caracteristici: plăcere (asociată cu hormoni de relaxare, fericire, etc. Vezi: placebo) şi neplăcere (asociată cu hormoni de stres).
Cât timp beneficiile (în plăcere) contrabalansează dezavantajele (în neplăcere), ideea persistă.
Iluzia sa îi oferă confortul controlului comparativ cu variante alternative ce aduc schimbare deci nesiguranţă. Mintea ştie din start ce imagine asupra lumii vrea să întreţină.
Va umple golurile şi va ocoli erorile, raţionalizând “erori” din partea scepticilor.
Disonanţa cognitivă e rezolvată rapid din nou.

Pseudoştiinţele ca religia şi paranormalul au evoluat astfel încât să profite la maxim de acest mecanism.
(1) Sunt compatibile mereu cu faptele datorită “facilităţii” de a fi nonfalsifiabile.
Vezi: Nu crede tot ce gândeşti
(2) Au standarde scăzute în ceea ce priveşte definiţia succesului.
Dacă omul se recunoaşte într-o descriere generală (cazul astrologiei) atribuită metodei pseudoştiinţifice sau dacă un om ce urmează un tratament pseudoştiinţific se vindecă, atunci pseudoteoria e considerată confirmată de credincios.
Vezi: Non Causa Pro Causa din Nu crede tot ce gândeşti.

Iată cum gândeşte un credincios în cele mai sincere momente ale sale:

Q: Scepticii se îndoiesc?
A: Nu, n-au cum. Se înşeală!
N-au cunoscut şi n-au simţit personal Adevărul meu.
Dacă ar cunoaşte Adevărul meu şi-ar schimba opinia.
Vor cunoaşte Adevărul meu odata..
Da!
Şi atunci toţi vor ştii că eu am avut dreptate şi nu ei!
Ipocriţii ! Cum îndrăznesc să creadă că ei au dreptate???
Mai au mult de trăit până vor ajunge la concluzia mea, dar eu am dreptate.
Şi eu am fost odată ignorant ca ei, deci îi înţeleg.
Mai au vreme..

Q: Ipotezele de la baza credinţei mele sunt o poveste, ceva fals?
A: Habar n-au, ignoranţii, ce-i aia spiritualitate. Ei nu sunt în contact prin suflet cu Adevărurile cosmice/divine.
Trebuie să mai cerceteze mult până vor ajunge la Adevărul meu.
Adevărul meu îi depăşeşte!
Proştii.. se limitează la ştiinţa lor măruntă.
Divinitatea vorbeşte prin mine şi ei cred că îmi mai pot spune ceva în plus? HA!

Q: Se oferă $1.000.000 pentru demonstrarea fenomenelor paranormale?
A: Ce farsă, niciodată n-o să recunoască.
În plus, de ce ar vrea cei ce au aceeaşi credinţă ca şi mine bani?
După ce atingi acest nivel de dezvoltare intelectuală, beneficiile materiale nu mai înseamnă nimic!

Q: Savanţii au demonstrat în diverse teste că mă înşel?
A: Au fost dintotdeauna împotriva credinţei mele deci au VRUT să iasă rezultatele într-un anume fel.
Ei nici nu ştiu câte informaţii adevărate îmi dezvăluie şi mie şi altora. De mii de ani!
Am atâtea relatări ale oamenilor care au fost ajutaţi de credinţa mea. N-ar minţi!
Şi totuşi ce ştiu ei? Eu ştiu mai bine. Am citit de un savant rus care a demonstrat de mult că eu am dreptate şi Lazarev scrie atât de convingător.. N-ar minţi!
Ăştia sunt chiar proşti. Credinţa mea a fost de mult demonstrată ştiinţific. O, da!

Q: Savanţii CHIAR au demonstrat în diverse teste că credinţele mele greşesc?
A: Nevermind… savanţii ăia musai că greşesc pe undeva, deci le voi analiza toate argumentele şi voi critica altceva în schimb!
Dacă greşesc într-un singur loc, atunci se înşeală 100%
Desigur, asta e.

Pe de altă parte credinţele astea fantastice sunt şi viruşi ai minţii.
Meme, cum le spunea Richard Dawkins, ce sunt făcute să se transmită uşor de la o persoană la alta.
- Religiile practică prozelitismul şi îndoctrinarea copiilor.
- Pseudoştiinţele ce promit puteri supranaturale se transmit uşor între prieteni (deşi în spatele aparenţei validităţii se află trucuri jenant de simple).
- Toate încearcă să cultive oamenilor un ataşament faţă de credinţă asociat cu un sentiment;
Creştinul se va simţi mântuit, sub Graţia divină, sau din contră, va simţi frica lui Dumnezeu.
Cel ce crede în paranormal se va simţi Iluminat, Una cu universul, împlinit, echilibrat, energizat.

O credinţă e evident falsă pentru unul ce scapă de ea, însă un om n-o s-o abandoneze până când dezavantajele nu vor depăşi avantajele.
Singurul miracol va fi atunci: “cum poate cineva să creadă prostia aia?”

PS: iată un link interesant
“Spirituality” is what cretins have in place of imagination.

Carl Sagan despre Astronomie şi umilinţă

Carl Sagan despre Astronomie şi umilinţă

Pământul e in stânga sus, deasupra inelelor.

Uită-te din nou la acel punct. E aici. E casa noastră. Suntem noi. Pe el sunt toţi cei pe care îi iubeşti, toţi cei pe care îi cunoşti, toţi cei de care ai auzit, locul unde şi-a trăit viaţa fiecare om care a existat vreodată.
E colecţia bucuriilor şi suferinţelor noastre, mii de religii încrezătoare, ideologii şi doctrine economice, fiecare vânător şi culegător, fiecare erou şi laş, fiecare creator şi distrugător de civilizaţii, fiecare rege şi ţăran, fiecare cuplu de tineri îndrăgostiţi, fiecare mamă şi tată, fiecare copil plin de speranţe, fiecare inventator şi explorator, învăţători morali, fiecare politician corupt, fiecare celebritate, fiecare lider suprem, fiecare sfânt şi păcătos din istoria speciei noastre a trăit acolo – pe un fir de praf suspendat pe o rază de soare.
Pământul e o scenă foarte mică într-o vastă arenă cosmică.
Gândeşte-te la râurile de sânge vărsate de toţi acei generali şi împăraţi ca în glorie şi triumf să devină stăpânii pe moment a unei fracţiuni dintr-un punct.
Gândeşte-te la chinurile fără de sfârşit la care i-au supus locuitorii dintr-un colţ al acestui pixel pe locuitorii aproape imposibil de deosebit al altui colţ.
Cât de frecvente au sunt neînţelegerile, cât râvnesc să se ucidă unii pe alţii, cât de fervent se urăsc.
Atitudinea noastră, importanţa noastră imaginată, iluzia că avem o poziţie privilegiată în Univers sunt contestate de acest punct slab de lumină. Planeta noastră e un punct singuratic în marele întuneric cosmic ce îl înconjoară.
În obscuritatea noastră din toată această întindere nu există nici un indiciu că va veni ajutor de altundeva care să ne salveze de noi înşine.
Pământul este singura lume cunoscută până acum ce poartă viaţă. Nu există niciun alt loc, cel puţin în viitorul apropiat, în care specia noastră ar putea migra. Să viziteze, da. Să se stabilească, încă nu.
Fie că ne place fie că nu, pe moment Pământul este locul unde vom rămâne.
Se spune că astronomia e o experienţă ce inspiră umilinţă şi formează caracterul. Nu există o demonstraţie mai bună a nebuniilor umane decât această imagine distantă a micii noastre lumi. Pentru mine ea subliniază responsabilitatea de a ne purta mai bine cu ceilalţi, să păstrăm şi să preţuim acest punct albăstrui, singura casă pe care am cunoscut-o.

Carl Sagan despre Geocentrism şi umilinţă

Carl Sagan despre Geocentrism şi umilinţă

Platon susţinea în Tomaeus: “Omul… e totul”.
Poetul şi clericul John Donne scria în 1625: “El nu e doar o parte din lume, ci e lumea însăşi; următorul în glorie după Dumnezeu, motivul pentru care lumea există”.
Şi totuşi – indiferent câţi regi, papi, filosofi, cercetători şi poeţi au susţinut contradictoriul – Pământul s-a încăpăţânat să orbiteze în jurul Soarelui de-a lungul acelor milenii.
Ţi-ai putea imagina un observator extraterestru maliţios urmărind speicia noastră în tot acel timp când noi exclamam emoţionaţi “Universul e creat pentru noi! Noi suntem în centru! Totul e un omagiu adus nouă!” şi concluzionând că presupunerile noastre sunt amuzante, aspiraţiile noastre sunt jalnice, că asta trebuie sa fie planeta idioţilor. Dar o astfel de judecată ar fi prea dură. Am făcut cât de bine am putut. Era o coincidenţă nefericita între aparenţele vieţii de zi cu zi şi speranţele noastre secrete. Tindem să nu fim atât de critici când ne sunt prezentate dovezi ce par să ne confirme prejudecăţile. Şi erau puţine dovezi contrarii.
Parcă pe furiş, câteva voci dizidente ce sfătuiau umilinţă şi perspectivă se puteau auzi de-a lungul secolelor. În zorii ştiinţei au fost filosofii atomişti ai Greciei Antice şi ai Romei – cei care au sugerat întâia oară că materia e compusă din atomi – Democrit, Epicur şi adepţii lor (şi Lucreţius, primul autor de popularizare a ştiinţei) au făcut propunerea scandaloasă că ar exista multe alte lumi şi multe forme de viaţă extraterestră, toate făcute din aceleaşi tipuri de atomi ca şi noi. Ne-au oferit spre considerare infinituri în spaţiu şi timp, dar în canoanele Vestului, fie ele seculare sau sacerdotale, păgâne sau creştine, ideile atomiste erau detestate.
In schimb, cerurile nu erau deloc ca lumea noastra.
Erau de “perfecte” şi imutabile.
Pământul era “corupt” şi mereu în schimbare.
Oratorul şi filosoful roman, Cicero a rezumat opinia comună: “În ceruri… nu există întamplare sau haos, nu există erori, frustrări ci doar ordine absolută, precizie şi regularitate”.
Filosofia şi religia ne avertizau că zeii (sau Dumnezeu) erau mult mai puternici decât noi, cei geloşi pe prerogativele lor, şi nu vor ezita să ne judece şi să ne pedepsească aroganţa. În acelaşi timp, aceste discipline habar n-aveau că propriile lor învăţături despre cum e organizat Universul erau fabulaţii şi iluzii.
Filosofia şi religia prezentau simple opinii ca adevăr, opinii care puteau oricând fi demontate prin observaţie şi experiment. Asta nu i-a îngrijorat câtuşi de puţin. Nici nu luau în considerare posibilitatea că cele mai profunde credinţe ale lor ar putea fi false. Doctrina umilinţei era pentru alţii. Propriile lor învăţături erau infailibile.
În realitate ei aveau mult mai multe motive pentru umilinţă decât credeau.

Nulitatea Teologiei

Nulitatea Teologiei

de Richard Dawkins

Un editorial prefăcut din ziarul britanic “The Independent” cerea de curând o reconciliere între ştiinţă şi “teologie”. Remarca faptul că “Oamenii vor să ştie cât de mult posibil despre originile lor”.
Eu chiar sper că asta vor, dar ce anume îi face să creadă că teologia are ceva folositor să spuna despre acest subiect?

Ştiinţa e responsabilă pentru următoarele informaţii despre originile noastre. Ştim aproximativ când a început universul şi de ce e compus în mare parte din hidrogen. Ştim de ce se formează stele şi ce se petrece în interiorul lor pentru a transforma hidrogenul in celelalte elemente, dând aşadar naştere chimiei, într-o lume a fizicii. Cunoaştem principiile fundamentale despre cum o lume a chimiei poate deveni biologie prin apariţia moleculelor replicabile. Ştim cum principiul replicaţiei a dat naştere prin selecţie Darwiniană întregii vieţi, inclusiv oamenilor.

Ştiinţa şi numai ştiinta e cea care ne-a dat informaţiile acestea si ni le-a dat cu detalii fascinante şi credibile. Pentru fiecare din aceste întrebări teologia a avut o opinie ce a fost dovedită falsă cu desăvârşire. Ştiinţa a eradicat pojarul, ne poate imuniza împotriva majorităţii viruşilor mortali, poate ucide majoritatea bacteriilor letale. Teologia n-a făcut altceva decât să vorbească de boli ca povara păcatelor. Ştiinţa poate prezice când o cometă anume va reapărea sau când va avea loc următoarea ecplipsă. Ştiinţa a dus oamenii pe lună şi a trimis rachete de cercetare dincolo de Saturn şi Jupiter. Ştiinţa ne poate spune vârsta unei fosile oarecare şi că Giulgiul din Torino e un fals medieval. Ştiinţa cunoaşte precis informaţia din ADN-ului unor viruşi şi va cunoaşte în timpul vieţii cititorilor acelaşi lucru despre genomul uman.*

Ce a spus vreodată teologia ce a folosit vreodata cuiva, în cel mai mărunt mod? Când a demonstrat teologia un adevăr care nu era evident? I-am ascultat pe teologi, i-am citit, i-am combătut. N-am auzit pe niciunul să zică ceva folositor, ceva care să nu fi fost un adevăr evident, sau care să nu fi fost pur şi simplu fals.
Dacă toate descoperirile cercetătorilor ar dispărea mâine, nu am mai avea doctori ci vraci, n-ar exista mijloace de transport mai rapide decât caii, n-ar mai fi calculatoare, cărţi tipărite sau agricultură mai presus de fermele ţărăneşti de subzistenţă.
Dacă toate reuşitele teologilor ar dispărea mâine, ar observa cineva cea mai mică diferenţă? Chiar şi rezultatele negative ale cercetătorilor: bombele şi navele de vânat balene funcţionează. Concluziile teologilor nu ne ajută la nimic, nu înfluenţează nimic, nu înseamnă nimic. De ce crede cineva că “teologia” e măcar o disciplină?

– END –
* Acest lucru deja s-a petrecut.

De ce ar crede teologii că au ceva semnificativ să ne spună despre bine şi rău, despre timp şi eternitate sau despre cine “conduce” universul, având în vedere faptul ca premisa lor ontologică fundamentală e lipsită de conţinut?
Teologii ăştia (preoţi, predicatori, rabini, imami, lama, toţi bine) sunt cei care nu numai că explică cosmologia si teleologia din propria lor închipuire, dar care continuă să ne spună, uneori pe cel mai autoritar ton cum trebuie să ne comportăm, ce trebuie sau nu trebuie să facem şi pe cine suntem obligaţi să-l ascultăm.
Rafinând întrebarea ea devine: CINE NAIBA SE CRED AMEŢIŢII ĂŞTIA?

Nu crede tot ce gândeşti

Nu crede tot ce gândeşti

Doar fiindcă o chestie ţi se pare adevărată nu înseamnă că şi e.
Realitatea ne indică faptul că certitudinea personala nu-i un indiciu valabil asupra validităţii credinţelor.

Am văzut interviuri cu oameni care:
- cred că spiritele vorbesc prin ei (de regulă spiritul lui Isus Cristos sau Mohamed)
- cred că pot muta obiecte cu puterea minţii
- cred că extratereştrii i-au răpit şi i-au supus la perversiuni sexuale (anal probe anyone?)
- cred că au fost agresaţi sexuali de fantome
- cred că pot vindeca bolile oamenilor dacă le dau să se joace cu cristale şi magneţi
- cred că pământul e plat
- cred că pământul e gol în interior
- cred că luna e un satelit artificial de spionaj extraterestu
- cred că pot vorbi cu morţii, iar morţii le răspund
- cred că mutând mobila din casă pot ajunge în armonie cu Energiile Cosmice
- cred că Elvis n-a murit (he just went home, lol)
- cred că la 9/11 n-au fost avioane ci rachete, sau ca musulmanii erau hipnotizaţi
- cred că preşedintele Bush e o şopârlă ce îmbracă piele de om doar în public
- cred în fantome, poltergeist, monstrul din loch ness, triunghiul bermudelor, yeti.

Dacă nu poţi crede nici ce gândeşti tu, de ce ai crede ce gândesc alţii? (Sau ce au gândit alţii în urmă cu mii de ani, de altfel). Sentimentul acelor oameni care le spune că “this makes sense” e acelaşi cu al tuturor, însă realitatea e una singură şi poate exista o singură viziune corectă asupra realităţii.
Singura metodă de a evita auto-amăgirea pe care o cunosc e ştiinţa.

O mare confuzie pe care o întâlnesc mereu e falsa impresie că un om de ştiinţă e orice individ ce se prezintă astfel (o diplomă sau un titlu academic ajută mult) sau care agită nişte aparate de măsură.
Fals, fals, fals, o s-o repet de câte ori e nevoie.

Ştiinţa e un mod de a emite teorii despre cum funcţionează lumea printr-un număr de paşi care trebuie, cel puţin teoretic, să îl ferească pe cercetătpr de auto-amăgire :
(1) Începe de la observarea corecta a unor evenimente/fenomene repetabile
(2) Extrapolarea unei concluzii generale care trebuie:
(2.1) Să facă predicţii verificabile.
(2.1.1) Să fie publicată în cât mai multe jurnale ştiinţifice serioase peer-reviewed, astfel încât ipotezele şi predicţiile să fie testate şi de alţi cercetători pentru a reduce şansa unei erori.
(2.2) Să fie falsifiabilă.
(2.2.1) Să se caute alta mai bună atunci când ea e falsificată de experiment.

Orice altceva e pseudoştiinţă.
- Apelul la autoritate e pseudoştiinţă. Nu contează ce savant a afirmat ceva; nu notorietatea savantului determină validitatea afirmaţiei.
- Apelul la autoritate anonimă e pseudoştiinţă. Referirile dese la “un savant rus”,“un cercetător francez” intră aici.
- Apelul la vechime. Nu contează că o credinţă e veche sau o tehnică e practicată “de mii de ani”.
Credinţa că pământul e plat sau e în centrul Universului e doar un exemplu (şi totuşi există oameni care încă cred aşa ceva…).
- Evidenţa anecdotică. Dacă pseudoteoria ar fi avut succes atunci n-ar trebui ca singurele dovezi să fie poveşti ci teste riguroase în condiţii dublu-orb, cu grup de control şi tot tacâmul.
Faptu’ că o unei mătuşi i s-a potrivit horosopul nu are legătură cu validitatea horoscopului.
- Gibberish. Pseudosavantul adoră să folosească termeni vagi sau termeni inventaţi care nu semnifică absolut nimic. (bioenergie, biocâmp, aură, centru energetic, dezechilibru energetic, vortex planetar).
- Echivocaţia. Redefinirea termenilor e un semn al pseudoştiinţei. Pseudosavanţii folosesc într-o veselie cuvinte ca informaţie sau energie deşi înseamnă altceva decât definiţia dată în ştiinţele ce au consacrat termenii (în cazul de faţă IT şi fizică).
- Jargon. Folosirea termenilor de specialitate în fraze complicate pentru a-i ului pe oamenii de rând.
- Analogii. Compararea lupta pseudoştiinţei New Age împotriva ştiinţei reale cu lupta lui Galileo împotriva Bisericii. Compararea salciei care se îndoaie când “găseşte apă” pe câmp cu circuitul electromagnetic.
- Selecţia observaţională. Selectarea rezultatelor care întâmplător susţin pseudoteoria şi ignorarea completă a rezultatelor care o infirmă.
- Nonfalsifiabilitate. În caz de eşec, pseudosavantul va încerca să găsească scuze şi nu îşi va modifica pseudoteoria. Astrologia, divinaţia, radiestezia, homeopatia, etc. sunt aceleaşi de sute de ani în ciuda faptului că au fost demonstrate false de nenumărate ori.
- Non causa pro causa. Confundarea corelaţiei cu cauzalitatea. Dacă un pacient din 1000 se vindecă de cancer când urmează un tratament pseudoştiinţific atunci pseudosavantul va considera vindecarea ca un semn al eficacităţii tratamentului. Restul 999? Pauză (vezi nonfalsifiabilitate mai sus).
- Psychogenic fallacy. E folosită ca o încercare de a face pseudoteoria nonfalsifiabilă. Dacă cercetătorii serioşi au invalidat teoria, atunci ei erau de la bun început împotriva ei şi au vrut s-o descalifice în teste. Dacă oamenii de ştiinţă nu acceptă pseudoteoriile, atunci ei sunt prea limitaţi/nu cunosc/n-au trăit experienţa.
În contrast, cercetătorii reali niciodată nu invocă “voi niciodată n-aţi călătorit la 99.99999% din viteza luminii” sau “voi niciodată n-aţi fost la 0.000001 grade Kelvin” când vorbesc despre condiţiile acelea.

După cum vezi, există N scuze cu care te poţi “scoate” atunci când e evident că greşeşti.
Calea spre adevăr şi realitate prin aplicarea gândirii ştiinţifice e îngustă şi grea, puţini aleg s-o urmeze. Cei care o fac scriu istoria progresului tehnologic sau cel puţin trăiesc o viaţă lipsită de elucubraţii

Biblia – Noul Testament

Biblia – Noul Testament

Acum 2000 de ani un om vindeca bolnavii, exorciza demoni, învia morţii şi mergea prin pereţi. Sună cunoscut?
Nu, nu-i Isus ci Apollonius din Tyana.

Documentare ca Rivals of Jesus, cărţi ca The Bible Against Itself şi altele arată că filmul Life of Brian e mult mai corect dpdv. istoric decât The Passion of the Christ.
Acum 2000 de ani, cam ca şi acum, societatea era plină de tot felul de profeţi cărora credincioşii le-au atribuit puteri supranaturale. Dacă în ziua de azi când avem acces liber la informare şi comunicare mulţi sunt încă crezuţi când pretind ca vindecă cancere sau că mută obiecte cu mintea, imaginaţi-va cum era acum câteva mii de ani când toţi erau analfabeţi!

Voi prezenta aici un documentar care conţine principalele probleme ce pot fi adresate:

Link direct: http://video.google.com/videoplay?docid=-1404951310952003619

Istoricii datează cele 4 evanghelii ca fiind scrise cândva după anul 60, 70. Trec deci minim 30 de ani (maxim aproape 100) între moartea personajului Isus şi prima scriere a acelor poveşti.
Cât se poate păstra în decenii întregi de transmitere orală când unii oameni nu se pot pune nici măcar în prezent de acord dacă la 9/11 au fost avioane sau dacă Elvis a murit cu adevărat?

Cel mai vechi manuscris pe care îl avem datează din secolul 2. Alte evanghelii au cele mai târzii surse chiar mai recent. Ce s-a întâmplat cu respectivele texte între timp, asta nu vom putea niciodata şti cu exactitate însă cercetătorii au identificat precis părţi ce au fost adăugate poveştii mai târziu, sau contradicţii clare în detalii mărunte. Asta se acceptă pentru o legendă inventată, transmisă şi scrisă de oameni. Nu se acceptă însă pe un text ce se presupune a fi divin şi necesar “mântuirii sufletelor” (whatever that means).
http://www.angelfire.com/nt/theology/theology/05text.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Textual_criticism#The_New_Testament

Autorii (Marcu, Ioan, Luca, Matei) cu siguranţă că nu sunt apostolii cu aceleaşi nume din evanghelii. Pentru mulţi asta vine ca o surpriză, însă Biblia nu e o relatare la persoana I.
Luca de fapt e un doctor, prieten al lui Saul din Tars (cel ce s-a auto-intitulat Pavel).
Pavel însuşi nu l-a cunoscut niciodata pe Isus; la începuturile acestui cult el chiar îi persecuta pe eretici până când într-o bună zi, pe drumul spre Damasc, a avut o revelaţie că poate n-ar fi o idee aşa rea să se implice in noua religie, astfel asigurându-şi nemurirea în istorie.
El a devenit astfel un mare gangster al creştinismului timpuriu, trimiţând oameni în lume (cam ca Martorii lui Iehova de azi) şi organizându-i prin scrisori.
Autenticitatea unora din scrisori e disputată de Istorici; de fapt mai mult ca sigur că unele din epistolele din Biblia de astăzi sunt falsuri:
( http://en.wikipedia.org/wiki/Authorship_of_the_Pauline_epistles ).

La o primă lectură a Bibliei se observă o diferenţă enormă între textele lui Pavel şi mesajul mântuitorului original, Cristos. Cel mai important e că Cristos se adresa evreilor, pe când Pavel vroia o biserică multinaţională.
Faptul că Pavel a activat în perioada dinainte ca evangheliile să fie trecute în scris (înainte de anul 60, 70) cam explică de ce nu s-au păstrat prea multe opinii dizidente.

Revenind la textul biblic, cum rămâne cu morala?
Iubeşte-ţi aproapele!
Întoarce obrazul!

Păi dacă e s-o iei aşa, eu îţi recomand nişte autori care nu au tot bagajul ăla supranatural inutil şi nu-s interpretabili ca să faci culte de spălat creiere şi manevre politice.
La Fontaine, Petre Ispirescu, Jules Vernes, Shakespeare, Ion Creangă sunt doar câţiva.